„Femeia Minimarket” e cartea din cauza căreia o să-ți schimbi urgent locul de muncă

Share
10
Tweet
Foto ilustrativ Foto: Shutterstock

Sayaka Murata reușește în mai puțin de 200 de pagini să tragă un semnal de alarmă cu privire la trecerea ireversibilă a timpului, pericolele zonei de confort și toxicitatea rutinei.

De câteva luni încoace mi-am dat seama că nimeni nu-i întrece pe japonezii contemporani când vine vorba de romane captivante, ușor de urmărit, redactate fără povara descrierilor inutile și plăcut de parcurs. Haruki Murakami mi se pare în continuare deasupra tuturor, dar trebuie neapărat să-i încerci și pe Yasunari Kawabata, Natsuo Kirino și Hiromi Kawakami.

Recent m-a impresionat o altă scriitoare, Sayaka Murata, care la 39 de ani deja se poate lăuda cu o grămadă de premii în palmares. Opera prin care am descoperit-o se intitulează „Femeia Minimarket”, o cărticică subțirică și roz tipărită de Polirom.

Foto: elefant.ro

Protagonista noastră e Keiko Furukura, vânzătoare la un minimarket de cartier, care lucrează cu jumătate de normă în același loc de optsprezece ani încoace. Cum vârsta de patruzeci de ani se apropie cu pași repezi, Keiko îndură presiuni tot mai apăsătoare din partea familiei să-și găsească odată un partener de viață și un job adevărat, cu normă întreagă. Femeia e împinsă de la spate să se înscrie în tiparele societății japoneze, să intre în rândul lumii normale.

Keiko nu înțelege înverșunarea rudelor ei. Adeptă a rutinei și a confortului psihic, ea consideră minimarketul nu un simplu loc de muncă, ci adevărata ei casă. Fiecare produs de pe rafturi, fiecare anunț din difuzoare, fiecare afiș cu promoții lipit în vitrină conturează un microunivers de care Keiko se simte ireversibil legată. Pentru ea orice zi liberă, orice concediu, orice moment petrecut în afara magazinului e perceput ca o pierdere totală de timp și o face să se simtă stingheră. Protagonista refuză conceptul de „timp liber”, argumentând că angajatorul o plătește nu doar ca să vândă crenvurști, ci și ca să fie sănătoasă și odihnită, deci nu riscă nicio activitate care i-ar putea compromite eficiența la job și se culcă odată cu găinile.

Colegii de muncă nu o percep ca pe un om, ca pe o femeie cu nevoi și dorințe, ci ca pe o simplă angajată. Cu toții o privesc cu milă, dar își dau seama că e o cauză pierdută. Keiko e atât de profund înrădăcinată în spiritul muncii, încât se confundă cu minimarketul, devenind eponima Femeie Minimarket.

Totuși, într-o bună zi, la o petrecere în casa unei colege de muncă, Keiko conștientizează pentru prima oară abisul dintre ea și restul societății. Își dă seama că nu se încadrează în ceea ce lumea consideră „normal” și își propune să facă o serie de schimbări în viața ei. Dar nu pentru propriul bine, ci de ochii lumii. Hotărăște nu să se „repare” pe sine, ci să-și îmbunătățească imaginea publică, așa că începe o relație bizară și nesănătoasă cu un fost coleg misogin, inadaptat social la rândul lui. Impropriu spus relație: Keiko îl ia ca pe-un animal de companie, un parazit pe care acceptă să-l întrețină (greu, dintr-un salariu de juma’ de normă) doar pentru ca rudele și colegii să-și ia o piatră de pe inimă, să creadă că e pe drumul cel bun.

Foto: shutterstock.com

Am povestit destul, te las pe tine să descoperi restul și să tragi propriile concluzii. Doar să nu te aștepți la o poveste clasică, structurată pe momentele subiectului, cu acțiune și tot ce-i trebuie. La fel ca viața lui Keiko, timpul parcă stă în loc, evenimentele sunt relatate aproape exclusiv prin dialog, iar acțiunea lipsește total. Nu sunt aventurile Femeii Minimarket, ci e o disecție a psihicului unei femei obsedate de muncă, inamic declarat al evoluției profesionale și incapabilă să socializeze dincolo de interacțiunile vânzător-client.

„Femeia Minimarket” e o carte pe care o parcurgi în câteva ore, iar la final începi să-ți pui tot felul de întrebări despre propria ta carieră: „Nu cumva stagnez profesional?”, „Oare ar fi cazul să-mi schimb locul de muncă?”, „Cum mă percep pe mine colegii?”, „Sunt mulțumit de ce am realizat până la vârsta asta?” ș.a.m.d. Chiar dacă nu o să te regăsești în personalitatea searbădă a lui Keiko, mentalitatea ei dezvăluie multe fărâme de adevăr aplicabile câmpului muncii din 2018. O să-ți dea de gândit.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile