Animalele astea preistorice par desprinse din filmele Horror

Share
12
Tweet
Animale preistorice desprinse din filme Horror (foto: youtube.com)

Da, xenomorful din „Alien” e înfricoșător. Da, Clover din „Cloverfield” e uriaș, hidos și impresionant. Dar oricât de scary sunt monștrii din filmele Horror, rămân simple personaje fictive. Adevărații monștri chiar au bântuit Pământul cu zeci de milioane de ani în urmă și nici măcar nu mă refer la dinozauri.

Gigantopithecus

Foto: Discott, via Wikipedia.org

Bigfoot chiar a existat cândva și se crede că a devenit extinct în urmă cu vreo două-trei sute de mii de ani. Teoretic, dacă eram contemporani cu el, n-am fi avut de ce să ne temem: maimuța era vegetariană. Practic, probabil că am fi făcut pe noi dacă dădeam peste ea în junglă: Gigantopithecus nu are prefixul „Giganto-” degeaba. Putea ajunge la o înălțime de 3 metri și o greutate de juma’ de tonă. Trăia prin pădurile de bambus, junglele și munții Asiei de Sud-Est.

Phorusrhacidae

Credeai că păsările din filmul lui Hitchcock sunt înfricoșătoare? Să-i mulțumim că a ales drept antagoniști în „The Birds” ciorile, nu Phorusrhacidae, că n-am mai fi dormit bine vreodată.

Phorusrhacidae (foto: youtube.com)

Supranumite Păsările Terorii, aceste carnivore înaripate cică ar fi fost la fel de rapide precum gheparzii și la fel de însetate de sânge. Deși nu puteau zbura, erau niște vânători de temut, capabili să devoreze chiar animale de mărimea unor cămile. Cele mai mari exemplare puteau ajunge până la o înălțime de 3 m, cu un cap lung de aproape un metru. După analiza craniului, cercetătorii au ajuns la o concluzie tulburătoare: vârful ciocului este înclinat în jos pentru a putea zdrobi oasele victimelor, facilitând înghițirea lor dintr-o singură mușcătură.

Păsările astea au terorizat continentele americane până în urmă cu vreo 2 milioane de ani, când au devenit extincte.

Helicoprion

Foto: Dmitry Bogdanov, via Wikipedia.org

Peștele ăsta ucigaș rămâne un mister până-n ziua de azi. Niciun schelet nu a fost reconstruit în întregime, așa că mare parte din ce vedem mai sus e desenat pe baza unor presupuneri. Totul a pornit de la descoperirea unei fosile a dinților spiralați. Aceasta le-a dat bătăi de cap multă vreme savanților, care nu știau nici măcar în care parte a maxilarului erau situați colții respectivi.

Descoperiri ulterioare ale altor fragmente de craniu a dezvăluit că „spirala morții” era terminația mandibulei. Surprinzător, se pare că Helicoprion nu avea deloc dinți în partea de sus. În momentul în care mușca din ceva, colții ăia dubioși se încolăceau înspre interior și sfărâmau prada cu eficiență maximă.

Comparându-l cu specii similare, cercetătorii estimează că Helicoprion putea ajunge până la o lungime de 7,5 m. A devenit extinct în urmă cu 250 milioane de ani.

Mosasaurus

Dacă ai văzut „Jurassic World”, îl știi deja pe Mosasaurus. E peștele ăla ridicol de mare care salvează ziua la finalul filmului. Mă rog, de fapt nu-i pește, ci șopârlă subacvatică carnivoră.

Mosasaurus (foto: youtube.com)

Putea ajunge până la 12 m lungime și cântărea (probabil) în jur de 20 tone. Stilul de atac era similar celui al crocodililor: botul lung se deschidea la un unghi uluitor, după care înșfăca victima cu totul și-o devora dintr-o singură înghițitură. Se hrănea cu orice vietate marină care-i ieșea în cale, iar leziunile descoperite pe craniu sugerează că se lupta frecvent cu colegii de specie. S-or fi bătut pe femei, dar asta-i doar o presupunere. Mosasaurus a devenit extinct acum vreo 66 milioane de ani.

Titanoboa

Titanoboa (foto: Ryan Somma, via flickr.com)

După cum sugerează numele, ăsta e cel mai mare șarpe care s-a târât vreodată pe fața Pământului. Din câte s-a descoperit până acum, cel puțin. Titanoboa putea crește până la 13 m lungime, greutatea depășind adesea o tonă.

Surprinzător, paleontologii au concluzionat că șarpele ăsta monstruos era în principiu piscivor. Adică dieta lui consta în pește. Oricât de sănătos sună acest stil de viață, Titanoboa a devenit extinct acum vreo 60 milioane de ani.

Quetzalcoatlus

Quetzalcoatlus (foto: Mark Witton și Darren Naish, via Wikipedia.org)

Uită de pterodactili. Ăia nu erau nimic prin comparație cu Quetzalcoatlus, cea mai mare bestie care s-a înălțat vreodată la cer. Cu aripile desfăcute, cercetătorii estimează că lungimea totală dintre vârfurile lor ajungea până la 10 m, iar greutatea unui astfel de exemplar depășea 200 kg. Să ai 200 de kile și, totuși, să zbori – asta înseamnă să fii mafiot.

Acest pterozaur fioros a fost botezat după Quetzalcoatl, un zeu mesoamerican ilustrat sub forma unui șarpe cu pene. Revenind la monstrul real, acesta era „proiectat” ideal pentru o viață terestră, fiind patruped câtă vreme rămânea la sol. Se hrănea cu animale mici, precum o fac în prezent berzele.

Spinosaurus

Am zis că prin „monștri preistorici” nu mă refer la dinozauri, dar exemplarul ăsta nu are voie să lipsească din listă. O să fac o excepție în cazul lui.

Spinosaurus (foto: Doc Strangepork, via Wikipedia.org)

Spinosaurus e considerat adesea cea mai fioroasă creatură din istorie. E cel mai mare dinozaur carnivor din toate timpurile, lungimea sa putând atinge chiar 20 m, iar greutatea – 15 tone. O nimica toată pe lângă Brachiozaur sau alți erbivori, dar ăia aveau nevoie de gât lung ca să ajungă la copaci. Spinosaurus, în schimb, ataca tot ce mișca.

Botul lung, în stilul unui crocodil, era înarmat cu 64 de colți mortali. Tocmai din cauza botului lung, cercetătorii sunt de părere că Spinosaurus era semiacvatic, ceea ce înseamnă că nimeni – nici măcar peștii – nu era în siguranță prin preajma lui.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile