Calul Alb, o piesă de teatru care te face să urăști ura

Gruia Dragomir

Story Finder
Share
Tweet

Ioan Ficior, un tânăr comunist zelos, conduce lagărul de muncă Periprava unde 100 de oameni vor muri din cauza tratamentelor inumane aplicate. Anii trec și abia în 2017 torționarul este condamnat la 20 de ani de închisoare și plata a 310.000 euro către opt părți civile din dosar.

Spectacolul Calul Alb, subintitulat „Scurtă istorie a urii (2017-1944)”, încearcă să se joace un pic cu mintea ta și te bagă într-un cerc vicios în care ajungi să urăști oamenii care urăsc, devenind astfel unul dintre ei. Mă rog, cam asta încearcă să facă, punând în fața ta cercul vicios care l-a transformat pe Ficior în monstrul capabil de tot felul de forme groaznice de tortură.

Nu este un spectacol care să dea verdicte, ci acel gen enervant care te face să-ți pui întrebări de genul: Tu ce ai fi făcut dacă ai fi fost în situația lui Ficior? Ai fi devenit un instrument al sistemului sau te-ai fi avut curajul de a te opune? Tu în ce măsură lași ura să-ți întunece judecata?

Tu cum urăști?

Pe cine urăști?

Despre Ioan Ficior se spune că primea prizonierii pe un cal alb și îi teroriza sărind cu calul peste ei (nu-i ieșea întotdeauna și mai ateriza peste dețiunți). Cu alți 20 de ani înainte, în anii ‘40, un foarte tânăr baron ungur omoară un țăran român în fața fratelui acestuia, Ioan Ficior. Din acest moment, ura care se propagă prin Ficior îi impune traseul care se termină cu condamnarea din 2017, când el are 88 de ani și trăiește în anonimat, într-un bloc din București.

Sursă foto: facebook.com

Spectacolul este realizat de Ioana Păun, după un text de Smaranda Nicolau și o investigație jurnalistică de Laura Ștefănuț, și este un one-woman show susținut incredibil de bine de Ilinca Manolache, cu inserții de muzică live compusă de Diana Miron.

Ilinca Manolache interpretează pe rând toate persoanjele (Ficior, victimele sale, Laura Ștefănuț etc.), uneori simultan. Felul în care intră în toate aceste piei, îți intră și ție pe sub piele. Este fascinant, uiți că ești într-o sală de teatru, senzația fiind aceea a unui coșmar viu, care se rostogolește peste tine și te aruncă într-un acvariu din care aștepți să fii pescuit.

De fapt, acvariul din mijlocul scenei, cu acei pești cu ochi goi și guri care tipă țipete surde, e pe rând una dintre „bulele” în care trăim, una din celulele din Periprava, dar și o oglindă a săli de teatru, cu tot cu spectatorii printre care mă număram și eu.

Sursa foto: facebook.com/ioanapaunlive

„Un efort de a privi lucid trecutul nostru recent și de a diseca mecanismele radicalizării”, așa se recomandă Calul Alb, dar este mai degrabă un trip în centrul acestui cerc vicios al urii, din care îți vei da seama că și tu faci parte și că este mult mai greu să ieși din el, poate chiar imposibil...

Tu cum urăști?

Pe cine urăști?

Topic-uri

teatru piesă de teatru recenzie calul alb POINT
Arată comentariile

NOIZZ URBAN

Vezi și

Extinde