Care-i faza cu hijabul Nike și de ce e lumea atât de supărată?

Bianca Bârsan

Street Style
Share
16
Tweet

Dacă nu cumva ai trăit într-o bulă zilele astea, cu siguranță ai aflat că Nike va lansa în 2018 noul hijab Nike Pro, articol menit să faciliteze implicarea în activități și competiții sportive a femeilor musulmane. Which, you know, is cool, având în vedere faptul că este prima astfel de piesă a brandului, dar și prima astfel de piesă disponibilă la nivel mass-market. Cumva, însă, reacțiile nu au fost cele mai pozitive, deși produsul în sine este susținut de patinatoarea Zahra Lari, halterofila Amna Al Haddad și campioana la triatlon Manal Rostom, ele însele musulmane și originare din Emiratele Arabe Unite.

Mai întâi, să elucidăm misterul: de ce era necesar un astfel de produs? Ei bine, deși, practic, disponibil și înainte - căci știm că începând cu 2004 femeile musulmane au participat la Jocurile Olimpice purtând vălul islamic -, hijabul Nike (care, de fapt, ar fi putut fi orice alt brand cu renume similar) este important pentru că transmite un mesaj. Hijabul Nike Pro spune “you’re muslim & you can do whatever the fuck you want”. Cu alte cuvinte, un mesaj de solidaritate, un mesaj empowering, un mesaj mai mult decât binevenit, mai ales de la un jucător atât de puternic din industrie, și mai ales în timpurile în care trăim. Mai mult, Nike are o istorie îndelungată în domeniul activewear și folosește materiale de calitate, high-tech, și are și potențialul de a diversifica oferta în ceea ce privește designul propriu-zis al hijabului. Pentru că, să fim serioși, tu ai purta aceeași lenjerie intima în fiecare zi? Sau același tricou? Nu, nici eu nu credeam. Așa e și cu hijabul, nu strică să ai mai multe.

Ok, atunci care-i problema? Păi, în primul rând, există întrebarea “de ce acum?”, mai multe voci musulmane acuzând compania că încearcă să profite de pe urma climatului politic actual și să se alăture altor branduri ‘activiste’. Și având în vedere că economia islamică este responsabilă, la nivel global, de 11% din vânzările industriei vestimentare, e greu de negat faptul că Nike nu speră la rezultate financiare promițătoare. But then again, despre asta sunt afacerile: despre profit. Deci hai să nu fim ipocriți, căci orice brand în locul lor ar fi făcut, probabil, la fel. Oricum, tot răul spre bine, că banii ăștia din zona musulmană ar putea face minuni până la urmă. De exemplu, ar putea contribui la dezvoltarea întregului domeniu de echipament sportiv modest, așa cum mai este numit. How bow dah?

Foto: Nike

Așa. În al doilea rând - și cu asta chiar am o problemă -, există voci din afara sferei islamice care se opun cu vehemență acestui produs. White people, atei, ‘ex-Muslims’ (așa cum se descrie o tipă pe Twitter) – you name it. Argumentul este simplu: De ce forțează Nike femeile să se acopere? De ce contribuie la opresiunea împotriva femeilor?

Frumos, nu? Nicidecum, căci sunt doar o grămadă de comentarii ignorante care nu iau deloc în calcul agenția femeilor musulmane (adică autonomia lor) de a lua propriile decizii și a trăi conform propriului sistem religios și de valori. God forbid să-și poată cineva imagina că femeile astea VOR să poarte hijabul, vor să respecte învățăturile Coranului, vor să rămână modeste când practică sporturi ș.a.m.d. Și există și o denumire pentru chestia asta, 'white saviour', care mi se pare că se aplică la marele fix în cazul ăsta. Ca un student care pleacă-n voluntariat în Africa și-și umple Facebook-ul de poze cu copii negri, săraci, pe care doar el îi putea ajuta - oh, you must be oh so kind. Sau ca un fel de cuplu care pleacă tot în Africa, eventual, să ia niște copii de acolo ca să-i salveze, căci pare-se că menirea oamenilor ‘vestici’ (a se citi caucazieni) e să-i scape pe toți ceilalți de asuprire, de sărăcie, de necaz. O presupunere că ei sunt neajutorați, știi tu, și au nevoie de noi. Mai puțin când e vorba de refugiați, că pe ăia nu vrem să-i salvăm, e prea mult efort. A, și cu atât mai puțin atunci când asuprirea funcționează-n favoarea acestor white people - remember the slave trade? Good. Dar divaghez.

Ideea e că aceste păreri nu au valoare, atâta timp cât sunt emise de persoane neavizate, persoane care habar nu au cu ce se mănâncă Islamul, persoane care sunt atât de convinse că modul lor de a fi și de a trăi e cel corect și, de fapt, singurul corect, încât orice altceva li se pare grotesc ori backwards. Persoane care cred că religia sau culoarea pielii îți conferă orice fel de superioritate față de ceilalți. Pentru că, da, WOW, femeia aia musulmană vrea să-și poarte hijabul și îl va purta cu mândrie, fie că sunt sau nu de acord unii care-i zic că e asuprită. Eurocentrism is so passé, nu crezi?

Așadar, controversa legată de hijabul Nike Pro pare înrădăcinată în convingerea noastră că suntem superiori, că femeile musulmane sunt ființe fără discernământ ori fără un cuvânt de spus, că noi suntem ăia emancipați care le pot ‘salva’. Și acum cu hijabul ăsta, chiar nu cred că trebuie salvat cineva. Nu cred că ar trebui să ne revoltăm, ci, dimpotrivă, cred că ar trebui să ne bucurăm că un brand atât de mare promovează inclusivitatea. Chit că urmăresc și profit. Iar dacă cineva chiar vrea să le salveze pe ‘săracele femei musulmane’, și nu doar prin comentarii deplasate pe Twitter, mai bine donează aici, prin Crucea Roșie, și ajută victimele violențelor din Siria. Zic și eu. Hai să lăsăm femeile musulmane să facă ce vor ele, că sunt puternice și pot. Just do it.

Topic-uri

hijab islam activewear nike
Arată comentariile

NOIZZ URBAN

Vezi și

Extinde