Cafeneaua din București care ține cancerul pe loc, la propriu - o poveste care nu te va lăsa indiferent

Gruia Dragomir

Story Finder
Share
2.4K
Tweet

În București există o cafenea care ține cancerul pe loc, la propriu. Pe Smaranda Milu Némethi, care se luptă cu o formă rară de cancer pulmonar, cafeneaua de pe strada Bărăției o ține în viață, pentru că o ajută să-și plătească tratamentul foarte scump de care are nevoie ca de aer (și care în România nu este disponibil). O ține în viață și pentru că este o prelungire a povești ei de dragoste, dar și un spațiu care transformă clienții în prieteni.

Se numește Milu Cafe, iar povestea acestui loc n-are cum să te lase indiferent. Dan și Smaranda s-au cunoscut când ea lucra ca art director, iar el ca fotograf. Au devenit prieteni buni, apoi dragostea i-a apropiat și mai mult. S-au căsătorit și, pentru că amândoi erau oameni creativi, și-au deschis o mică agenție. Totul părea să meargă cum nu se poate mai bine, dar lumea le-a fost dată peste cap în 2013, când Smaranda a fost diagnosticată cu cancer pulmonar în stadiul avansat 4.

Pentru a-și asigura un venit stabil, care să-i poată asigura Smarandei măcar o parte din banii necesari pentru tratamentul foarte scump, dar și pentru a-și urma un vis, cei doi și-au deschis o mică cafenea. Dan a urmat cursuri de barista și acum îl găsiți acolo în fiecare zi, zâmbind și preparând cafeaua cu un extra shot de energie pozitivă.

Am vrut să aflăm mai multe despre povestea și cafeneaua lor, așa că am stat de vorbă cu Smaranda:

Povestește-ne un pic despre cum ați ajuns să vă deschideți o cafenea.

Mi-a plăcut cafeaua încă din copilărie. Mama mea o ascundea de mine pe dulap, dar degeaba. Îmi plăcea așa de mult cafeaua, că voiam să împărtășesc și cu alții experiența, așa că pe la vârsta de 5 ani mi-am cafeinizat verișorul de 3 ani.

Lui Dan nu îi plăcea cafeaua atunci când ne-am cunoscut; asta până când i-am făcut cunoștință cu aparatul meu de făcut cafea “Moca”. De atunci i s-a schimbat perspectiva asupra cafelei, iar acum a devenit un “affezionato”, mai mult, un profesionist al cafelei!

Noi avem amândoi pregătire artistică. Eu sunt pictor, iar el este fotograf. În cafenea am îmbinat și am combinat tot ceea ce ne place: cafea, muzică, artă, literatură și iubirea de oameni, dar înainte de acest moment a fost un altul.

Cu 3 ani în urmă am fost diagnosticată de cancer pulmonar în stadiul avansat 4, cu metastaze cerebrale și mutație genetică ALK+. Când am decis să ne luăm soarta în mâini și să deschidem o cafenea, trecuse suficient timp de la diagnostic (3 ani) încât cred că nu numai cei ce îmi urmăreau blogul (helpsmaranda.com), dar și noi eram obosiți de această boală. În afară de constanta prezență a bolii mele, în viața noastră, toate celelalte lucruri din jur erau fluctuante: veniturile, proiectele, donațiile, cunoscuții. Așa că, din nevoia unui sentiment de stabilitate, dar și din dragostea pentru cafea și pentru oameni, ne-am dat de nenumărate ori peste cap, ne-am împrumutat de bani și am hotărât să facem în continuare ceva: o cafenea, pe care am numit-o Milu Café.

Ce ne poți spune despre picturile din cafenea?

La început, până ne-am dezmeticit (avem 5 luni de activitate, adică suntem tot la început), am decorat pereții cafenelei noastre cu picturi din colecția mea de picturi “Lucruri Marunte".

Am fost gazdele colecției de picturi “Faun”, a artistului Dan Botezan, și plănuim și alte evenimente de artă pe simezele cafenelei noastre. Deja avem câteva planificate pentru următoarele luni.

Fiindcă știm, ca artiști, cât este de greu să găsești un spațiu expozițional, am lansat propunerea de a expune la noi tuturor artiștilor plastici interesați să expună GRATUIT într-un spațiu public. Nu percepem taxe, nu luăm comision din vânzare, nu avem nicio pretenție financiară și nu impunem obligativitatea de apartenență la UAP.

Sursa foto: facebook.com/MiluCafeBucharest

Cum îmbină Dan meseria de barista cu cea de fotograf? 

Cele două se îmbină excepțional! Dan este un portretist extraordinar. Talentul lui trece dincolo de lentila aparatului. El reușește să captureze “sufletul” modelelor sale, iar cafeneaua este “un corn al abundenței” în ceea ce privește acest subiect. De fapt, a avut deja două expoziții de artă fotografică în cafenea: “Portrete de Dragoste” și “Parfum de Femeie”, fiecare celebrând câte o binecunoscută sărbătoare din an.

În ceea ce privește capitolul barista, Dan a luat lecții de la unul dintre campionii cafelei, Petre Mareș, și cu ajutorul prietenei noastre Iulia Burcea, tot barista, a învățat într-un timp record să facă acele minunate cafele, pentru care clienții revin la Milu Café.

Sursa foto: facebook.com/MiluCafeBucharest

La ce ar trebui să se aștepte cineva care vine pentru prima dată la Milu Cafe? 

Cand vii pentru prima dată, vino fără așteptări și plonjează cu încredere în orice îți evocă locul. Sunt aproape sigură că nu vei regreta. Mulți spun că vizita la noi este o experiență emoțională/emotionantă. De curând am scris în descrierea cafenelei noastre pe Facebook această notă, care cuprinde o paletă de senzații care descrie ambianța de la noi:

“Asa e la Milu Cafe: Milu Café a noastră e diferită de alte cafenele, pentru că de drept ea nu este un loc, ea este entitate. Cafeneaua noastră este o entitate cu o personalitate complexă, simplă, dar și complicată, modestă, dar și de actualitate, coerentă, dar și plină de pasiune, de dragoste, de curiozitate și de sensibilitate. Este un Rac cu ascendent în Gemeni. Un ochi ager ar spune că are un prea plin de personalitate. Când decizi să vizitezi Milu Café, zâmbești în sinea ta, dar și-n afara ta, fiindcă simți aceeași bucurie ca atunci când mergi să vizitezi o rubedenie de suflet. Ți-e dragă și-ți place să știi că te așteaptă oricând și că-i acolo pentru tine in fiecare dimineață și-n fiecare seară și te primește râzând, cu ceva bun, pregătit doar pentru tine. Ceva gustos și unic, pe care oricât încerci să-l recreezi acasă la tine, nu-ți iese niciodată la fel de bun ca acolo, ca acasa la Milu Café. Ca o bulă atemporală, în care timpul capătă o nouă dimensiune, Milu Café pulseaza, gândește și respiră povești încântătoare, care aliniate pe etajere, sub formă de bibelouri, cărși și jocuri așteaptă să îți fie povestite. Așa e la Milu Café.”

Sursa foto: facebook.com/MiluCafeBucharest/

Din câte am înțeles, tratamentul pe care îl urmezi (cu Ceritinib) nu este încă aprobat de Ministerul Sănătății din România. Cum te descuri în această situație?

Atunci când a trebuit să încep tratamentul, neavând la cine să apelez, am apelat la LinkedIn. Prin intermediul site-ului am căutat și am contactat persoane de la firma producătoare a medicamentului (Novartis) din România. Le-am explicat situația, iar ei au reacționat rapid și m-au ajutat. M-au pus în legătură cu Medical Adviserul lor, care, la rândul lui, m-a pus în legătură cu o clinică și cu un medic oncolog din Israel. În pofida bolii mele, mă consider o ființă norocoasă. Cu ajutorul donațiilor și a sponsorilor mei, am reușit să achiziționez medicația, iar astăzi se împlinesc deja doi ani de când urmez același tratament (8500 Euro/luna). În plus, datorită intervenției oncologului meu din Israel, în fiecare lună îmi iau tratamentul (Ceritinib) de la o policlinică din Roma (Policlinico Biomedico di Roma), care este mult mai aproape de România, decât Israel.

Sursa foto: facebook.com/MiluCafeBucharest/

Ții și un blog unde povestești prin ce treci. Sunt frânturi de viață sfâșietoare. Cum găsești puterea de a le scrie și de a le împărți cu un public străin?

Am învățat un proverb de la prietenii mei maghiari: “néma gyereknek anyja se érti a szavát”. În traducere sună cam așa: "copilului mut chiar nici mama lui nu-i cunoaște necazul".

Eu știu că niciun om nu poate înainta în viață fără ajutorul altor oameni. Eu nu aș fi putut supraviețui prin propriile forțe. Eu am cerut ajutor. Mi-au fost utile creativitatea și talentul de a scrie, fiindcă azi sunt încă vie numai datorită investiției făcute în mine, a sutelor de persoane pe care le-am convins să mă ajute prin intermediul blogului meu, dar și prin intermediul altor sute de persoane care au distribuit strigătul meu de ajutor. Mă simt responsabilă să le dau de știre cum avansează “investiția”. :)

Ei nu sunt nici pe departe străini, ei îmi sunt mai apropiați decât îți imaginezi!

Care este starea ta în prezent? Cum merge tratamentul?

Tratamentul mă ține pe linia de plutire deja de doi ani, linie care adeseori se comportă ca un roller coaster emoțional. Uneori starea mea se înrăutățește, ca apoi, brusc, să se îmbunătățească, adeseori, spre surprinderea medicilor mei. Conform ultimului CT (computer tomograf), una din tumorile mele pulmonare și-a mărit diametrul cu 3 mm, în contextul în care două din metastazele mele cerebrale, care trebuiau operate în ianuarie (operația fiind amântă o lună), în luna februarie au dispărut.

Topic-uri

cafenele interviu
Arată comentariile

NOIZZ URBAN

Vezi și

Extinde