De vorbă cu Florin și Diana Moraru, românii care au făcut înconjurul lumii pe motocicletă

Gruia Dragomir

Story Finder
Share
258
Tweet

Pe Florin și Diana i-am urmărit în timp real pe Facebook, când încă erau pe drumuri. Nu de mult s-au întors înapoi în România, după ce au străbătut lumea în șaua motocicletei, timp de 385 de zile.

Și-au numit călătoria World Ride 2016 și au ajuns în locuri pe care mulți dintre noi nu le vom descoperi decât la TV sau pe internet. Le-am văzut pozele și clipurile pe Facebook când erau în State și i-a alergat o tornadă sau când au au traversat câmpuri de sare prin America de Sud. Dar și când Florin a urcat în ring, în Las Vegas, pentru un meci profesionist de MMA pentru a-și reface bugetul.

Povestea lor e una frumoasă și din care fiecare dintre noi poate să se inspire și să câștige un pic mai multă încredere pentru a ieși din zona de confort și pentru a-și îndeplini visele.

Iată ce ne-au povestit despre aventura lor, despre World Ride 2016:

World Ride 2016

Cum a luat naștere World Ride 2016? De unde v-a venit ideea și curajul de a face această nebunie?

Din dorința de a trăi. Cred că ăsta e cel mai bun răspuns. Să stai în fiecare zi și să tânjești la imaginile de pe Discovery. La un moment dat, toate astea te fac să iei decizia. Am ales pe motocicletă pentru că e mai palpitant. Dacă tot o facem, să o facem cu stil. Startul a fost greu, apoi totul a venit de la sine. Să te trezești dimineața cu întrebările „oare ce mai vizităm astăzi” și „unde dormim la noapte” chiar te face să simți fiecare oră din zi.

Inspirația a fost dată de două emisiuni pe care le vizionam în fiecare seară, înainte de culcare, ca sa visăm frumos, apoi sipiritul de aventura a făcut ca visul să devină realitate.

Proiectul a început să mă frământe de prin 2007, s-a accentuat când am citit povestea lui Dumitru Dan, primul om și primul român care a făcut turul lumii pe jos, dar, pentru că nu am avut persoana potrivită lângă mine, în acel moment, l-am pus într-un sertar și l-am lăsat acolo până de curând. În iarna lui 2014, în timp ce mă uitam cu logodnica mea, Diana, la un show tv despre expediții în jurul lumii, ne-am uitat unul la celalalt și din priviri ne-am înțeles, cuvintele au fost de prisos. Din pură inerție am spus în același timp “hai să pornim în jurul lumii”.

Apoi am început să ne documentăm intens despre fiecare țară și continent pe care urma să le străbatem, trasee, documente, vaccinuri, obiceiuri etc.

World Ride 2016

Povestiți-mi un pic despre voi. Cu ce vă ocupați atunci când nu faceți înconjurul lumii? Ce joburi aveți? etc.

Când nu suntem în șaua motocicletei și în echipamentul moto, suntem doi oameni normali care merg la job. Eu sunt economist și profesez în domeniu, iar Florin lucrează pentru o structură de la stat.

În timpul liber ne place să ne întâlnim cu prietenii noștri. Florin este președintele unui club moto, Black Helmets RC, care a devenit de câțiva ani a două noastră familie. Cu ei râdem, împărtășim momente din viață, bune sau mai puțin bune, organizăm excursii și diferite evenimente.

World Ride 2016

Care au fost cele mai dificile momente ale călătoriei voastre?

Un moment de cumpănă cu siguranța a fost refuzul vizelor de Canada, însă destinul ne-a scos în cale doi oameni buni, care ne-au găzduit la ei 2 luni, timp în care am mai strâns niște finanțe și în loc să pornim din Los Angeles în Nord, am coborât către Sud.

Dacă am crezut că refuzul vizelor a fost un moment greu, când ni s-a stricat motocicleta în Argentina a fost cea mai grea lovitură. Să îți lași prietenul de drum, care te-a purtat prin zeci de țări și mii de kilometri fără probleme, e ca și cum ți-ai privi câinele murind. Doar cu asta pot asemăna sentimentul.

World Ride 2016

În fiecare zi apare o clipă, un moment, un hop, o palmă care te trimite la colț. Te trezește la realitate. Important e să privești înainte. Sincer, cel mai greu e începutul. Apoi… mereu va fi ceva care să te motiveze, să îți dea puterea să continui. Am fost de foarte multe ori gata să renunțăm. Să vezi cum e să mai ai 50$ în portofel, rezervorul jumate și două sticle de apă. Parcă îți vine să țipi după mama, dar, în același timp, îți vine o idee, undeva apare o soluție, un colac de salvare. Important e să nu-ți pierzi speranța.

În fond, oricum nu o să vină nimeni să te salveze. Momentele grele au fost grele atunci. Acum sunt doar amintiri frumoase, amuzante, povești demne de doi exploratori nebuni ca noi.

World Ride 2016

Se poate spune că ați văzut toată lumea (cu mici excepții). Ce v-a surprins cel mai mult în călătoria voastră?

Cu siguranță cea mai placută surpriza a venit din partea Americii Latine. Nu știam prea multe despre ce va fi în momentul în care am pășit în Mexic, dar ce a venit ne-a schimbat percepția asupra vieții. Din Mexic și până în Argentina, am văzut oameni săraci, dar fericiți. Erau conștienți de ceea ce nu au, pentru că, deși sunt țări bogate din punctul de vedere al resurselor, au problemele lor pe partea economică. Însă, cu toate lipsurile, știu ce îi face fericiți și aplică: muzica, mâncarea și cafeaua (mai ales în Columbia). Nu aleargă după ultimele gadgeturi și colecții, dar puținul pe care îl au îl valorifică. Dansează în stradă, sunt gălăgioși, mănâncă mult, dar așa se mențin fericiți.

World Ride 2016

Cum v-a schimbat această călătorie percepția asupra lumii?

Călătoria noastră a fost ferită de incidente neplăcute, poate și datorită faptului că am călătorit pe motocicletă și am simțit un statut special. Oamenii te privesc cu alți ochi, vor să te ajute și să te cunoască, și poate asta ne-a insuflat un sentiment de siguranță și ne-a făcut să reflectăm asupra știrilor negative pe care le vedem sau auzim.

Uneori, propaganda media te poate înspăimânta astfel încât să-ți fie teamă să mai călătorești, dar experiența ultimelor luni ne-a inspirat că lumea încă mai e un loc sigur în care poți călători. Așa că făceți-o!

World Ride 2016

A condus și Diana sau doar Florin?

Doar eu, pentru că Diana nu are permis pentru motocicleta. Și chiar dacă avea, nu ar fi putut să piloteze motocicleta care avea aproape 400 kg încărcată cu bagaje.

World Ride 2016

Florin a și intrat în cușca de MMA, ca luptător profesionist, în timpul călătoriei voastre. Povestește-ne un pic despre asta. Ai avut timp să te antrenezi pe drum?

În 2014 am avut primul meci în Las Vegas, unde am fost înscris în baza lor de date de luptători acreditați, profesioniști. Când am plecat din Argentina fără Bavarez, ne-am întors tot în Las Vegas, pentru a ne reface bugetul (pentru a doua oară).

Iar când nu ai foarte multe optiuni din cauza vizei restrictive de turist, memoria îți mai dă câte un pont și îți aduce aminte că ești înscris în baza lor de date de luptători profesioniști. Dacă nu ești acreditat, nu poți lupta. Totul este legal și trebuie să ai un palmares că să poți fi înregistrat în acea bază de date.

Am început să contactez diferiți promoteri și așa am obținut două meciuri la profesioniști: unul în Laughlin, Nevada, iar celălalt în Utah.

Photo credits @ Kristina Alexis Photography

Oponenții mei erau luptători profesioniști foarte bine pregătiți. Prima luptă, cea de la Laughlin a fost cu un American cu 15 cm mai înalt decât mine și diferența s-a simțit în ring. Am pierdut, însă nu m-am lăsat demoralizat.

Lipsa de antrenament din ultimul an și-a spus cuvântul și am fost conștient de asta. Așa că am început să mă antrenez la o sala din Las Vegas, pe cont propriu, iar după o lună de zile, cu antrenamente și mâncat correct, rezultatele s-au simțit. Meciul din Utah a fost cu un oponent care era aproape copie fidelă mie, aveam aceeași înălțime, iar rezultatul a fost victorie pentru mine.

World Ride 2016

Ce regrete aveți în urma World Ride 2016? Sunt lucruri pe care le-ați fi făcut altfel?

Acum, după ce proiectul s-a încheiat, singurul regret este că nu am plecat cu o mașina. Am văzut foarte multe mașini pe drum, ale unor călători care și le-au modificat astfel încât să doarmă în ele sau deasupra lor, să gătească în mașina și tot acolo să-și țină și proviziile.

Avantajul este ca ai multe opțiuni de „cazare”, nu trebuie neapărat să cauți un camping sau un hotel, pentru că poți dormi într-o benzinărie sau în curtea secției de poliție.

Este foarte palpitant cu motocicleta, însă uneori devine obositor și din cauza oboselii poți alege opțiuni mai scurte de traseu, pentru a ajunge mai repede undeva. Dar scopul nu este să ajungi repede, ci să te bucuri de drum.

World Ride 2016

Ce țări v-au plăcut cel mai mult și de ce?

Amândoi am fost fascinați de Japonia, de cultura niponă și de oameni. Sunt extrem de politicoși, țara este impecabilă, curată, iar mâncarea delicioasă. Alte țări unde ne-am simțit minunat au fost țările din America Latină, în special în Mexic, El Salvador, Ecuador și Columbia. Ne-am lăsat vrăjiți de nebunia Latină, cu mâncarea ei bogată, cu stilul de viață simplu, cu veselia și energia oamenilor. Cu siguranță o să revenim acolo.

V-ați gândit să scoateți și o carte despre călătoria voastră?

Cartea este în proces de finalizare, acum trebuie doar să găsim o editură care să ne-o printeze.

Dacă totul decurge bine, la iarna veți citi poveștile noastre de pe drum.

World Ride 2016

Ce planuri de viitor aveți? Veți mai face o astfel de călătorie? Din ce am citit, Florin ar vrea să-și ia revanșa pentru meciul din Las Vegas.

Vrem să vizităm din nou Rusia, pentru că ne-a plăcut foarte mult și să mai ajungem încă o dată până la Baikal. Eu am în plan și Road of Bones, tot în Rusia, dar acolo Diana nu mă va însoți pentru că nu poți face drumul acela cu pasager, pentru că este mult prea dur. Motocicleta trebuie să fie cât mai ușoară.

World Ride 2016

În ceea ce privește luptele, trebuie să reiau antrenamentele și după ce voi simți că sunt la capacitate maximă mă voi gândi la meciuri în străinătate. Până la Las Vegas, am un meci de MMA la Constanța, acum, în August. Tineți-mi pumnii!

Topic-uri

world ride 2016 turul lumii motociclete mma
Arată comentariile

NOIZZ URBAN

Vezi și

Extinde