Citatele astea din "Noaptea de Sânziene" a lui Eliade sunt fix ceea ce ai nevoie

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
14
Tweet
Foto ilustrativ

În noaptea de 23 spre 24 iunie, "se deschid cerurile", așa cum zice mitologia populară, iar Sânzienele se prind în horă. Cărțile spun despre ele că-s tare frumoase și tinere, dar mai ales despre cum ajută la vindecarea bolnavilor și la protejarea semănăturilor de grindină.

Este o sărbătoare a fertilității și iubirii, iar fetele nemăritate, dacă-și pun flori sub pernă când dorm, pot visa cine le va fi sortit. Tot tradiția spune că cine le vede pe Sânziene jucând dansul ielelor va innebuni sau va rămâne mut, iar bărbații care nu-și respectă promisiunile vor fi aspru pedepsiți.

Sânziene

Folclorul confirmă magia din noaptea de Sânziene, la fel cum o face și Mircea Eliade, în cartea cu același nume. Ascunde multe idei subtile în rândurile sale despre dragoste, vrăjitorii și timp.

Am ales câteva citate-cheie care să-ți bucure mintea și sufletul și care să te poarte într-o lume unde poți crede în miracole:

Sânziene

- S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi.

- Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească.

- Nu ne putem împotrivi acestui destin. Dar avem măcar datoria să protestăm împotriva lui. Şi, eu cel puţin, nu am alt mijloc de a protesta decât refuzând să fiu confiscat, macerat şi terorizat de acest destin. Dacă va fi să mor azi, mâine sau într-o lună - am să mor.

Dar am să mor, cel puţin, mândru că n-am renunţat la demnitatea mea umană, la libertatea mea. Istoria mă va omorî, dar nu va omorî un sclav - ci un om liber, care a ştiut să-şi smulgă măcar o frântură din viaţa lui teroarei istoriei.

- Am urmele unui trecut care, nu numai că e mort, ca orice trecut, dar care n-a transmis nimic epocilor care au venit după el. Trecut fără urmaşi.

- După o anumită vârstă, toţi oamenii au impresia că au naufragiat, că şi-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă - o viaţă care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viaţa altuia. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înşine şi nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viaţa noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.

- Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alți oameni.

- Eşti un om fericit, îi spuse. A nu mai avea timp înseamnă a fi rezolvat toate problemele, a trăi într-un perfect echilibru.

Foto ilustrativ

- Numai sufletele odihnite cunosc fericirea; pentru că un suflet, în Cer, le are pe toate deodată, în timp ce noi, oamenii vii, le avem pe rând, şi nici nu înţelegem bine ce avem.

- Când nu mai ai nimic de pierdut, poţi deveni un erou sau un mare om politic.

- Dacă nimic nu e real, dacă totul e o creație gratuită și absurdă, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existența noastră n-ar mai avea nicio semnificație și nicio valoare. Am fi definitiv pierduți.

- Nu poți iubi niciodată doi oameni în același timp. Iubești pe rând, când pe unul, când pe altul.

- Toţi suntem trişti, spunea el. Nu se vede întotdeauna, dar toţi oamenii sunt trişti.

- E adevărat. Acesta e păcatul nostru cel mai mare, că nu putem trăi în prezent. Numai sfinţii trăiesc necontenit în prezent.

- Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.

- Salvarea de complexe înseamnă depăşirea subiectivismului.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile