"Câteva conversații despre o fată foarte înaltă" sau despre cum două românce gay încearcă o poveste de iubire printre prejudecăți

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
57
Tweet

Călătoresc destul de mult. N-am fost în toată lumea asta mare, dar am fost în orașe mari, locuri unde te pierzi în mulțime și unde nu contează cum te îmbraci, cum îți vopsești părul sau cu cine te ții de mână în timp ce mergi.

M-am întors recent de la Madrid. M-am îndrăgostit de tot ce înseamnă acest oraș, dar și de libertatea pe care o emană, de cuplurile diferite pe care le-am văzut pe străzi și iubirea din jur. De ce un lucru atât de simplu nu este permis și în România?

Sunt revoltată de lipsa de viziune a românilor de rând, de lipsa lor de cultură, înțelegere și educație, de modul în care pun problema și de problemele pe care le aduc în vizorul public - suntem o țară îngropată, gâtuită, secată de PSD, suntem la mâna unor politicieni corupți, suntem vai de capul nostru și pe noi ne doare de cine cu cine se iubește.

E jenant, îți spun drept. Mă doare tot ce înseamnă o minte închisă, o părere radicală și un drept care nu este acceptat. Nu știu, sincer, ce putem face și cum putem sublinia mai clar nevoia de "minți deschise". Poate doar să continuăm să facem pașii în direcția bună.

Câteva conversații despre o fată foarte înaltă

Atenție, textul de mai jos poate conține spoilere!

Filmul "Câteva conversații despre o fată foarte înaltă", în regia lui Bogdan Theodor Olteanu, este unul dintre acești pași.

Este primul film românesc centrat în jurul unei povești de iubire dintre două fete, este un film în care apar doar femei (și 2 bărbați random, fără importanță) și este un film unde actrițele Silvana Mihai și Florentina Năstase au rolurile principale.

"Câteva conversații despre o fată foarte înaltă" este produs independent, fără sursă de finanțare publică, cu un scenariu semnat de Bogdan Theodor Olteanu, împreună cu Ana Ivan și Denisa Niță. Nu s-a simțit acest lucru, poate doar la lungime - are 70 de minute și personal mi-ar fi plăcut să mai continue.

Nu lipsesc cadrele ușor-statice și ușor-lungi, specifice filmului românesc, dar, în afară de asta, se detașează de stereotipuri. Am apreciat dialogul bun, jocul actrițelor principale, lipsit de teatralitate, cât și povestea lor, în concordanță cu vremurile pe care le trăim.

Avem în prim plan două femei lesbiene - una asumată și una nu.

Una experimentată, senzuală, directă, calmă, incitantă, iar alta confuză, speriată, neîndemânatică, în plin proces de descoperire și acceptare.

Ele încep să vorbeacă pe Skype, random, deoarece ambele au avut o legătură cu aceeași fată foarte înaltă. Conversațiile devin din ce în ce mai dese, așa că încep să construiască la propria lor legătură.

Câteva conversații despre o fată foarte înaltă

Filmul te poartă în viețile lor, într-un mod superficial, dar și într-un univers al relațiilor lesbiene - totul decurce natural și poți vedea cu ușurință cum două tipe care sunt împreună au o relație așa cum are toată lumea care se iubește - cu prieteni, cu petreceri, cu gesturi tandre.

Afli câteva ceva despre personajele principale, dar nu îndeajuns de multe. Olteanu reușește să creeze foarte cursiv modul în care legătura dintre ele avansează, până să ajungă în punctul culminant. La un moment dat te pierzi în poveste și uiți că ești la un film - te transpui în pielea personajelor și încerci să înțelegi ambele puncte de vedere.

Cum e să fii lesbiană asumată, încercând să-ți găsești o jumătate cu care să faci lucruri absolut obișnuite, așa cum facem toți, și cum e să fii o tânără din provincie, dintr-un oraș unde "nu există lesbine", care încă nu e pregătită să iasă în lume așa cum este cu adevărat. Nu e ușor deloc și simți asta, chiar dacă personajul interpretat de Silvana Mihai ajunge să te enerveze.

Câteva conversații despre o fată foarte înaltă

Filmul emană foarte multă senzualitate și mi l-am imaginat ca pe un preludiu foarte lung, pe alocuri incitant, care te ține așa într-o zonă foarte caldă, dar parcă nu explodează. E o poveste veridică, fluidă și construită treptat care m-a lăsat dorindu-mi mai mult.

Finalul adună toate reacțiile pe care ai să ajungi să le dorești de la un punct încolo, dar te lasă ușor vulnerabil și dezechilibrat. Finalul m-a surpris pentru că nu m-aș fi așteptat la el. Aș fi vrut mai mult, aș fi vrut să văd ce se mai întâmplă și dacă se mai întâmplă ceva. Poate urmează continuarea, ar fi mișto.

"Câteva conversații despre o fată foarte înaltă" este un film care merită văzut, mai ales că-ți permite să arunci privirea într-o lume care este judecată la noi în țară.

O lume care sper să te surprindă prin naturalețea ei și care să te determine să o accepți cu mai multă ușurință sau chiar să o ajuți pentru a-și primi drepturile pe care le merită.

PS: Ambele actrițe au jucat bine, dar am făcut o pasiune pentru Florentina Năstase. Te invit să mergi în cinematografe să-l vezi, începând cu 22 iunie, și abia aștept să-mi spui cum ți s-a părut.

Topic-uri

Câteva conversații despre o fată foarte înaltă gay iubire prejudecati
Arată comentariile

NOIZZ URBAN

Vezi și

Extinde