Biserica de lângă magazinul Ferrari, acolo unde tinerii vin să-și găsească iubirea

Share
Tweet
Biserica Zlătari

Zlătari este lăcaș de cult din centrul Bucureștiului atipic. Aici găsești mereu tineri care participă cu drag la slujbe chiar și după ce scapă de programul obositor de la birou. Aceștia se roagă, printre altele, și pentru găsirea unui partener de viață.

Dacă se intră la Biserica Zlătari de pe Calea Victoriei, aproape de magazinul Ferrari, după ora 17.00, momentul când începe slujba, într-o zi de luni, miercuri sau vineri, se descoperă că în lăcașul de cult sunt cel puțin la fel de mulți tineri cât sunt și la crâșmele din Centrul Istoric, situate la doi pași.

La fel se întâmplă şi la liturghia de duminică. Lăcaşul-minune, unde încap în jur de 200 de personae, este situat în apropierea Muzeului Naţional de Istorie a României.

Ferrari Store de pe Calea Victoriei

Pentru Sfântul Ciprian

Tinerii și nu numai vin în Casa Domnului pentru a se ruga Sfântului Ciprian ca să scape de vrăji, blesteme, deochi şi ghinion. Așa cum ne împărtăseşte Florin Constantin, unul dintre preoţii de aici, una din dorinţele arzătoare ale tinerilor care vin la Zlătari este să-şi găsească perechea potrivită. Dar, principala explicaţie a succesului de public nu este dată de pictura lui Gheorghe Tattarăscu de pe pereţi, ci de faptul că aici se află mâna Sfântului Ciprian.

Alături de bătrâni, unii cu haine cumpărate pe timpul lui Ceauşescu, tinerii intră în Casa Domnului îmbrăcaţi sobru-elegant sau cu o cămaşă şic şi pantofii lustruiţi (el)/ cu un pantalon mulat, rochie roşie şi cu tocuri la pantof de minimum 8 cm (ea).

Asta pentru că, după slujbă, se poate merge la o cafea pe Lipscani pentru a-şi testa farmecul alături de restul petrecăreţilor.

Moaștele Sfântului Ciprian

Mărturiile tinerilor

Ciprian unul dintre sfinţii din calendarul ortodox „specializat” în ruperea vrăjilor, iar prezenţa moaştelor sale îi sporeşte puterea asupra credincioşilor. Patricia locuieşte la o distanţă de 30 de minute, dar asta nu o împiedică să vină de patru ori pe săptămâna la Biserică, la fiecare slujbă. A început să bătătorească drumul spre Calea Victoriei, în urmă cu câţiva ani. „În 2007, cineva îmi dorise răul. Aveam farmece de viaţă. Practic eram aproape moartă, nu mă puteam mişca din pat”, povesteşte femeia, iar ochii ei mari se întristează. „Sfântul Ciprian e bestial, e demenţial”

Îşi continuă povestea în timp ce mai caută un cunoscut în biserică: „Mă duceam la medic să-mi fac analizele şi toate îmi ieşeau perfect. Medicii îmi spuneau că-s sănătoasă-tun şi eu nu mai puteam nici să mă mişc din pat”.

Acum aprinde lumânări, ştie pe de rost rugăciunea Sfântului Ciprian, ascultă slujbele în genunchi şi sărută plină de recunoştinţă moaştele. Patricia consideră că la Zlătari s-a născut din nou. „Am fost adusă de prieteni aici şi parcă vraja s-a rupt. Am început să mă simt bine şi din ce în ce mai bine de fiecare dată când am venit aici. În final am scăpat de vrajă”, povesteşte ea în timp ce ochii încep să-i strălucească din nou.

Este atât de bucuroasă încât nu se fereşte să fie complet sinceră: „Pentru mine Sfântul Ciprian e bestial, e demenţial”. Locul unde lucrurile se leagă În timp ce spune asta, Oana, o prietenă, îi face semn să tacă. „Asta simt, sunt sinceră, Sfântul Ciprian nu se supără”, este răspunsul Patriciei.

Oana vine la fiecare slujbă din noiembrie 2010. „Pur şi simplu era o perioada în care nimic nu îmi mergea bine. De când vin aici am început să cred că lucrurile se leagă, că, în final, totul va fi bine”, se destăinuie Oana. A fost nevoie de o singură slujbă, şi fata a ştiut, deşi nu crede în vrăji, că şi-a găsit liniştea şi norocul. Enoriaşii se calcă pe picioare la slujbele de luni, miercuri, vineri şi duminică „Eu aveam vrăji de viaţă. Medicii îmi spunea că-s perfect sănătoasă, dar eu nu mă puteam mişca. Am venit la biserică, la moaştele Sf Ciprian şi mi-am revenit. Practic, mie mi-a redat viaţa.”

Cine este sfântul de pe Calea Victoriei

Sfântul Ciprian este sărbătorit în calendarul ortodox, pe 13 septembrie, moaştele sunt scoase în curtea lăcaşului de cult, iar bucureştenii se adună ciorchine. Sfântul Ciprian a trăit în Antiohia Siriei (între anii 284-305) şi a fost vrăjitor al zeului păgân Apolo. Apoi a trecut la creştinism, după ce nu a reuşit să corupă prin vrăji o fecioară creştină. Moaştele Sfântului Ciprian sunt ultima speranţă pentru unii credincioşi de a înlătura ghinionul din viaţa lor.

Preotul paroh Nicolae Dascălu, al doilea din stânga

Preoții

Preotul paroh al lăcaşului de cult este Neculae Dascălu. Are doi copii mari, o eleganţă şi un discurs care îl fac să semene cu preoţii catolici din filme. A venit în Capitală în 2008, din Iaşi, şi îşi aminteşte că prima dată când a ajuns la Zlătari nu ştia unde să-şi parcheze maşina. A trebuit s-o lase la mare distanţă şi apoi să meargă pe jos minute bune pentru a ajunge la „muncă”.

Nu vrea ca biserica sa să fie cunoscută ca una a ruperii vrăjilor, dar recunoaşte că mulţi vin la Zlătari cu astfel de probleme.

Neculae Dascălu i-a cucerit pe enoriaşi prin simplitatea, bunătatea şi sfaturile sale Consiliere matrimonială Poate mai mult decât în cazul altor biserici, la Zlătari vin foarte mulţi tineri. Majoritatea sunt singuri şi îşi caută perechea.

Un proiect

Preotul Florin Constantin s-a gândit ca partenerul să fie găsit într-un lăcaş de cult, printre enoriaşi. Astfel, pentru a-i ajuta să relaţioneze şi să se cunoască, de câteva luni, la biserică, se fac duminică de duminică, după slujbe, întâlniri ale tinerilor. „Până acum stăteau unul într-un colţ, altul în alt colţ, nici pe nume nu se ştiau”, îşi susţine proiectul preotul Florin Constantin. La întâlniri, participanţii îşi spun fiecare problemele de tot felul, cer sfaturi şi propun proiectele caritabile.

Încă nu a apărut nicio relaţie între tinerii enoriaşi, dar şedinţele sunt de-abia la început. “Problema lor în ziua de astăzi este că nu mai ajung să se cunoască. Stau doar la muncă şi atât, aşa că singura lor şansă este să cunoască pe cineva la muncă. Dacă nu găsesc, practic sunt condamnaţi să rămână singuri”, este de părere preotul Florin Constantin. Oana se limitează să aprecieze că întâlnirile sunt utile.

„Aşa am ajuns să ne cunoaştem, dar şi să ne implicăm în multe proiecte prin care să-i ajutăm pe bătrânii de la azile şi nu numai”. În schimb, preotul paroh Nicolae Dascălu nu este aşa de entuziasmat de idee. „E bine că tinerii ajung să vorbească, dar nu vreau să-i forţăm noi. Nu poţi obliga pe nimeni să placă pe cineva”, apreciază părintele. Atingerea moaştelor Sfântului Ciprian, un ritual obligatoriu

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile