Miturile despre „ungurii nenorociți” și o realitate poate subiectivă

Share
10
Tweet
Este mult mai ușor să urăști pentru că nu ai nevoie de u justificare reală

Zilele astea am avut ocazia să mă plimb prin Covasna, o mică bucățică din Ținutul Secuiesc și chiar am fost curios să aflu dacă toate miturile alea legate de „ungurii nenorociți” sunt adevărate.

În prima seară am stat la masă cu niște politicieni locali, cei de nivel mic, și pentru că nu m-am putut abține am făcut și câteva din glumele despre unguri pe care noi românii le considerăm mișto. Am vrut doar să văd niște reacții. Am râs toți foarte relaxați, mai ales că localnicii ne-au răspuns cu aceeași monedă.

Orice om întreg la cap știe să facă diferența dintre xenofobie, rasism și o glumă, simțul umorului. Dar pentru cei cărora nu le este clară diferența, prim parte ține de ură viscerală, motivată doar din motive care se clatină la primul raționament real, iar cea de-a doua parte ține de acceptare a lucrurilor și de a te bucura de o situație.

Dorința de independență teritorială există, fără nici un dubiu, dar de la asta până la ură este o cale foarte lungă și nimeni nu vrea să o străbată decât dacă este un incult cu idei fixe, așa cum și gazdele noastre au fost de acord. Ei îi au pe ai lor, noi îi avem pe ai noștri.

Am cerut de toate în română... și mi s-a și dat. Iată un exemplu!

Cine spune că ungurii nu sunt prietenoși, ori este un imbecil, ori chiar este rău intenționat. Eu, în trei zile de străbătut prin cârciumi de țară, alea unde se cunosc om cu om, nu m-am lovit de nici un semn de sprâncene încruntate când am cerut bere în limba română sau pâine și alte bălării „de-ale gurii”.

Mi s-a dat bună ziua în maghiară, am răspuns în română, mi-au dat din nou, „bună ziua” în Româna și am fost întrebat cu ce pot fi ajutat… de fiecare dată.

Întradevăr, sunt secui care nu îți răspund în română, dar asta dintr-un singur motiv, în marea parte a cazurilor, pentru că nu au învățat româna (nu le judec motivele). Deși părerea generală este că, educația ajunge la țară mult mai greu. Iar acest lucru este bine dovedit și la noi, unde românii nu știu bine româna.

Și până la urmă, într-o zonă în care 70% sunt secui, pentru majoritatea care nici nu intră în contact cu românii, cam greu să învețe limba. Dar, cum spuneam mai sus există și excepții. Ca peste tot.

Oricum ar fi, subiectul disensiunilor dintre cele două etnii este unul fabricat, la nivel politic, doar de dragul unor ași în mâneca pentru momentele cruciale. Că unii chiar au mușcat gălușca, e partea a doua. Ați fi surprinși să aflați că secuii nu sunt chiar așa de bucuroși de politicienii lor din UDMR, de la nivel înalt. Dar atunci când vine vorba de a da votul, e clar că nu-l vor da PSD sau PNL. E vorba de mândria unui popor. (Cam așa se explică și de ce tot câștigă partidul nostru roșu).

Poți să urăști ungurii din varii motive, dar nu poți urî gulașul

Ei nu vor înceta să ceară autonomia, noi nu o vom acorda, dar acest lucru nu îi va împiedica pe cei de acolo să nu se înțeleagă în continuare. Noi restul din afară, înainte de a judeca situația, poate ar trebui să ne convingem de fapt, făcând o vizită în regiune.

Apropo, orașele precum Sfântu Gheorghe, Târgul Secuiesc, Covasna sunt mult mai curate decât multe din orașele mici ale României. Faceți o vizită… de dragul conacelor din regiune, de dragul mofetelor, de dragul peisajelor absolut fascinante, din orice motiv care să vă îmbogățească spiritul și veți vedea că nu este totul chiar așa cum credeați voi!

Arată comentariile