Când Biserica Catolică și LSD-ul te transformă într-o artistă controversată și mega talentată

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
43
Tweet
via Joanne Leah

Joanne Leah are 38 de ani și locuiește în New York.

Iubește diminețile și de cum se trezește, activitatea ei preferată este să se cuibărească lângă soțul ei și câinele pe care-l au împreună.

Pe partea profesională, Joanne s-a transformat din sculptoriță în fotografă și art director.

Este artistă, iar munca ei reușește să-ți trezească o groază de sentimente, de la fascinație, la uimire, la șoc, la dezgust și sexualitate.

Vorbesc despre seria ei "Acid Mass" și fotografiile fantastice din care aceasta este alcătuită.

V-am povestit deja despre munca pe care o face Leah, însă mi-am dorit să o cunosc puțin mai bine, așa că i-am scris și am luat-o la întrebări.

Ce a ieșit, vezi mai jos.

PS: Joanne iubește să împingă limitele și să celebreze umorul, dar și sexualitatea. Se inspiră din "fetișuri, tentații, obsesii, amintiri din copilările și filozofie", iar rezultatul este generos de atractiv, colorat și chiar memorabil.

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Sunt hotărâtă și fac toate lucrurile într-un mod conștient.

Povestește-mi despre trip-urile tale pe LSD și Biserica Catolică:

Când eram o adolescentă rebelă, obișnuiam să merg la rave-uri și să iau LSD. A doua zi, duminica, mama mă obliga să merg la slujbă, iar eu încă aveam halucinații.

Normal, ea nu avea nicio idee despre asta. Munca mea este puternic influențată de această lume - rituală, izolată, prinsă, detașată, bizară, uneori copilărească și cumva violentă.

Când și cum ai început să te joci cu formele, culorile și texturile?

Prima ședință foto pentru această serie (atunci nu mă gândeam că va deveni o serie) a fost în mai, 2014. A două a avut loc 7 luni mai târziu, în decembrie.

Totul a început ca un fel de investigație foarte casual, dar s-a dezvoltat într-o formă foarte onestă de analiză a amintirilor mele din copilărie.

Am fost un regizor pentru subiecții mei și i-am rugat să interacționeze cu obiecte și substanțe în timp ce se mișcau de colo-colo, stăteau în picioare, erau în genunchi sau pe jos, fără să le arăt fața.

Mă vizualizez în timp ce dirijez tot felul de experimente psihologice și ritualice, desprinse parcă din această lume. Extrag și foarte multă inspirație din fetișuri și pornografie.

Care a fost scopul tău când ai lansat această serie și ce așteptări ai avut de la oamenii care au văzut-o?

Nu am avut niciodată un scop precis și concret, iar munca mea s-a dezvoltat în mod natural de la concepte pe care le-am avut în trecut. Procesul meu este unul bazat pe instinct și meditație. Nu mă gândesc niciodată la cum o vor primi oamenii, sunt în mod natural obligată să o fac.

Cum alegi oamenii cu care vrei să lucrezi și cum îi convingi să facă asta?

Majoritatea oamenilor din fotografiile mele nu fac asta în mod obișnuit, ei sunt formați din prieteni, cunoștințe și străini. Am și câteva modele artistice favorite cu care colaborez în mod constant.

Caut oameni care sunt interesați de ideile pe care eu vreau să le explorez și care-mi oferă încredere și vulnerabilitate. Uneori mă simt ca o adevărată dominatoare în contextul artei contemporane.

Fiecare fotografie spune o poveste și oferă o senzație unică - cum reușești să faci asta? Ai un plan înainte să te apuci de treabă sau ești spontană?

Prin fiecare imagine încerc să creez o experiență extra corporală prin câteva elemente clare - un simț al limitării și restricțiilor, prin compoziție, prin poziția pe care o are subiectul sau prin calitatea tactilă a materialelor pe care le folosesc.

Pe măsură ce lucrez cu o persoană și corpul acesteia, apar tot felul de întrebări, cum ar fi: "Ce îi excită pe oameni? Cum reacționează oamenii în mod normal la fluide, trupuri și carne? Este ceva mai mult în pielea asta, ceva profund? Cum putem schimba percepțiile?"

Motivația mea este formată din partea de constrângere, partea de experiment psihologic și partea de dominatrix. Ceea ce fac eu este despre senzații și vreau ca privitorul să simtă fix ceea ce a simțit subiectul meu, dar folosindu-și propria interpretare senzuală.

Desexualizez nuditatea prin faptul că portretizez formele într-un mod abstract, aproape distrus.

Atunci când sunt singură, mă gândesc la concepte într-un mod metodic și selectez diferite tipuri de materiale. Sunt foarte atentă la poziție și mișcare, deși sunt mereu deschisă spre improvizație atunci când lucrez.

Nu crezi că există o gaură între munca ta de art și cea de artist? Publicitatea este mainstream și trebui să-ți mulțumești clientul, iar arta este subiectivă și sinceră. Ce părere ai despre asta?

Am fost recent concediată din agenție, așa că atenția mea este 100% asupra artei mele.

Nu cred că "Acid Mass" poate fi uitată, în special pentru că are un puternic impact vizual - care sunt planurile tale de viitor?

Sunt însărcinată, așa că și munca mea se va schimba puțin și va deveni mai extremă.

Am momente foarte liniștite, iar atunci imaginile sunt subtile, și am momente ciudate, atunci când îmi doresc ca totul să explodeze, iar imaginile devin grotești și pline de fetișuri.

În ultimul an, am experimentat destul de mult și cu partea de video și media. Unul dintre visurile mele este să orchestrez o instalație de artă elaborată.

Ce ți-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă din munca ta?

Nu pot să controlez modul în care oamenii îmi percep munca - uneori este pozitiv, alteori au reacții extrem de negative. Cineva chiar m-a acuzat că celebrez cultura violului. Cred că aceste reacții aparțin în totalitate privitorului meu.

Creativitatea poate fi un limbaj foarte puternic și este încurajant faptul că oamenii interacționează cu arta mea și, în cele din urmă, devin parte din ea.

Iubesc munca ta, deoarece mă face să simt ceva - cum te simți atunci când lucrezi și cum te simți când vezi rezultatul final?

Mulțumesc. Mă simt vulnerabilă, tot timpul.

Ce crezi că face un artist de succes?

Curiozitatea și sinceritatea.

Interviul, varianta engleză:

Please tell me more about your trips on LSD and the catholic church

When I was a rebellious teenager, I would take LSD, go to raves, and my mother would make me go to Catholic mass on Sunday morning while I was still hallucinating. Of course, she had no idea. My work is heavily influenced by this world: ritualistic, isolated, trapped, detached, bizarre, childlike and somewhat violent.

When and how did you start mixing shapes, colours and textures?

My first photo shoot for this series (I didn’t realize it at the time) was in May, 2014. The second occurred seven months later in December. It was a casual investigation at first, but developed into an honest analyzation of my childhood memories.

I directed my subjects to interact with objects and substances while they were moving around, standing, kneeling, on the floor, face obscured. I visualize myself conducting otherworldly, ritualistic psychological experiments. I also pull a lot of inspiration from fetish and pornography.

What was your purpose and how did you expect people would embrace your art?

I never had a specific, overall purpose in mind, my current work naturally evolved from previous concepts. My process is mostly instinctual and meditative. I never think about how people will embrace it, I am naturally compelled to do it.

How do you choose your subjects and how do you convince them to be part of your project?

Most of my subjects are not professional models, they are friends, acquaintances and strangers. I also have several favorite art models who I repeatedly work with.

I look for subjects who have an interest in the type of ideas I am exploring and offer trust and vulnerability. Sometimes I feel like a dominatrix in the context of contemporary art.

Every photo tells a story and creates an unique feeling - how do you do that? Do you have a plan before shooting or you like to be spontaneous also?

With each image, I aim to create an out-of-body experience through a sense of confinement and restriction, through composition, physical positioning or the tactile quality of the materials used.

As I work with a person and their body, questions emerge such as: “What do people find arousing? How do people normally react to bodies, fluids and fleshiness? Is there something else within this flesh, something deeper? How can perceptions change?”

My motivation is part compulsion, part psychological experiment and part dominatrix. My work is about sensation and I want the viewer to feel what my subject feels using their own sensual interpretations.

I desexualize nudity by portraying the nude form abstractly, almost broken. I methodically plan concepts and select materials alone, and I am very particular about position and motion, although I am always open to improvisation during the shoot.

Don't you feel there is a gap between your job as an art director and your job as an artist? I mean, advertising is mainstream and you have to please your client and art is subjective and true - how do you feel about that?

I was recently fired from my advertising job so I am focusing on my art full time now!

I don't think "Acid Mass" can be forgotten, mostly because it has a powerful visual impact - what are your plans for the future?

I am pregnant, so my work is changing a bit already, becoming more extreme. I have very quiet moments where the images are more subtle, and I have weird moments where I just want everything to explode and the images are super fetish-y and grotesque.

For the last year, I have also been experimenting with video and mixed media. A dream of mine is to orchestrate an elaborate performance art installation.

What would you like people to understand from your work?

I am unable to control how people react to my work, sometimes it is positive, sometimes it is extremely negative. I actually had someone accuse me of celebrating rape culture.

I believe that these reactions are a direct reflection of the viewer. Creativity can be quite powerful language and it is encouraging that people are engaging with my work and ultimately becoming part of it.

I love your work because it makes me feel something - how do you feel when you take this photographs and how do you feel when you see the final result?

Thank you!

I feel vulnerable, all the time.

What do you think makes a great artist?

Curiosity and honesty.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile