NOIZZ a analizat unul dintre cele mai dubioase clipuri pro "Marșul pentru Viață" ca să nu-ți mai pierzi tu timpul

Iris Pintiuță

Urban Culture
Share
88
Tweet
Foto:Youtube.com. Edit: Noizz.ro

Dacă ne întrebi pe noi, "Marșul pentru Viață" tocmai a reușit să creeze filmulețul perfect pentru promovarea drepturilor persoanelor transgender în România.

Te invităm, înainte de toate, să-ți pierzi 2:40 minute din viață uitându-te la acest videoclip, minute pe care nu le vei mai recupera niciodată.

Am dat peste acest clip dintr-o greșeală, în timp ce o stalkuiam pe Ioana Picoș, fondatoarea unui ONG care m-a încuiat complet, și anume Feminism proFamilie. Despre însemnătatea și menirea acestei organizații vorbim cu altă ocazie, dar mă declar până în momentul de față extrem de confuzată de acest concept. Credeam că eu chiar știu ce e ăla feminismul, dar se pare că mai am multe, tare multe de învățat.

În descrierea de pe blogul personal al Ioanei, ni se spune că "în acest scurt-metraj am vrut să arătăm scurt, direct și clar suita de evenimente și trăiri pe care le parcurge o femeie aflată în criză de sarcină. Fără clișee, fără idei siropoase. Exact realitatea." Nu știu despre voi, dar nouă ni s-a părut fix opusul unui film scurt, direct și clar. Ce e aia o „criză de sarcină” nici nu cred că mai are rost să întreb... And don't get me started on the cliches.

Anyways, hai să anlizăm cum trebuie acest minunat clip. Filmulețul începe cu un close-up a două mâini, care mai târziu aflăm că le aparțin Ancăi și lui Claudiu. Anca întinde două teste de sarcină spre Claudiu, însă el le împinge cu degetul arătător, pe care continuă să-l țină ridicat. De ce? Nu știu...O avea probleme cu oasele.

Osteoporoză much?

Apoi trecem la un close-up centrat pe ochii Ancăi, care fug stânga-dreapta speriați. Anca se ia cu mâinile de cap. Nu știe ce să facă. Plânge. Soluția? Îl sună pe Claudiu.

Ce am înțeles pâna acum: Anca nu-și poate rezolva problemele fără Claudiu. Anca are nevoie de ghidarea lui în această situație. Super feminist, ce pot spune.

Și nouă ne fug ochii când auzim de al vostru feminism.

Claudiu vede că sună Anca și îi închide. Anca insistă și îi dă mesaj: „Te rog ajută-mă!” Vă rog observați semnul exclamării la final. Claudiu bineînțeles șterge mesajul. Pe fundalul acestei succesiuni de close-up-uri, auzim melodia aia super scary din Jaws. Da, Jaws, filmul ăla cu rechinul mâncător de oameni care a făcut din rechin cel mai înspăimântător animal de pe planetă. Cam atât de înspăimântător ar trebui să credem și noi, spectatorii, că este momentul în care o femeie află că este însărcinată. Asta dacă ăsta e cazul în filmulețul de față - nu pot să-mi dau seama.

Când vede că "iubirea vieții sale," Claudiu, e degeaba, Anca se apucă să trimită mesaje random. Imaginea este blurată, ca să nu vedem exact pe cine mesăgiuiește. Apoi lasă telefonul jos și ispășită, se uită la două teste de sarcină într-o cutie de cadou. De ce sunt două teste de sarcină într-o cutie de cadou? Sunt sau nu folosite? Ce rezultat au? De ce două? I'm so confused.

De ce? De ce? De cee?

Și acum apare personajul meu preferat: Cristina, al cărei număr apare pe ecran (poți s-o suni și tu cred, dacă ai nevoie de ajutor). Ea, cu litere mari, se agită și spune că-i vine acum Ancăi în ajutor. Toată discuția este super dramatică, plină de caps-lock-uri și semne de exclamare.

Mulțumim, Cristina, ești mișto.

Cristina vine să ne ajute. Ne putem relaxa și zâmbi acum. Anca respiră adânc, își șterge lacrimile și...tranziție în alb și apoi un bărbat (presupunem tatăl) ține o fetiță în brațe. Muzica s-a schimbat și este mult mai calmă, mai serenă. Apare și Anca dintr-un colț și-și pune capul pe umărul lui. Dacă presupunem că el este Claudiu, înseamnă că avem un super mega happy ending cu familia (așa cum propovăduiește coaliția) fericită.

Clipul se termină cu puțină reclamă la Marșul pentru Viață de pe 25 Martie. Și gata. Atât. Finito.

Întrebările noastre, pe bună dreptate, sunt următoarele:

Unde e Cristina, femeia care s-a implicat direct în această situație, femeia care și-a asumat responsabilitatea? Ea de ce nu apare deloc? Ea de ce nu poate forma o familie, alături de Anca? Trăim în România, hai să fim serioși, familia tradițională e alcătuită din copil, mamă și bunică...

Cum de l-am acceptat pe Claudiu înapoi, când el nici n-a vrut să audă de Anca? Ăsta e mesajul care trebuie transmis: femeia trebuie să accepte bărbatul orice ar face acesta? Unde e feminismul în asta??

De ce nu poate Anca crește un copil singură? E chiar atât de imposibil?

E bărbatul din filmuleț Claudiu sau un alt bărbat random? Dacă nu e Claudiu, unde sunt valorile tradiționale??

Ce s-a întâmplat cu cele două teste de sarcină? Și din nou, de ce într-o cutie de cadou?

Și mai important, unde e coerența narativă? Dacă ținem totuși la bruma aia de coerență despre care ni se spune de mici că este necesară în construirea unei povești convingătoare, cum ar trebui interpretat acest filmuleț?

Uite o teorie: Claudiu e un rahat de om, el nu vrea nimic de-a face cu Anca, deci ar trebui scos din poveste. Însă Cristina îi sare Ancăi în ajutor. În final, vedem un bărbat, o femeie și un copil - toți fericiți. Dacă acel bărbat nu e de fapt Claudiu, ci Cristina? Dacă Cristina și-a schimbat între timp genul? Dacă Cristina a fost de la început o persoană care se identifică cu genul masculin?

O familie fericită poate fi și "altfel."

A devenit Cristina Claudiul de care avea Anca nevoie, și și-a asumat rolul de tată? Ăsta ar fi într-adevăr un final interesant. Mulțumim, "Marșul pentru Viață" și "Feminism proFamilie", pentru că ne-ați demonstrat că și persoanele transgender pot întemeia familii fericite. Atunci de ce luptați împotriva drepturilor lor?

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile