Cărțile astea de Stephen King o să-ți compromită somnul multă vreme

Share
17
Tweet
The Shining

Regele literaturii Horror scoate uneori niște cărți așa înfricoșătoare, că se sperie singur de ele.

Cimitirul Animalelor

Uite, la asta mă refer. Țin minte că acum vreo 10 ani, când am dat pentru prima oară peste cartea asta în librărie, textul de pe postfață m-a făcut s-o cumpăr: „Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar și pe el însuși? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică sa o scrie până la sfârșit? Cimitirul animalelor pare să fie chiar această poveste”.

Foto: denofgeek.com

Într-adevăr, am citit-o cu sufletul la gură într-o singură seară și am simțit o neliniște apăsătoare în tot timpul ăla. Atmosfera e extraordinar de macabră, iar elementele fantastice sunt prezentate atât de vag, încât te lasă să gândești singur explicațiile. Plauzibilitatea poveștii depinde, într-un final, de bogăția imaginației tale.

„Cimitirul animalelor” e povestea familiei Creed, care se mută într-un orășel liniștit din statul Maine (toate poveștile lui King se petrec acolo). După ce motanul Church e călcat de o mașină, Louis Creed îl îngroapă în cimitirul de animale din apropierea casei lor. A doua zi, motanul revine acasă ca prin minune. Poate că „minune” nu-i cel mai potrivit cuvânt, având în vedere că noul Church pute a cadavru și e mega-dubios în general. Descoperim astfel că Cimitirul Animalelor e, practic, o fabrică de zombi. E doar o chestiune de timp până când va fi îngropat acolo și un om.

The Shining

Foto: mentalfloss.com

Îl înțeleg pe Stephen King când spune că urăște ecranizarea lui Stanley Kubrick (cea din 1980, cu Jack Nicholson în rolul principal). Asta pentru că întâi am citit romanul și abia apoi am văzut filmul, pornind cu așteptări pe măsură. Știu că tranziția de la carte la film presupune trunchieri și modificări, dar nu mă așteptam la o diferență așa mare.

Ideea e că romanul mi se pare mult mai bun decât filmul. Protagonistul e mai ușor de acceptat ca om bun în primă fază, fenomenele stranii sunt mai creative, iar finalul e infinit mai dramatic.

Dacă n-ai habar despre ce vorbesc, „The Shining” e povestea unui scriitor alcoolic care se mută împreună cu nevasta și copilul într-un hotel numit Overlook. E angajat acolo ca paznic pe timpul iernii, deci cei trei sunt obligați să rămână total izolați în imensa clădire care ascunde tot felul de mistere dubioase. Cu tot timpul liber din lume la dispoziție, protagonistul Jack Torrence se apucă să studieze istoria hotelului și, fără să-și dea seama, o cam ia razna între timp. Devine un pericol pentru el însuși, dar mai ales pentru familie.

Christine

Foto: denofgeek.com

Eram extrem de sceptic înainte să mă apuc de cartea asta. Motivul e că sunt total indiferent față de mașini, iar întreg conceptul lui „Christine” se bazează pe un Plymouth Fury 1958 cu conștiință proprie și sete de sânge. O idee stupidă cu o mașină bântuită în prim-plan. De ce ai vrea să-ți pierzi timpul cu așa rahaturi?

Până la urmă, s-a dovedit a fi o lectură surprinzătoare. Pentru faptul că m-am îndoit de el, Stephen King mi-a dat peste nas cu personaje excelent conturate, dialog realist, tensiune clădită eficient și imagini vizuale uluitor de solide, descrieri pe care pur și simplu le vezi cu ochii minții. Prin stilul lui captivant și misterios, King a reușit să transpună o idee ridicolă într-o poveste încordată și surprinzător de credibilă.

Pe scurt, un licean pe nume Arnie Cunningham se îndrăgostește inexplicabil de o rablă alintată Christine și aruncă toți banii munciți în vacanța de vară ca s-o cumpere. Investește în continuare o avere pentru reabilitarea ei și ajunge s-o considere un fel de iubită. Mașina îl transformă complet pe Arnie: obișnuit să fie hărțuit încontinuu la școală pentru cât de firav e, relația cu Christine îi umflă ouăle până devine de nerecunoscut chiar și de către propriii părinți. Orbit de dragoste, Arnie e singurul care refuză să înțeleagă că e ceva malefic la Plymouth-ul ăla.

J.F.K.

Foto: documentarytube.com

Am ajuns la una dintre puținele cărți care m-au făcut să lăcrimez în adevăratul sens al cuvântului. Mă rog, îmi intrase ceva în ochi spre final, nu te gândi că am emoții sau altceva jenant.

Intitulat original „11/22/63”, romanul ăsta urmărește un profesor de engleză care călătorește în trecut cu intenția de a împiedica asasinarea președintelui John F. Kennedy. Convins că lumea ar fi fost un loc infinit mai bun dacă tragedia nu s-ar fi petrecut, Jake Epping se apucă să-l urmărească pe ucigașul Lee Harvey Oswald în speranța că va demasca întreaga conspirație o dată pentru totdeauna.

Evident, treaba se complică. Jake se îndrăgostește de o bibliotecară la sfârșitul anilor ’50 și devine iremediabil atașat de trecut. Nu o să detaliez mai mult. Îți spun doar că merită să iei cartea asta, deși începe puțin greoi.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile