Arta capătă diferite forme, chiar dacă unele sunt mai complicate decât altele, în ochii privitorilor. Rămâne un domeniu subiectiv, axat pe emoție, pe care nu-l poți interpreta decât cu ajutorul simțurilor tale.
Arta performance-ului poate este încă la stadiu experimental în România, dar asta nu înseamnă că nu există - presupune artiști care-și depășesc condiția, în cele mai controversate și sublime moduri, pentru a crea o legătură cu publicul și pentru a genera schimbare în rândul acestuia.
Marina Abramovic este legendară în acest domeniu și a inspirat mulți oameni, printre care și mulți artiști care și-au ales această cale.
Vera Iona Papadopoulou este una dintre aceste minți creative, o tânără cu rădăcini grecești și rusești, care încearcă, prin performance-urile sale, să stabilească o legătură între artist și public, iar apoi să-i "elibereze".
Confesiunea este unealta ei de bază în arta pe care o face - fie că se referă la experiențele ei personale, fie că pune privitorul în niște situații care completează motivația ei.
Ea încearcă să dezvolte o metodă de lucru alături de alți artiști din domeniu, iar pentru asta se documentează în domenii precum yoga, tantra, improvizație, teatru sau chiar psihologie.
Vera este și regizor, iubește să se joace cu elementele vizuale, iar reprezentațiile sale de lungă durată le transferă în video-uri.
Abordează subiecte importante pentru societatea în care trăim, iar principalele sunt excluderea socială și rasismul - ea este interesată în integrarea socială, ca urmare a propriului ei parcurs cultural, dar vrea să exprime și poziția femeii în familiile moderne.
Vera a venit în România, în cadrul Black Sea Arts Festival, unde a ținut un master class și un performance în încheiere, scopul acestuia fiind acela de a găsi control și echilibru între corp și minte.
Am stat de vorbă cu Vera pentru a înțelege mai bine domeniul ei, cât și lucrurile pe care vrea să le facă pe viitor:
Sunt regizor și performance artist. Mama mea e din URSS, cum îi place să spună, iar tatăl meu e grec. Acum locuiesc în Moscova și Atena. Ador soarele și marea, acesta fiind un bun motiv pentru a mă stabili în Grecia. Această țară e o sursă enormă de inspirație!
Păi, aș spune că sunt o femeie entuziastă și sinceră, cu toate că un pic cam timidă, foarte disciplinată și …uneori amuzantă, cred! Ha ha!
Relația mea cu arta a început destul de devreme, din fragedă copilărie. Aveam 3 ani când am început să fac balet și să iau lecții de pian. În același timp petreceam multe ore, zilnic, cu bunicul meu care era grădinar. Vorbeam cu florile și copacii. Asta a fost! Atunci a început totul!
Cred că arta performance-ului m-a ales pe mine și nu invers. Când am terminat școala, am hotărât să merg la arhitectură. Dar "staticul" nu era ceva aproape mie. Atunci am continuat cu scenografia, dar am aflat că nu e asta chemarea mea.
Așa că următorul pas a fost regia de film, care părea o muncă interesantă. Oricum, în toți acești ani, de la începutul carierei mele, am facut performance-uri. Abramovic a fost cea care mi-a spus că performance-ul m-a ales pe mine, nu mai era nici o îndoială.
A fost eliberarea mea spirituală. Puteam să respir ușurată! Apoi am făcut masteratul în Arta Contemporană.
Acum sunt interesată în îmbinarea performance-ului cu video și cinema, iar între timp urmăresc dezvoltarea performance-ului ca artă. În fine, aș spune că performance-ul este o artă variată și promițătoare, deschisă oricărui soi de experiment. Aceasta este satisfacția mea!
Este artă. Nici mai mult, nici mai puțin. E un gen de artă, ca și muzica, pictura, sculptura etc.
Ca regizor, mă interesează artiștii cu care lucrez și, desigur, publicul căruia mă adresez. "Instrumentul" meu principal este confesiunea, este ca un răspuns către și dinspre public, prin destăinuirea experiențelor.
Nu pot spune că mă gândesc la ceva anume care să fie înțeles de public din arta mea, pentru că scopul artei mele este să descătușeze atât artistul, cât și publicul.
Prima mea colaborare cu Marina Abramovic a avut loc în 2011, în cadrul proiectului "Marina Abramovic: The Artist Is Present". Expoziția a avut loc, timp de patru luni, la Garage, Muzeul de Artă Contemporană din Moscova.
Ea m-a ales pe mine pentru executarea performance-urilor ei anterioare care faceau parte din expoziție. Marina Abramovic m-a învățat metodele ei de a executa o serie de performance-uri de lungă durată.
Marina este mentorul meu. Am învățat cum să exersez și să-mi pregătesc corpul și sufletul. Ea continuă să-mi dea sfaturi bune în privința proiectelor mele artistice și oricând mă gândesc la Marina, îmi vin în minte cuvintele ei: "lucru, lucru și iar lucru".
Yoko Ono este atât de drăguță! Comunicarea noastră e bazată pe poezii! Ea a influențat mult arta mea, întrucât după ce am cunoscut-o, a început să mă intereseze performance-ul după instrucțiuni.
Aceleași ca și în orice tip de ocupație. Trebuie să fii actual, inovativ și, în pofida greutăților, să rămâi fidel scopului tău.
Orice mă poate inspira! Când ești activ, orice, oricând și oriunde poate fi o inspirație! Nu există o strategie pentru planificarea unui performance. În situația mea, atunci când am o idee pe care vreau să o transform în realitate, încerc să găsesc cea mai bună metodă ca să realizez acest lucru!
Anul trecut am avut un workshop de 3 luni, timp în care am cunoscut artiști de performance foarte talentați. Acum regizez un performance intitulat "The House", executat de acești artiști. Planul este ca anul viitor să prezentăm acestă lucrare la Atena, Moscova și Londra.
Pe lângă asta, lucrez și cu un muzician bazat în Germania și pregătim împreună un performance, care va avea loc în Grecia și Germania la începutul anului 2019. Iar in decembrie 2018 și aprilie 2019, la Atena, voi fi curatorul a două expoziții de performance.
Și, în cele din urmă, planul meu pe termen lung pentru viitor este să organizez o platformă globală, care va întruni artiști din diferite medii, care vor continua să dezvolte metode de exprimare artistică. Dar e încă prea devreme să vorbim despre asta, timpul va arăta!
Citește și:
Sursa: Noizz.ro
