Ioana Ciocan ne-a povestit despre cum vrea să-ți faciliteze accesul la artă și importanța Art Safari

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
20
Tweet

Ioana Ciocan vorbește atât de frumos despre artă, încât fie că ești pasionat sau nu, vei învăța să o privești altfel, să ți-o aduci mai aproape de inimă sau chiar s-o iubești.

Despre artă vorbesc, nu despre Ioana, deși este un personaj absolut fantastic, creativ și de urmărit.

Ioana cred că va fi mereu amintită sub numele de "inițiatoarea Proiect 1990" - cel mai mare proiect dedicat artei în spațiul public din România.

Așa cum zice și ea: "a fost un moment definitoriu, pentru că toate provocările ulterioare și apetitul meu pentru ele au apărut ca urmare a acelui proiect".

Ioana este curator independent de artă, are o experiență imensă în domeniu și cred că cel mai tare își dorește să facă accesibilă arta pentru toată lumea, așa cum ar fi frumos să se întâmple.

Am vorbit cu ea despre București și România și despre Art Safari, unde are funcția de director general. A ieșit un interviu despre toate lucrurile frumoase care se întâmplă și ar putea să se întâmple la noi. Enjoy:

Ioana. Foto: Adi Bulboacă

Ioana, cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Artă! Artă! Am făcut doar artă, până acum. La școală, la ora de matematică, desenam în caiet în loc de răspunsul problemelor cu elefanți, zebre și girafe! Probabil mă pregăteam de Art Safari.

Tonitza, liceul de artă, pe care l-am urmat, are un sistem foarte bun pentru cei creativi, două zile pe săptămână se făcea atelier – adică pictură, desen, sculptură. Deci scăpam de matematică!

Când ai pornit pe drumul artei și cum ai știut că asta vrei să faci în această viață?

Primii pași pe drumul artei i-am făcut la grădiniță. După ce încercaseră să mă atragă spre balet, tenis, matematică și alte lucruri serioase, părinții mei au observat pasiunea mea față de pictură și m-au sprijinit total în această direcție.

O frumoasă amintire din copilărie legată de artă datează, cred, de prin 1985-86, când pictam printre lucrările lui Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, la cursul de pictură care se ținea în Muzeul Colecţiilor de Artă. Era atât de frumos să pictezi printre tablouri! Din această amintire s-a născut programul educațional Art Safari Kids.

Am intrat la Tonitza în clasa a 5-a, unde am rămas și în liceu, și apoi am urmat Universitatea Națională de Arte. Un traseu firesc, de altfel, pentru un copil care intră din clasa a 5-a la Tonitza.

De asemenea, bursele din străinătate, la instituții prestigioase din domeniul artei, precum Central St. Martins (UK), Denmarks DesignSkole (DK) și Ravensbourne College of Art (UK), au contribuit major la dezvoltarea profesională, m-au disciplinat.

Art Safari kids

Imaginează-ți că în fața ta se derulează viața ta - ce momente definitorii (pe scurt) ai alege să menționezi și de ce?

Spre exemplu, atunci când colegii îmi trimiteau poze cu cozile de la deschiderea Art Safari București de la garajul Ciclop. Vreo 20 de mesaje pe telefon în decurs de un minut. Coadă la ARTĂ! Momentele în care trimit whatssapp-uri pe la 3 dimineața, pentru că au și ele farmecul lor.

Un alt moment definitoriu este legat direct de Art Safari București. În 2014, am fost invitată să lansez Catalogul Proiect 1990 în cadrul primei ediții Art Safari București, iar la câteva luni, am fost invitată să preiau eu frâiele Art Safari București și am acceptat.

Avem un public dornic de artă, artiști talentați și entuziaști și dornici să expună. România are o piață efervescentă și care trezește interesul colecționarilor din zona internațională.

Un alt moment definitoriu a fost cel al revelației că dacă nu fac eu nimic cu soclul de granit din Piața Presei Libere, nu se va întâmpla nimic. Asta după ce trecusem de foarte multe ori pe acolo și mă întrebam de ce nu vrea nimeni să pună o sculptură pe frumusețea aceea de soclu, pe care tronase statuia lui Lenin.

Acela a fost un moment definitoriu, pentru că toate provocările ulterioare și apetitul meu pentru ele au apărut ca urmare a acelui proiect. Povestea Proiect 1990 este cea care mi-a adus notorietate, dar și antrenament în negocieri și coordonarea de proiecte. Antrenament pe care îl continui în prezent, an de an, în cadrul Pavilionului de Artă București – Art Safari.

Ai foarte multă experiență acumulată în acest domeniu al artei și sunt absolut convinsă că lucrurile nu se vor opri aici - ce ți-ar plăcea cel mai mult să schimbi/să revoluționezi/să realizezi prin munca pe care o faci?

Mi-ar plăcea să ajutăm tot mai mulți oameni să aibă acces la artă, să construim o cultură a vizitării muzeelor și a galeriilor din România. Arta nu se adresează doar cunoscătorilor și milionarilor în euro.

Mai visez la străzi întregi cu galerii de artă contemporană, cozi la muzee, și nu doar în Noaptea Albă a Muzeelor, mai multe proiecte de artă contemporană în expunere temporară în expozițiile permanente ale muzeelor naționale, mai multă artă în școli și cursuri la arte aduse în secolul acesta, pentru că acum, în mod clar, nu sunt.

Cristian Rusu & Șerban Savu, Reenactment. A Reconstruction for the Past, 2016

Cred că întotdeauna vei fi amintită ca "inițiatoarea Proiectului 1990", așa că n-am cum să nu te întreb despre viziunea ta asupra artei în spațiul public din România?

Spațiul public este al nostru, al tuturor, un loc de tranzit, un loc al observației, al afirmării, al întrebărilor, al emoțiilor. Toate aceste lucruri pot fi facilitate de artă. Arta poate avea un efect magic asupra tuturor, ne poate face mai umani.

De aceea, este nevoie de eforturi continue, susținute pentru a ajuta oamenii să înțeleagă arta, pentru ca ea să ajungă la ei și să le trezească emoții și ei să ajungă să le și conștientizeze.

Povestește-mi puțin despre relația pe care o ai cu Bucureștiul. Ce îți place cel mai mult la oraș și ce nu?

Alături de soluții de fluidizare a traficului, parcări, igienizare și toate acele lucruri pragmatic de care are nevoie un oraș ca să funcționeze bine, Bucureștiul are nevoie și de artă. Avem atâtea locuri frumoase în acest oraș, care au fost uitate și care pot fi redate publicului prin artă.

Aceasta a fost și dorința noastră, prin Art Safari, să readucem în circuitul public spații minunate, dar pierdute, ale Bucureștiului.

Și am reușit de trei ori: Garajul Ciclop de pe Magheru, Palatul Dacia-România de pe Lipscani și Galeriile Kretzulescu de pe Calea Victoriei. Acesta a fost și scopul Proiect 1990, să redea publicului un spațiu cu o mare încărcătură emoțională și să împrietenească tot mai mulți oameni cu arta.

Cum ai transforma Bucureștiul într-un loc unde arta din spațiul public să fie celebrată și apreciată?

Bulevarde și străzi întregi cu galerii de artă contemporană, spații neconvenționale transformate în expoziții, spații de artă participativă, care să stimuleze creativ oamenii, organizarea unor evenimente care să trezească pasiunea oamenilor pentru artă, alături de o comunicare potrivită și susținută a acestora.

Odată cu Art Safari București, am făcut un pas uriaș în această direcție. Un lucru dovedit de cifrele de vizitare, care au crescut de la ediție la ediție și au atras noi și noi categorii de public.

Mulți dintre oamenii care ne-au trecut pragul erau novici în artă, în sensul că nu obișnuiau să viziteze regulat muzee sau galerii.

Ceea ce arată că bucureștenii au nevoie de artă și cu un concept bun, cu o strategie potrivită și o comunicare cu care să rezoneze, poți atrage public către artă, poți crea ocazii de consum.

Ion Alin Gheorghiu, Grădină suspendată, ulei pe pânză, 130.5x150 cm

Ce înseamnă Art Safari pentru tine și ce înseamnă mai exact faptul că ești la conducerea acestui event?

Art Safari înseamnă a doua mea casă, uneori la propriu, începând cam din februarie până în mai. Oportunitatea de a construi o cultură a artei în România, de a schimba mentalități, de a cunoaște foarte mulți oameni din domenii diverse, artiști noi, colecționari de artă și pe toți cei care alcătuiesc acest puzzle al artei.

Art Safari se întâmplă doar împrună cu o echipă talentată, puternică și încăpățânată. Și că de la an la an învăț lucruri noi și mă perfecționez. Inclusiv la matematică și Exceluri.

Ce înseamnă Art Safari pentru București?

Art Safari București aduce arta mai aproape de oameni, deschizând un dialog între colecționari, artiști și publicul larg. Un muzeu temporar de artă care poposește în diverse locuri din oraș, cu încărcătură simbolică, și le redă publicului prin intermediul artei.

Frumusețea Art Safari este faptul că aduce publicului general lucrări pe care poate unii dintre oameni nu ar fi avut niciodată ocazia să le vadă, cu atât mai puțin pe toate în același loc.

Lucrările le împrumutăm de la cele mai importante muzee din România și de la colecționari. Nu în ultimul rând, Art Safari este un eveniment prin care ne dorim, și credem că încet-încet și reușim, să plasăm Bucureștiul pe harta artistică și culturală a marilor capitale europene.

Cât de mulți turiști au adus în Capitală edițiile trecute? Crezi că Art Safari ne-a plasat pe harta marilor capitale culturale și artistice europene - de ce?

Numărul vizitatorilor străini a crescut în patru ani de Art Safari București, fie că vorbim de expați, fie de turiști, și din acest motiv am dezvoltat parteneriate solide cu ambasadele prezente la București: Ambasada Israelului, Ambasada Germaniei, Ambasada Elveției, Ambasada Suediei, dar și cu Forumul Cultural Austriac, British Council.

Un eveniment de anvergura Art Safari București, 90.000 de vizitatori de la prima ediție, este un motor de creștere a turismului în București. Unul dintre motivele pentru care suntem, pentru al doilea an consecutiv, sub patronajul Primăriei Municipiului București.

În plus, de-a lungul edițiilor de până acum, am stârnit interesul a nenumărate personalități de la muzee locale și instituții internaționale, care au venit special să studieze piața de artă contemporană românească.

Am avut vizitatori de la Tate Modern, Muzeul Beelden aan Zee, Comisia de Cultură a Parlamentului din Bavaria, Curatoriumul european al dosarului de candidatură al Bucureștiului la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021, dar și specialiști din muzeele de artă din Strasbourg, Stockholm, Varșovia, Viena.

Ioana Ciocan

Care sunt punctele forte ale ediției din acest an și de ce ar trebui să mergem la Art Safari 2018?

2018 este un an foarte important, cu atât mai mult cu cât împlinim 5 ani și suntem sub Patronajul Municipului București. Ediția aceasta a Art Safari București va fi concepută sub forma unui muzeu temporar, care va găzdui drept principale focusuri o expoziție de artă contemporană "Art on Stage", organizată de Hervé Mikaeloff (FR), curator fundația Louis Vuitton, Paris, o expoziție dedicată artei românești de patrimoniu "Natural-Cultural", curatoriată de Alina Șerban, precum și importantul program educațional Art Safari Kids.

Pavlionul Central va fi organizat sub forma unei scene pe care artiștii români contemporani vor expune și vor performa, surprinzând efervescența orașului, moda, trendurile, iar, de cealaltă parte, în cadrul Pavilionul Muzeal, curatorul Alina Șerban va invita vizitatorii la o deconectare de la agitația orașului, ghidându-i pe un traseu expozițional de artă românească de patrimoniu a cărei temă principală va fi natura.

Vom avea opere din peste 20 de muzee și din colecții private naționale și internaționale, printre care Colecția BCR, expusă publicului în premieră națională, și lucrări din colecția Fundației Louis Vuiton, din Paris, și Pompidou.

Toate aceste se vor afla într-un pavilion expozițional spectaculos, în Piața George Enescu, semnat de Attila Kim, arhitect cu o vastă experiență în proiectare de expoziții culturale, restaurare și proiecte de arhitectură, Comisarul României la Bienala de Veneția - edițiile 2015 până în prezent.

Ce fel de public ți-ar plăcea să atragă acest eveniment și ce public atrage?

Publicul tânăr reprezintă peste 50% din publicul Art Safari. Ne dorim să mulțumim și să atragem categorii cât mai diverse de public, de la copii, studenți, părinți, bunici, până la oameni care lucrează în corporații, până la colecționari, lumea creativă a Bucureștiului.

Acesta a fost încă de la început obiectivul Art Safari București, iar modul de organizare și tematica diversă a expozițiilor și a acțiunilor din cadrul evenimentului sunt concepute pentru a mulțumi categorii cât mai diverse de public.

Apropo de asta - cum simți relația românului vizavi de artă? Crezi că uneori arta ar trebui să fie mai ușor de înțeles pentru publicul larg sau e o treabă pur subiectivă și ține de propria interpretare?

Arta este un domeniu care a crescut în România ultimilor ani. Programul expozițional al galeriilor de artă contemporană românești este urmărit la scară internațională și cred că România are acum o poziție relevantă în Europa Centrală și de Est și va avea multe lucruri de spus și de arătat în arta contemporană.

Încep să se formeze noi generații de colecționari, care reiau tradiția investiției care a avut de suferit în perioada comunistă. Această nouă clasă de colecționari îi descoperă, pe de o parte, pe marii maeștrii români - Aman, Luchian -, dar achiziționeaza și artă super contemporană românească.

Numarul de colecționari interesați de arta românească este în creștere semnificativă. Inclusiv colecționari care descoperă că pot achiziționa o lucrare și cu câteva sute sau mii de euro și că nu trebuie să ai în conturi milioane de euro pentru a colecționa artă.

Iar legat de înțelegerea artei, cred că primul pas este să învățăm oamenii să privească și să înțeleagă arta, să le stârnim pasiunea. Desigur că avem nevoie și de un background în domeniu, că trebuie să ne cunoaștem trecutul pentru a înțelege prezentul și tot așa, dar lucruri par a fi pe o direcție bună.

Ion Țuculescu, Priviri din văzduh, ulei pe hârtie, 1959-1961, colecție privată

Pentru cineva fără experiență în acest domeniu - există vreun mod corect de a privi o lucrare de artă pentru a o înțelege?

A-ți dezvolta o capacitate de a înțelege arta nu este un lucru atât de complicat. Este nevoie de o atenție la detalii, puțină răbdare, curiozitate și dorința de a reflecta asupra propriilor trăiri și sentimente. În primul rând, arta ar trebui să atragă prin intermediul simțurilor.

Acest lucru nu înseamnă că o pictură trebuie să fie frumoasă, la modul în care ne gândim cu toții, ca să fie bună. Imporant este să îți atragă atenția într-un fel. Dar pentru asta este important să acorzi timp lucrării, pentru că unele intrigă prin elemente subtile.

Umorul, emoția, întrebările, o asociere inedită de obiecte sau culori sunt doar câteva dintre lucruri de care trebuie să ținem cont atunci când privim o lucrare de artă. Vedeți, nu e chiar așa de greu.

Numește-mi câțiva artiști în vogă ai momentului și spune-mi de ce ar trebui să ne întoarcem privirea asupra lor?

Arantxa Etcheverria, Radu Cioca, Ioana Stanca, Răzvan Boar, Vlad Olariu, Alex Mirutziu, Șerban Savu, Marius Bercea și Mircea Cantor. Toți sunt artiști valoroși, cu o operă cu accente foarte personale și pe care îi puteți întâlni la Art Safari București 2018.

Ce-ți place cel mai mult la lumea asta artistică în care te desfășori?

Mă pune în contact în fiecare zi cu noi oameni. Stau de vorbă cu alți artiști, descopăr noi artiști și văd lucrări noi. Că am ocazia să călătoresc și să descopăr noi scene ale artei și, mai ales, că îmi permite să cunosc toți acești minunați pasionați de artă: artiștii, galeriștii, dealerii, colecționarii, curatorii, criticii de artă.

Topic-uri

ioana ciocan curator arta art safari bucuresti
Arată comentariile

NOIZZ URBAN

Vezi și

Extinde