Auschwitz

Am fost la Auschwitz și am înțeles de ce poporul evreu va fi mereu ancorat în trecut

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
27
Tweet

Jonathan Safran Foer, în cartea "Totul este iluminat", a scris un rând în care spune așa: "evreii au șase simțuri - mirosul, gustul, văzul, auzul, cel tactil...și memoria".

Evreii nu au cum să uite vreodată ceea ce au suferit în timpul Holocaustului, atunci când în cel de-al Doilea Război Mondial, liderul Germaniei, Adolf Hitler, a hotărât să pună în practică "soluția finală a problemei evreiești".

Birkenau
Auschwitz

Adevărul este că nimeni din această lume nu ar trebui să uite sau să treacă cu vederea peste cele întâmplate în trecut, peste acele timpuri în care umanitatea a fost redusă la zero și pentru o bună perioadă de timp, chiar a dispărut.

S-au făcut filme, s-au scris cărți, au fost făcute analize peste analize, au fost spuse povești și mărturii, s-a scris istorie și continuă să se scrie, însă adevărul rămâne la cei care au fost acolo, cei dezbrăcați de tot ceea ce înseamnă OM și care au trăit cel mai crunt final.

Birkenau
Birkenau

Cele trei lagăre principale au fost:

Auschwitz I - lagărul inițial de concentrare care a fost folosit ca centru administrativ pentru tot complexul, a fost locul execuțiilor a aproximativ 70.000 oameni, majoritatea prizonieri de război polonezi și sovietici.

Auschwitz II (Birkenau) - lagăr de exterminare, unde cel puțin 1,1 milioane de evrei, 75.000 polonezi și circa 19.000 țigani au fost uciși.

Auschwitz III (Monowitz) - lagăr de muncă pentru uzina Buna-Werke aparținând concernului IG Farben.

Birkenau
Birkenau
Birkenau

Lagărul de la Auschwitz-Birkenau a fost cel mai mare lagăr nazist din cele două războaie mondiale. Aceste locuri pot fi vizitate și tu poți călca pământul unde au avut loc toate aceste nenorociri și poți încerca să-ți imaginezi cum a fost viața atunci.

Birkenau
Birkenau

Echipa Noizz.ro, într-o vizită în Polonia, a trecut și pe la Auschwitz-Birkenau. Locul și-a pus amprenta asupra noastră, în moduri diferite, și a scos la iveală o groază de sentimente - tristețe, durere, revoltă, uimire, milă, compasiune, regret.

Birkenau

Iris

Am ajuns mai întai la Birkenau, unde totul părea...banal. M-am gândit imediat la textul lui Hannah Arendt despre "the banality of evil" și am realizat cu stupoare pe câte planuri se extinde de fapt această banalitate. Inițial, m-a șocat normalitatea peisajului.

Dacă în general, în filme, locurile "malefice" au o arhitectură rece și colțuroasă, sunt întunecate și înconjurate de foc, Birkenau nu este altceva decât o întinsă câmpie pe care sunt ridicate niște "grajduri" înconjurate de un simplu gard de sârmă ghimpată, care nu pare atât de greu de străpuns.

Și totuși, acesta este locul în care și-au pierdut viața milioane de oameni. Un puternic vânt rece a fost singurul semn că ceva absolut monstruos s-ar fi întâmplat acolo.

Birkenau
Birkenau

Apoi am intrat și în Auschwitz, lagărul original. M-am confruntat cu un alt sentiment, la fel de neliniștitor. Căsuțele din cărămidă roșie, înconjurate de petice de iarbă, m-au dus cu gândul la orașele studențești din Anglia. Mă așteptam ca în orice moment să coboare studenți cu cărțile în mână și să se apuce de citit la soare. Din nou, the banality of evil.

Apoi însă, am intrat în Crematoriul I, unde din primul moment mi s-a zbârlit părul de pe mine. N-am pășit bine înăuntru că am și început să plâng. Acolo a fost primul loc în care am simțit cu adevărat tragedia ce bântuie întreaga zonă.

În Camera de gazare, zgârieturi pe toți pereții - dovezi ale panicii, suferinței și disperării prin care au trecut oamenii gazați cu Zyklon B. Douăzeci de minute durează să mori de la acest gaz. Douăzeci de minute în care arzi, pe dinăuntru și pe dinafară. Douăzeci. Nu-mi pot imagina o moarte mai cruntă.

Auschwitz
Auschwitz

Imediat după, am intrat în camera cuptoarelor, unde am realizat că cineva își petrecea o bună parte din zi adunând cadavre și arzându-le. Acesta era job-ul lui. Cum eu vin în fiecare zi la birou să scriu, el venea la muncă să ardă oameni. Oare îi ura? Oare credea cu vehemență în ideologia propagată de Hitler? Sau pur și simplu făcea asta pentru că era un job, asta era realitatea în care trăia și avea nevoie să supraviețuiască?

Din nou, textul lui Arendt îmi curgea prin minte. Este absolut fascinant, dar și teribil, să realizezi cât de mare este capacitatea umană de a transforma monstruosul, extraordinarul, în banal. Erau toți acești oameni psihopați? Nu. Și asta mă sperie cel mai tare.

Auschwitz
Auschwitz

Hara

Nu am simțit o foarte mare încărcătură emoțională sau energetică. Am simțit nevoia de a sta în tăcere și a nu scoate niciun cuvânt, pe întreaga durată a plimbării prin Auschwitz și Birkenau.

Am fost fascinat de precizia nemțească a arhitecturii: fiecare stâlp de gard cu ghimpi și electrificat era la linie. Fără nicio greșeală.

Birkenau
Birkenau

Fiecare clădire era construită geometric perfect. Totul foarte simetric, întins pe hectare întregi, cu alei conectând strategic fiecare punct, de la sortare, la cazare și până la...gazare.

Aici mi-am pus semne de întrebare: cum poate cineva să construiască un realmente uriaș complex, destinat doar pentru a măcelari sute de mii de oameni nevinovați?

Auschwitz

Bianca

Nu știu cum aș descrie experiența Auschwitz; a fost total diferit de ce îmi imaginasem, și zic asta pentru că am citit despre ororile nazismului de multe ori, încă de când eram în școala generala. La Birkenau am fost impresionată (nu știu dacă e cuvântul potrivit, poate mai degrabă șocată) de spațiul vast, de goliciune, de pustietate.

De vântul care-mi trecea prin oase. De florile care creșteau prin șanțuri - flori pe care le-am considerat un simbol al regenerării, al renașterii, cumva. Un simbol al faptului că timpul trece și vindecă, oricât de clișeic ar suna.

Auschwitz
Auschwitz

În schimb, la Auschwitz 1 a fost complet diferit: nu mi-am putut stăpâni lacrimile în clădirea cu cuptoare, în camerele de gazare unde știam că au murit milioane de oameni. Aici pereții erau scrijeliți, urmele de unghii erau adânci, iar mirosul era unul îmbâcsit.

Mi-au rămas semnele de pe pereți în minte, de unde nu cred că vor dispărea prea curând. În camerele astea se simte disperarea în aer, se simte dorința de a te mai agăța de ceva, se simte durere și se simte moarte. Nu am rezistat mult acolo, am preferat să ies. Am zis că nu sunt destul de puternică să mai văd și altceva.

Auschwitz
Auschwitz

Ioana

Pentru mine, a fost pentru a doua oară când am ajuns în locul ce poartă încă însemnele iadului. Impactul a fost același, dacă nu pot spune că s-a simțit chiar mai puternic.

Uitasem de scrijeliturile din camera de gazare și ăla a fost un moment foarte emoționant. E șocant să realizezi câte crime au avut loc acolo și în ce condiții inumane au trăit, pardon, supraviețuit, acei oameni acolo, în mijlocul iernii.

Auschwitz
Auschwitz
Auschwitz

Ana

Este foarte greu să încerci să simți, în cel mai superficial mod, o bucată din trecutul groaznic al poporului evreu. Poți să-ți deschizi simțurile și să te gândești cum a fost acea perioadă - te ancorezi în decor și te lași purtat de imaginație.

Birkenau
Birkenau

Era frig la Birkenau când am ajuns și pentru că este în câmp, bătea vântul foarte tare. M-am gândit ce era în sufletele acelor oameni terorizați și înspăimântați, înfometați și înfrigurați, obligați să asculte poruncile altor oameni care nu reușeau să-i vadă ca pe ființe, ci doar ca pe niște bucăți de carne.

Nu am avut nicio așteptare de la aceste locuri și poate pașii m-au dus într-un ritm de visare prin ele, însă la Auschwitz 1 am fost copleșită de sentimente.

Auschwitz

Am văzut miile de perii, vase și bagaje ale oamenilor "cazați" aici, am mers pe holuri pline de poze ale victimelor - femei, bărbați, tineri, copii - am văzut imagini cu experimentele care erau făcute pe femei și pe copii, unde și cum dormeau, camerele în care "erau pregătiți" pentru moarte și ceva în mine a țipat.

Auschwitz
Auschwitz

Am început să plâng fără niciun dram de rațiune, pentru că mi-am imaginat cum e să nu mai fii lăsat să fii OM și pentru că nu aș îndrăzni niciodată să pretind că știu acest lucru.

Durerea poporului evreu este o entitate vie și cred că datoria noastră este să o conștientizăm și să o respectăm, pentru că de înțeles nu cred că o vom putea înțelege niciodată pe deplin.

Auschwitz
Auschwitz
Auschwitz
Auschwitz
Auschwitz
Auschwitz
Auschwitz
Auschwitz
Birkenau
Auschwitz
Auschwitz
Auschwitz
Birkenau
Birkenau
Auschwitz
Auschwitz

Topic-uri

Auschwitz lagar trecut
Arată comentariile

Vezi și

Extinde