Mă uit la emisiuni proaste de la TV și ar trebui să o faci și tu

Bianca Bârsan

Street Style
Share
Tweet

Ai auzit de vorba aia, "e atât de prost, încât e bun"? Cam așa stă treaba și cu emisiunile astea de la TV despre care m-am decis să-ți povestesc.

Eram în vizită la o prietenă acum câteva săptămâni când am văzut primul episod din 'Super Nanny' din viața mea - un reality show din anii 2000, în care un consilier de familie era trimis în casele cu 'copii-problemă'. Sunt sigură, de fapt, că știi deja sau ai auzit măcar de emisiunea asta. Sau de Alin Barosanul. Da, prieteni, episodul din Super Nanny cu Alin Barosanul - copilul ăla prost educat care își bătea mama, mătușa și verișoara și care spărgea cam tot ce prindea în casă pentru că... așa fac barosanii? - a fost, pentru mine, ca un gateway drug spre emisiuni din ce în ce mai proaste, reality-show-uri ce anunțau încă de la început că ar fi, de fapt, ficțiuni. Reality-show-uri care, mai degrabă, ar fi fost create doar pentru a satisface apetitul nostru din ce în ce mai lacom pentru orice ar însemna o evadare din cotidian și o distanțare de propriile drame.

Ai fi tentat să mă judeci acum, am dreptate? Probabil te întrebi deja ce mai caut aici, scriind articole - eu, care tocmai am recunoscut că mi-a plăcut mizeria aia. Și până la urmă, de ce nu ai face-o? Doar n-ai fi singurul. Mai stai puțin totuși, îți promit c-ai să mă înțelegi.

Zic asta pentru că sunt ferm convinsă că noi, ca oameni, tânjim după astfel de momente precum cele din episodul cu Alin. Cred că drama aia atât de insignifiantă a altuia sau incapacitatea lui de a depăși anumite probleme pe care noi nu ni le-am pus niciodată exercită o forță de atracție incredibil de mare. La naiba, oare cum a putut Alin să se enerveze atât de tare pentru simplul fapt că a primit ciorbă în loc de cartofi prăjiți, știi ce zic? Sau să se supere pentru că l-a rugat vară-sa să îi folosească calculatorul (pe care, apropo, avea o poza cu el drept wallpaper) și să înceapă să o împingă și să o înjure? Știu că e trivial. Dar e amuzant. E amuzant, penibil și teribil de addictive, crede-mă. Cu atât mai mult cu cât ești 100% sigur, urmărindu-l, că nu e nimic mai mult decât un simplu serial de ficțiune de mâna a 4-a. A 4-a ca să nu fiu dură. Cu toate astea, insist că e atât de prost încât e bun.

Am trecut apoi la 'Pe banii părinților', unde îți recomand cu căldură episodul cu secta masonică (sau ce dracu' o fi fost ea) - mi-a adus aminte de Eyes Wide Shut, dar un fake atââât de prost, încât am râs pe tot parcursul, cu toate că pe alocuri mă simțeam vinovată, imaginându-mi-l pe Kubrick răsucindu-se în mormânt la simpla comparație. Bonus: 'Pe banii părinților' e prezentată de Ernest, de la 'Ochii din umbră' și 'Trădați în dragoste' și vine la pachet cu aceleași comentarii și concluzii pătrunzătoare. Super băiat, Ernest ăsta, dar și tare perspicace.

Haide, măcar pentru Ernest trebuie să te uiți!

Câteva episoade absolut mi-nu-na-te mai târziu, o vodka soda și mult prea multe glume proaste cu prietenii, am realizat că nu mai e cale de întoarcere. I was hooked.

Am revenit iar și iar în apartamentul prietenei ăsteia și, cu vodkă sau nu, constanta serilor noastre de duminică rămânea penibilul emisiunilor la care ne uitam.

Ușor contrariată după o vreme, am încercat să-mi dau seama ce ne atrăgea atât de mult - oare era o plăcere vinovată, una care să ne ia gândul de la muncă și de la toate situațiile indezirabile din viețile noastre personale? Sau poate ne uitam pur și simplu pentru a face mișto de oamenii ăia? Oare ne uitam 'ironic'? Adevărul e că nici până acum nu pot să-ți dau un răspuns sincer, dar cred că adevărul e undeva la mijloc. Aș fi ipocrită să-ți zic că ne uităm 100% ironic, la fel cum aș fi și dacă aș insista că nu e așa.

Cred, totuși, că ideea asta de a intra în universul altcuiva, un univers atât de îndepărtat și cu care nu există posibilitatea de a avea tangențe în viața reală, e fascinantă. Ăsta cred că e motivul adevărat. Cred că face bine să mai vezi și încercările și eșecurile altuia și că, deși, să fim sinceri, râzi la porcăriile astea, nu ești un om mai rău sau fără inimă din cauza asta. Chiar dacă, de fapt, bucuria pe care o ai urmărindu-le vine fix din comparația involuntară pe care o apreciezi constant în momentele în care urmărești emisiuni de genul ăsta. O compareție între tine și personajele de pe ecranul televizorului, în care tu ieși mereu învingător, că doar nu te-ai dus tu să-ți rezolvi problemele la 'Iubire interzisă', nu? Și, da, e un sentiment ok, până la urmă. #sorrynotsorry.

Cum, nu te uiți deja la 'Mă însoară mama'? Pfff...

PS: Recomand din suflet noua mea emisiune preferată, 'Mă însoară mama', ajunsă acum la episodul 5, în fiecare luni, de la 20:30. Nu uita să-mi zici în comentarii cum ți se pare!

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile