De ce s-a făcut România de râs la Eurovision 2018

Share
585
Tweet
The Humans - Goodbye Foto: Facebook/Eurovision Romania

Am fost dezavantajați, nu-i așa? E vina altuia!

La ora la care scriu articolul ăsta, câștigătorul Eurovision 2018 încă nu a fost anunțat. Nici nu mă interesează cine ia trofeul, sincer să fiu. Câtă vreme țara noastră nu mai are nicio șansă, concursul devine irelevant pentru spectatorul român. Nu că ne-ar fi schimbat viețile în vreun fel dacă luptam pentru medalia de aur, dar acum e cu atât mai plictisitor.

România a reușit performanța de a rata finala pentru prima oară în istorie, de când a fost introdus sistemul semifinalelor, în 2004. E primul eșec de proporții pentru noi, cu toate că de-a lungul anilor am fost reprezentați de niște mizerii ca „It's My Life” a lui Cezar Ouatu.

Bineînțeles, vina nu-i niciodată a românului. TVR acuză o defecțiune în sistemul de votare, care i-ar fi împiedicat pe românii din Germania și Italia să le vireze puncte celor de la The Humans. Da, sigur asta-i problema, pentru că Europa are ce are cu noi. Bieții de noi, discriminați ce suntem.

Îți zic din start că nu sunt expert în muzică, nu am urmat Conservatorul, nu am studii care să-mi valideze părerea personală, dar – ca tot românul – consider că am ceea ce se cheamă „ureche muzicală”. Strict pe asta și pe bunul simț o să-mi bazez editorialul de față.

Foto: Facebook/Eurovision Romania

Comentatorii care se ocupă de dublaj la TVR au făcut tot posibilul să ne entuziasmeze înaintea prestației României și au descris-o ulterior ca fiind „un show la înălțime”, „ireproșabil” și alte aberații. E adevărat că nu poți să-i reproșezi mare lucru solistei, o anume Cristina Caramarcu, care a urlat în microfon cât au ținut-o plămânii. Așa cerea piesa, iar ea și-a îndeplinit rolul.

Problema cu piesa României de anul ăsta e că pare alcătuită majoritar din urlete. Urlete „artistice”, bineînțeles, menite să evidențieze talentul cântăreței, dar care nu fac altceva decât să ne sâcâie timpanele. Dacă țara ta nu e reprezentată de vreun talent rar, n-are rost să riști cu cascadorii dintr-astea.

Foto: Facebook/Eurovision Romania

Refrenul e o altă mare problemă, în sensul că lipsește cu desăvârșire. Am observat un tipar în linia melodică, dar nu și în versuri. Se spune că repetiția e mama învățăturii, iar treaba asta e valabilă și în muzică. Cu cât auzi niște versuri mai des, cu atât cresc șansele să le reții. Și mai apoi să le cânți de nebun prin casă. Și, dacă n-ai ce face cu banii, să le votezi prin SMS la Eurovision. „Goodbye” de la The Humans repetă anumite fragmente instrumentale, dar nu și versuri concrete.

Nu are nimic care să-ți rămână blocat în creier, iar coregrafia și decorul sunt ca și inexistente. Am văzut câteva măști de Jason Voorhees pe scenă, fără să înțeleg ce căutau acolo. N-am reținut despre ce e melodia și nici nu mi-a trezit interesul să aflu. Impresia generală e că nimeni din culise nu și-a dat interesul atât cât ar fi trebuit.

Legat de voce, această Cristina Caramarcu m-a dus cu gândul la o Nicola lipsită de inspirație. O mai ții minte pe Nicola? „Dincolo de noapte e zi”, „Îți mulțumesc”, „De mă vei chema” – da, aia din anii 2000. Avea melodii penibile, dar „catchy”, gândite în așa fel încât să-ți rămână-n minte multă vreme. Nu mă mândresc cu asta, dar le pot fredona și în ziua de azi.

Nu pot spune același lucru despre „Goodbye” de la The Humans. Peste un an, toată lumea va uita complet că această trupă a existat vreodată. Va uita și că România a ratat o calificare în finala Eurovision, iar Trăistariu va uita din nou că a promis să nu ne mai reprezinte în vecii vecilor, amin. O să revenim de unde am plecat, ca întotdeauna.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile