"Fecioarele noastre grabnic ajutătoare" - spectacolul MUST-SEE al acestei veri

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
411
Tweet
Fecioarele noastre grabnic ajutătoare

Recunosc, pe data de 5 iulie 2017, am fost pentru prima oară la un spectacol jucat la Teatrul Excelsior din București.

Am fost să văd piesa "Fecioarele noastre grabnic ajutătoare" în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu.

Spectacolul, pe numele său original Our Ladies of Perpetual Succour, are atât elemente de musical, cât și elemente de teatru și dans. Este un show complet neașteptat care m-a acaparat atât vizual, cât și auditiv și emoțional.

Cu mâna pe inimă spun că nu am mai văzut de ceva vreme un show atât de bun, din toate punctele de vedere - text, actori, feeling, prezență scenică, decor, tot, tot, tot ceea ce implică realizarea unei astfel de piese.

Fecioarele noastre grabnic ajutătoare

Hai să o luăm însă cu începutul și să te introduc puțin în background, până să trec la partea de atmosferă și sentimente.

Our Ladies of Perpetual Succour poartă semnătura britanicului scenarist Lee Hall și are la bază romanul The Sopranos (Sopranele) de Alan Warner.

Teatrul Excelsior a prezentat în premieră națională această piesă, în zilele de 4 și iulie 2017, la doar doi ani de la premiera sa mondială pe scena Traverse Theatre din Edinburgh, urmată de un parcurs spectaculos pe scena National Theatre din Londra.

Musicalul a primit foarte multe laude și a fost distins în primăvara aceasta cu Premiul "Laurence Olivier" pentru Noua Comedie.

Fecioarele noastre grabnic ajutătoare

Despre ce e vorba și cum a fost

Vreau să încep prin a-ți spune că spectacolul are o distribuție formată doar din femei, dar și un band live în spate, de asemenea format din femei. Partea cool, așa cum a spus și Răzvan Mazilu este că deși e un spectacol cu distribuție exclusiv feminină, nu este unul feminist.

Booon, acum, femeile care-ți vor face seara mai frumoasă sunt următoarele Orla, jucată de Alina Petrică, Chell, jucată de Meda Topîrceanu, Kay, jucată atât de Aylin Cadîr sau Ioana Mărcoiu (eu am prins-o pe cea din urmă pe scenă), Manda, jucată de Daniela Tocari, Kylah, jucată de Oana Pușcatu și Fionnula, jucată de Ana Bianca Popescu.

Ele sunt cele 6 fete din Oban, Scoția, prietene și eleve ale unei școli catolice de fete. Aventura lor începe în drumul cu autocarul spre Edinburgh, locul unde trebuie să participe la o competiție corală.

Toată acțiunea are loc într-o singură zi și este atât de intensă, amuzantă, dezlănțuită, veridică și nebună, încât te va prinde și îți va fi greu să nu empatizezi cu personajele de pe scenă, chiar dacă nu mai ai 16-17 ani.

Fecioarele noastre grabnic ajutătoare este o piesă despre prietenie, despre adolescență, despre libertate și curaj și, mai ales, despre iubire. Femeile de pe scenă, care jur că par niște fete de liceu, sunt talentate, vivace, exuberante, expresive și au voci sublime.

Acțiunea este centrată în jurul unui mix de elemente care te fac să treci de la o stare la alta, de la extaz la amărăciune, așa cum e de fapt viața unor tineri care abia descoperă lumea, cu bune și rele.

Știi, atunci când ești adult responsabil (sic!) parcă nu prea mai apleci așa ușor urechea la adolescenți, dar piesa asta te invită, în cel mai plăcut mod posibil, să pășești în lumea lor, să-ți aduci aminte de propria tinerețe și să faci, practic, din cele șase fete de pe scenă prietenele tale.

E ca și cum ai urmări un film, eu așa m-am simțit, mai ales când am văzut dinamica și fluiditatea personajelor. Limbajul este perfect adaptat la generația noastră, iar de asta a avut grijă Carmen Stanciu, cea care s-a ocupat de traducere și adaptare.

"Traducerea și adaptarea a presupus, înainte de orice, încercarea de a nu denatura structura și sensurile inițiale. Tocmai de aceea, mărturisesc, mi-a dat ceva de lucru găsirea unor echivalente în limba română (care să nu sune ridicol!) pentru termenii din slang-ul scoțian.

Poate că va naște controverse și păstrarea expresiilor și apelativelor – să le spunem „colocvial urbane” – din limbajul personajelor.

Timp de două luni am stat de vorbă, în mod special, cu elevi de liceu și, cu mâna pe inimă, consider că exact acesta e modul în care vorbesc atunci când sunt între ei, când sunt autentici.

Nu mă sperie potențialele critici ale pudibonzilor sau moraliștilor, pentru că nu este o poveste despre cum ar vrea adulții să fie cei tineri, ci despre așa cum sunt", a spus Carmen.

Și da, fix așa s-a simțit - natural, direct, uman. Mi-a plăcut pentru că m-am atașat de personaje, am râs și am suferit alături de ele și mi-au rămas în suflet. Asta e cu adevărat puterea unui act artistic reușit, acela de a rămâne cu tine și după ce-ți părăsești locul din sală.

Atunci când sunt foarte entuziasmată de un spectacol, am atât de multe sentimente în mine, încât mi-e teamă să nu-i fac dreptate din cauza bucuriei mele excesive.

Nu am fost copleșită, am fost integrată, m-am bucurat că se POATE, frate, și la noi - se poate să faci un spectacol BUN de la A la Z, se poate să avem actrițe superbe pe scenă și mega talentate.

Se poate acest MIX de colorat și zgomotos și istorisiri și îmbrățișări și săruturi și boală și fericire și tragedie. Se poate pentru că viața așa este. Nu poți s-o judeci la infinit, ci, uneori, pur și simplu trebuie s-o accepți.

Da, cele 6 fete de pe scenă sunt reprezentative pentru generația tinerilor din prezent, însă ele depășesc limitele impuse de judecățile sau stereotipurile societății și te obligă să le VEZI și să le înțelegi.

Fecioarele noastre grabnic ajutătoare e despre prietenie, despre dragoste, despre riscuri, impulsuri și naivitate - e despre cum eram noi când nu ne gândeam la responsabilități și nu ne mai puneam 1000 de probleme înainte să facem un lucru.

E o piesă intimă, veselă, tristă, muzicală, amuzantă și cuceritoare. Te invit cu cel mai mare drag să o experimentezi, cu sufletul deschis și zâmbetul pe buze. O să-ți placă, crede-mă!

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile