Salam la Outernational Days nu e apropriere culturală și uite și de ce

Bianca Bârsan

Street Style
Share
26
Tweet

Să nu uităm că aproprierea culturală implică „furt” și deci, implicit, lipsa permisiunii.

Prin definiție, aproprierea culturală este însușirea de către o membrii unei culturi anume a unor elemente integrante ale unei alte culturi. Prin asta poți să înțelegi ce vrei tu: de la muzică, la bucătărie, la costume tradiționale și până la simboluri de orice fel. Acum, un termen important de reținut în discuția asta, ca să ne înțelegem mai bine, este permisiunea. Aproprierea culturală implică folosirea acestor elemente fără permisiune. Repet, fără permisiune.

O altă chestie care mi se pare esențială este că aproprierea culturală are loc de sus în jos: cultura dominantă (i.e. de cele mai multe ori cultura vestică, albă, „modernă”) preia elemente de la culturile minoritare. În același timp, repectivele culturi minoritare au de suferit tocmai din cauza existenței acestor simboluri și tradiții, și ca să-ți dau exemplu, gândește-te la dreadurile persoanelor de culoare sau la orice hairstyle al persoanelor de culoare. Pentru ele, e greu să-și găsească un job, iar de cele mai multe ori, lumea sare să zică fie că nu se spală, fie că „wow, can i touch it? that's so weird!” sau pur și simplu ”nu arată foarte profesional”. În același timp, Marc Jacobs trimite modele cu dreaduri pe podium fără nicio problemă, iar lumea aplaudă, place, apoi face. De parcă Marc Jacobs a inventat dreadurile. Mă rog, ce voiam să zic cu asta e că, pe lângă faptul că e, practic, furt de proprietate culturală colectivă, face cu atât mai mult rău, cu cât se uită originile, iar cei care s-au născut în culturi minoritare, sunt abuzați pentru ceea ce vesticii sunt ridicați în slăvi (adică pentru ce fură, ooops).

Outernational Days 2

Acum, revenind la Outernational Days 2, trebuie să recunosc că voiam, inițial, să scriu o recenzie și atât. Doar că mi se pare deja mult prea problematică toată chestia asta cu apropiere și gentrificare și tot ce s-a mai zis post-eveniment. Da, a fost Florin Salam și, da, a cântat pentru un public cu care, cel mai probabil, nu era obișnuit. Cu toate astea, manelele, în general, au devenit un fenomen în afara acelui public de vreun an-doi, dacă nu mă-nșel. Mai nou, lumea ascultă manele și acasă, dar și la party, așa că să-i dăm lumii ce vrea. Outernational Days nu a făcut nimic mai mult sau mai puțin decât să dea oamenilor ce au vrut. Da, printre „jazz etiopian” și muzică senegaleză, techno și workshop-uri de percuție - așa, și? E un festival, se vrea un melting pot de culturi, se vrea un eveniment care, mai presus de toate, să educe un public până acum nefamiliarizat cu anumite genuri, tradiții, culturi „aflate la periferie”, cum spuneau și organizatorii. Nici cultura senegaleză nu are nici în clin, nici în mânecă vreo treabă cu cea din Niger, Etiopia sau Turcia, așa că de ce ne frustrăm atâta? Fiecare cultură e valoroasă on its own, iar festivalul ăsta n-a fost decât un showcase de talent (talente?), din FUCKING toată lumea, sau atât cât s-a putut. Și a ieșit ceva foarte impressive care merită apreciere, merită recunoaștere.

Însă cumva, dintr-o dată, lumea, educată, probabil, în mare parte, tot la Outernational Days, prin prisma dezbaterii pe tema aproprierii culturale, a început să strige. Să strige, să șoptească, să se simtă ofuscată, cumva, că vezi doamne, apropiere culturală, gentrificare & so on. E ok că lumea învață cuvinte și concepte și chiar mă bucur că o dăm antropologic, dar stai, soro, să vorbim și de aprecierea culturală. Când un om acceptă să vină și să-ți cânte și să-ți facă spectacol (fie el mai bun sau mai slab ca deobicei) și nu i se pare că îi rupi o parte din el sau că îi furi o parte din cultură, atunci despre ce discutăm aici? În cazul manelelor, vorbim exact despre apreciere culturală, și nu de apropriere. Dar cred că e mai cool să urli ce ai auzit și ce ai văzut și tu pe internet și să fii the white saviour. Un fel de mesia al manelelor, pe care maneliștii nu l-au vrut niciodată și de care nici nu au nevoie, că nu am auzit decât burghezia Bucureștiului - care probabil vrea să se simtă pe un high horse moral - să se plângă și să facă scandal de Outernational, oricum.

Acum, că poate publicul își însușește manelele, dar în timpul liber se teme să o ia prin piața de flori din Rahova, e cu totul altă poveste. Fiecare, în timpul liber, face cât poate. Că tu îți însușești elemente care îți convin, dar în rest, ocolești și te temi de țiganii din piață, asta, da, e o problemă. O problemă pe care o ai tu cu tine, o problemă pentru că profiți, iar lor nu le iese nimic. Pe ei tot îi judeci în fel și chip, în timp ce manelele-ți vindecă depresia. Însă asta nu e nici problema mea, nici a lui Salam și în niciun caz a organizatorilor Outernational Days.

Și, oricum ne rupem toți pe „Femeie Liberă” la party-uri obscure, nu-i așa? Deci hai s-o lăsăm mai moale cu agresivitatea asta.

Topic-uri

outernational days manele
Arată comentariile

NOIZZ URBAN

Vezi și

Extinde