De ce e lumea înnebunită după Star Wars

Share
Tweet
De ce e lumea înnebunită după Star Wars (foto: youtube.com)

Bag mâna-n foc că până și bunică-ta a auzit sintagma „Războiul Stelelor” la un moment dat în viață. STAR WARS e un fenomen global, cu siguranță cel mai mare din istoria cinematografiei, dar ce îl face atât de special?

Anul 1977 a schimbat cinematografia

În primul rând, trebuie să ținem cont de contextul debutului. „Star Wars”, sau ceea ce noi cunoaștem azi drept „Episodul IV: A New Hope”, a apărut în mai 1977. Creatorul George Lucas se temea că fragmentul „Wars” din titlu va transforma filmul într-un eșec la box office, având în vedere că războiul din Vietnam abia se încheiase de doi ani, iar Războiul Rece era în plină desfășurare. Cu toate acestea, a scris istorie asumându-și riscul.

Star Wars a prins instant la publicul american, transpunându-l într-un univers fantastic distractiv cu structură de basm. Povestea era pe înțelesul tuturor: tânăr fermier încearcă să-și depășească condiția luptând contra regimului opresiv și salvând finalmente prințesa. Publicul a fost inițiat în acest univers nou și bizar prin intermediul protagonistului Luke Skywalker, un puști care se mira de tot ce-l înconjoară în egală măsură cu noi. Am făcut cunoștință cu Darth Vader, am aflat cât de diabolic poate fi Imperiul, am înțeles de la Obi-Wan ce înseamnă Forța și faptul că acest concept mistic e mai presus de conflictele cotidiene. Am priceput imaginea de ansamblu și ne-am alăturat lui Luke în drumul său către titulatura de Cavaler Jedi.

O galaxie foarte, foarte îndepărtată, dar nu prea

Oricât de străin pare universul Star Wars de lumea reală, adevărul e că Lucas l-a construit pornind de la elemente familiare. Forța e o metaforă pentru divinitate, Imperiul Galactic e o Germanie Nazistă în spațiu, destinul lui Luke e suma experiențelor la care visează orice om. Această galaxie foarte, foarte îndepărtată e – de fapt – cât se poate de apropiată de înțelegerea noastră. Ăsta consider eu că e principalul motiv pentru care STAR WARS a prins la nivel mondial. Poveste simplă, erou cu care ne putem identifica, elemente familiare. Totul e împachetat într-un ambalaj spectaculos de nivelul Odiseei Spațiale a lui Stanley Kubrick din ’68.

Miniaturi practice TIE Fighters (foto: youtube.com)

Dacă tot am ajuns să vorbim despre „2001” al lui Kubrick, merită menționat faptul că STAR WARS a introdus efecte speciale revoluționare în industria cinematografiei. George Lucas a improvizat cât de mult a putut, iar rezultatul a fost splendid. Iluzii optice, modele practice, sunete care au scris istorie (ex: respirația lui Vader sau aprinderea sabiei-laser) – toate astea au contribuit masiv la succesul francizei, pentru că abilitatea dovedită în utilizarea lor a creat o lume credibilă, un univers care pare locuit dintotdeauna. Publicul a fost absorbit instant în atmosfera filmului și a rămas cu amintirea unei experiențe inegalabile. Asta până la apariția Episodului V.

Trilogia originală, o bijuterie inegalabilă

Dacă nu era „The Empire Strikes Back”, STAR WARS ar fi rămas un caz izolat, un incident fericit. Faptul că al doilea film din serie s-a dovedit a fi chiar mai bun decât primul, deși părea imposibil în ’80, a consolidat statutul de capodoperă al seriei. Lumea s-a îndrăgostit și mai tare de personaje, s-a afundat și mai mult în această mitologie SF, a devenit nerăbdătoare pentru următorul capitol al poveștii. Momentul „No, I am your father” a generat un șoc atât de mare în rândul spectatorilor, încât rămâne amintit până-n ziua de azi ca unul dintre momentele de referință ale cinematografiei mondiale.

„Do not let yourself be destroyed, as Obi-Wan did” (foto: youtube.com)

A urmat Episodul VI, „Return of the Jedi”, care e considerat pe scară largă cel mai slab capitol al trilogiei originale. Culmea, e tocmai preferatul meu, dar asta din cauză că e primul pe care l-am văzut și nu voi putea uita vreodată tensiunea duelului final dintre Luke și Vader, sub privirile orgasmice ale Împăratului. Asta e, o fi fost mai slab calitativ decât primele două, mai ales din pricina ursuleților de pe planeta Endor care răstoarnă Imperiul cu pietre și bețe – o cascadorie menită pur și simplu să vândă cât mai multe jucării cu celebrii Ewoks. O fi cel mai slab capitol din trilogie, dar a încheiat povestea originală într-o manieră memorabilă și în mare parte onorabilă. Apoi, au urmat prequel-urile...

Epoca tenebrelor

În 1999, „Episodul I: The Phantom Menace” era echivalentul celei de-a doua veniri a Mesiei pe Pământ. Lumea o luase razna - cinefilii erau entuziasmați să descopere începuturile poveștii spațiale de care s-a îndrăgostit o întreagă planetă. Cu asemenea așteptări, nu-i de mirare că Amenințarea Fantomei a fost o dezamăgire cumplită. Bine, nu-i doar vina ștachetei ridicate prea sus – filmul chiar e un haos total. A schimbat complet atmosfera; a mutat accentul de la misticism la politică intergalactică; a spulberat misterul Forței explicând-o prin intermediul unor microorganisme din sânge; nu a avut un personaj principal; punctul culminant a fost o ciorbă compusă din vreo patru fire epice separate. Pe bune, un haos total. Partea cea mai proastă e că ăsta urma să fie tonul întregii trilogii din perioada ’99-’05.

Jar-Jar Binks, un personaj menit exclusiv să distreze copiii mici din public (foto: youtube.com)

A urmat „Attack of the Clones”, un film chiar mai prost decât Episodul I. L-am avut pe două CD-uri, l-am urmărit de nenumărate ori la vremea respectivă, mi-am cumpărat până și romanul ilustrat bazat pe film. Îmi plăcea la nebunie, dar am scuza faptului că eram mic. Episodul II rămâne de departe cel mai slab din întreaga serie, o amintire nefericită dintr-o istorie fictivă glorioasă.

Ne-am luat rămas bun de la saga STAR WARS prin Episodul III. Eram ridicol de nerăbdător înaintea lansării în cinematografe. Țin minte că descărcasem trailerul oficial (după minute întregi de așteptare, la Internetul din 2005) și-l urmărisem de zeci de ori, atent la cel mai mic detaliu. Pusesem mâna chiar pe o variantă digitală a scenariului, care – din păcate- s-a dovedit a fi veridică. Mi-am f*tut singur toate surprizele filmului, oricât de previzibile ar fi fost ele. Îmi venea să plâng la finalul lui „Revenge of the Sith”, convins fiind că nu se va mai face vreun STAR WARS vreodată. Cel puțin, așa susținea George Lucas.

Trezirea Forței, o metaforă pentru reînvierea francizei

Din fericire, creatorul s-a hotărât în 2012 să-și vândă „copilul” companiei Disney. Reprezentanții lui Mickey Mouse au anunțat în scurt timp că plănuiesc o nouă trilogie care să continue povestea familiei Skywalker dincolo de Episodul VI. YAY!

Kylo Ren și celebra lui sabie-laser (foto: youtube.com)

Vine și anul 2015, iar „The Force Awakens” devine un film chiar mai așteptat decât fusese „The Phantom Menace” în ’99. A fost o isterie globală pe care n-o văd repetându-se în timpul vieții mele. Noul capitol s-a bucurat de recenzii pozitive pe bandă rulantă: a readus magia în universul SW, ne-a oferit cel mai complex antagonist de până acum, a introdus personaje mișto pe care suntem nerăbdători să le urmărim în continuare! Totuși, marea problemă a filmului era că fusese conceput ca o copie aproape perfectă a trilogiei originale. I-a împrumutat nu doar atmosfera, ci chiar elemente narative. Le-a copiat într-o manieră cât se poate de evidentă, în încercarea de a reintroduce fanii-veterani în universul lor favorit și de a face cunoscută povestea SW unei noi generații. A fost un succes din toate punctele de vedere, devenind al treilea film în topul celor mai mari încasări ever.

Acum, așteptăm cu nerăbdare Episodul VIII: The Last Jedi. Sperăm să fie mai original decât „Force Awakens”, să aibă curajul de a încerca lucruri noi, de a se juca cât mai mult cu elementele unui univers teoretic infinit. Dacă VIII nu face decât să reia aceeași poveste veche (încă o dată), presimt că viitorul francizei nu este unul fericit. Dar hai să rămânem optimiști!

Așadar, de ce e lumea înnebunită după Star Wars?

Iubim STAR WARS pentru că ne identificăm cu protagoniștii. Pentru că răufăcătorii sunt impresionanți și reprezintă o provocare masivă pentru eroi. Pentru că ne distrează duelurile cu săbii-laser și bătăliile dintre nave spațiale. Pentru că ne dorim ca Forța să existe cu adevărat. Pentru că ne dorim ca binele să învingă răul, așa cum se întâmplă în toate basmele. STAR WARS este o poveste adresată tuturor categoriilor de public – are câte ceva care să mulțumească și cel mai sceptic spectator. Este povestea universală a Binelui contra Răului, a Luminii vs. Părții Întunecate, tratată într-o manieră spectaculoasă și simplă în egală măsură. De-aia e lumea înnebunită după STAR WARS.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile