Povestea trofeului Gopo povestită de autorul celebrei statuete: „Am ales să reprezint un personaj asimetric, copilăros”

„Am văzut în omulețul Gopo simbolul copilăriei mele”

În perioada copilăriei m-au fascinat desenele animate ale lui Ion Popescu Gopo datorită omulețului, pe care-l desenam în diferite închipuiri de-ale mele și care era un soi de centru al universului în chip de copil. A urmat o pauză lungă, în adolescență, tinerețe, în care am crezut că mi s-a șters din minte.

La un moment dat, după 30 de ani, am primit un telefon: mi s-a prezent festivalul 100% românesc, în care se premiază filme autohtone și care trebuie să aibă și un premiu pentru câștigători (un simbol din cinematografia românească): premiul Gopo. În acel moment s-a deschis sertarul cu amintiri din copilăria mea în care-l desenam fascinat pe omuleț.

Mi-a plăcut ideea ușor ironică, de a reprezenta omulețul Gopo în contrast cu omul Oscar, un personaj dur, de parcă are un stâlp înfipt în șira spinării cu un trup musculos și o față teribil de serioasă. Am ales să reprezint un personaj asimetric, zâmbăreț, cu burtică, în mișcare, copilăros.

Am văzut în omulețul Gopo simbolul copilăriei mele și am lucrat cu plăcerea pe care o simte un copil atunci când creează ceva. Am trimis statueta și am fost anunțat că propunerea mea a fost aleasă să reprezinte premiul Gopo. Apoi am trecut la turnarea în bronz a numărului de exemplare necesare pentru premiere (în jur de 30 în fiecare an).

Fiecare trofeu este lucrat manual cu atenția și plăcerea cu care lucrez la o sculptură pentru a transmite expresia inconfundabilă pe care am găsit-o în omulețul lui Gopo.

„Merg cu plăcere la filmele românești”

Dintre filmele nominalizate la Gopo anul acesta am vazut doar „Un pas in urma serafimilor” si „6,9 pe scara Richter”.

Mi-au placut foarte mult, m-au impresionat. Oricum eu merg cu plăcere la filmele românești și am fost foarte impresionat de „noul val” din cinematografia romanească ce cred că și are originea în filmul „Reconstituirea” al lui Lucian Pintilie, film pe care l-am revăzut de multe ori și de fiecare dată am descoperit ceva interesant în el.