„Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” e piesa care mi-a amintit că NU îmi place teatrul

Share
Tweet
Foto: facebook.com

Am fost aseară la Teatrul Excelsior pentru o piesă despre adolescente dornice să-și exploreze sexualitatea, iar eu nu mai puteam de nerăbdare să explorez ieșirea din sală.

Our Ladies of Perpetual Succour” (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) e o piesă de teatru bazată pe romanul „The Sopranos” al scoțianului Alan Warner. E povestea a șase adolescente, eleve ale unei școli catolice, care pornesc într-o călătorie cu autocarul pentru o competiție muzicală. Sătule de strictețea regulilor și de limitele impuse tuturor aspectelor vieții, fetele hotărăsc să renunțe la uniforme, să iasă în oraș și să-și facă de cap înaintea concursului. Tinerele dau startul unei aventuri plictisitoare și enervante care m-a făcut să-mi regret prezența în sală.

Foto: teatrul-excelsior.ro

Hai să încep cu părțile bune, totuși. Actrițele au prestat admirabil: Alina Petrică, Meda Topîrceanu, Ioana Mărcoiu, Daniela Tocari, Oana Pușcatu și Ana Bianca Popescu au dat tot ce aveau mai bun și au făcut ca niște personaje crispante să devină aproape suportabile. Talentul lor e indiscutabil – m-au impresionat expresivitatea în mimică și gestică, vocile, energia, plus ușurința cu care făceau tranziția bruscă de la o emoție la alta. Oricât ai exersa, nu-i o profesie pentru orișicine.

Foto: teatrul-excelsior.ro

Momentele muzicale au fost și ele reușite, vocile angelice ale fetelor fiind valorizate de un joc de lumini inspirat. Să nu uităm nici de orchestra live din planul îndepărtat al scenei, patru fete care au asigurat o coloană sonoră impecabilă. Bravo tuturor, se vede munca din spatele întregului show!

Decorul a fost ingenios, minimalist și interactiv, actrițele răsucind pe toate fețele un cub-fundal în funcție de scena pe care o jucau. O decizie creativă distractivă, similară cu spargerea celui de-al patrulea perete în cinematografie.

Foto: teatrul-excelsior.ro

Să trecem acum la dezamăgiri. În primul rând, nu înțeleg cine e publicul-țintă al piesei. Limbajul vulgar mă face s-o cataloghez „18+”, dar ca să te bucuri pe deplin de umorul pueril ar trebui să ai până-n 20 de ani. E de preferat să fii și fată, ca să poți empatiza total cu distribuția „all-female”.

Foto: teatrul-excelsior.ro

Fiind o piesă cu rădăcini într-un roman scoțian, numele originale ale personajelor și ale orașelor au fost păstrate. E logic să fie așa, dar îmi lăcrima timpanul de fiecare dată când auzeam actrițele vârând câte un „McLaughlin” sau vreun „Edinborough” prin dialog. Sună total artificial și spulberă întreaga atmosferă. Pe bune, aș fi preferat să se adapteze acțiunea în România, să fie o piesă despre șase eleve ale Colegiului Romano-Catolic „Sfântul Iosif”: Ioana, Irina, Mercedesa ș.a.m.d. Cum nu s-ar fi putut una ca asta, cred că varianta mai bună ar fi fost interpretarea piesei 100% în engleză.

Foto: teatrul-excelsior.ro

Scenariul și umorul ridicole m-au dus cu gândul la oribilul film „The Sweetest Thing”, în care Cameron Diaz și Christina Applegate m-au făcut să contemplu suicidul. Exagerez, bineînțeles – „Fecioarele noastre...” nu m-a dus chiar în punctul ăla, dar mi-am dorit măcar să pot adormi. Nu am degete suficiente să număr dățile în care mi-am verificat ceasul și mi-am dat ochii peste cap.

Apropo, piesa ține vreo două ore – cu jumătate de oră mai mult decât ar fi fost cazul. Dacă-ți dai seama din primele minute că ai făcut o greșeală cumpărându-ți bilet, ai o eternitate la dispoziție să te plângi în sinea ta.

Foto: teatrul-excelsior.ro

Cum adică nu-ți place teatrul?!”. Degeaba mă faci incult, pentru că-mi place să citesc piese de teatru. În schimb, nu-mi place să le văd jucate pe scenă, pentru că execuția e întotdeauna exagerată, ca-n filmele românești comuniste, iar treaba asta îmi amintește constant că urmăresc niște oameni care recită replici memorate. Orice urmă de realism e compormisă din start, motiv pentru care nu pot să mă implic deloc în poveste. Da, e o artă, doar că nu-i pe gustul tuturor. Dacă-ți place teatrul, nu ești automat un intelectual, iar faptul că-ți displace nu te face neapărat un țărănoi.

Foto: teatrul-excelsior.ro

N-aș putea recomanda nimănui piesa asta. Poate doar adolescentelor care râd din absolut orice. Ar merita urmărite strict momentele muzicale, dar ele reprezintă doar vreo 25% din spectacol. Mai bine dai 30 de lei pe altceva.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile