Rușii au cucerit Sala Palatului cu cel mai bun spectacol pe care l-am văzut în viața mea

Share
12
Tweet
Corul Armatei Roșii (foto: facebook.com/Alexandrov-Ensemble-RED-ARMY-Choir-Romania-387237841646074)

După tragedia aviatică de anul trecut, Corul Armatei Roșii a renăscut la București din propria cenușă.

Ansamblul Alexandrov, Marele Cor al Armatei Roşii, a susținut aseară un spectacol de zile mari la Sala Palatului. Îmi luasem bilet încă de la începutul lui septembrie, ceea ce s-a dovedit a fi o decizie înțeleaptă: sala de 4060 de locuri a fost arhiplină, unii oameni stând chiar în picioare timp de trei ore doar ca să asculte vocile orgasmice ale artiștilor.

Spectacolul a fost închinat memoriei fostului ansamblu al Armatei Roșii, care a pierit într-un accident aviatic la finalul anului trecut. Pe 25 Decembrie 2016, avionul militar rusesc care transporta 64 de membri ai corului s-a prăbușit în Marea Neagră, în drum spre Siria. Cântăreții, dansatorii, membrii orchestrei și dirijorul Valeri Khalilov au pierit cu toții, iar Putin a declarat a doua zi doliu național. Ăsta e motivul pentru care spectacolul de aseară s-a numit „The Great Revival” (Marea Renaștere).

Concertul a fost pur și simplu extraordinar, înălțător. În afară de „Cyka blyat” și prima strofă din „Katyusha”, nu știu boabă de rusă, dar nici nu e nevoie ca să te poți bucura de reprezentație. Am o slăbiciune pentru muzica de propagandă, mai ales dacă-i și vreun acordeon implicat în ecuație. Nu sunt simpatizant comunist, nici bătrân, ci doar iubesc stilul muzical și execuția artistică.

M-am așezat pe unul dintre locurile gândite cu curul ale Sălii Palatului, înghesuite astfel încât – dacă cineva vrea să treacă dintr-un capăt în altul – întreg rândul trebuie să se ridice în picioare. Genunchii îmi erau lipiți de scaunul din față. După 50 de minute de așteptare, pe scenă nu au urcat militarii ruși, ci un cor de copii.

Au început să cânte în engleză despre cât de pură e Fecioara Maria și alte baliverne de-astea. Deveneam îngrijorat. În câteva secunde, însă, copiii s-au apucat să bată din palme, iar muzica religioasă deprimantă s-a transformat într-un gospel vesel, spre deliciul întregii săli. Apoi au dat-o pe română, moment în care m-am prins că sunt de-ai noștri. Drăguță introducere pentru spectacol, în locul unui discurs plicticos ținut de vreun ambasador rus.

Spun asta pentru că la mijlocul lui octombrie fusesem la un concert de muzică simfonică (tot rusească), iar Ambasadorul Rusiei în România o luase pe arătură la discursul de deschidere, explicând că: „În România există Ministerul Culturii. Există şi în Rusia, aşadar avem ceva în comun. În Statele Unite ale Americii nu există un Minister al Culturii. Prin urmare stăm şi ne întrebăm dacă acolo există cultură”. Apoi începuse să critice Hollywood-ul pentru scandalul sexual proaspăt izbucnit, moment în care mă întrebam „Ce căcat de legătură are treaba asta cu show-ul și de ce nu aruncă nimeni cu roșii în moșul ăsta?”. În fine, aseară am fost fericit să nu văd niciun diplomat pe scenă.

În schimb, am văzut artiști care dau tot ce au mai bun pentru un spectacol memorabil. Și aveau foarte mult de dat în sensul ăsta. Fără să înțelegi ce anume cântă precis, dar presupunând că-i vorba despre război și rude îndurerate, vocile lor grave îmi dădeau fiori pe șira spinării. Profesioniști desăvârșiți îmbrăcați în straie militărești, cu o atitudine solemnă și o prezență impunătoare. Nu sunt meloman, dar cântecele astea rusești – mai ales în interpretarea Alexandrov – parcă au ceva divin în ele. Te sensibilizează și te îmbărbătează în același timp, motiv pentru care sunt atât de eficiente în mesajele de propagandă. Să sperăm că nu vor fi folosite să mobilizeze din nou soldații ruși prea curând.

Am ascultat piese celebre care nu aveau voie să lipsească din repertoriu, precum „Smuglianka”, „Kalinka” sau – preferatea mea – „Katyusha”. Impecabilă, interpretarea fiecăreia.

O chestie care mi-a plăcut maxim e că spectacolul a fost extrem de variat. Cântecele soldățești au fost îmbinate cu romanțe vechi și cu numere de dans absolut uluitoare. Am văzut fete îmbrăcate în straie militare care dansau într-un ritm halucinant, urmând niște pași imposibil de memorat. Au fost și acrobații, celebrul cazacioc – care-i, practic, un breakdance rusesc -, dansuri alerte în cuplu și chiar lupte cu săbii care-i fac pe Pirații din Caraibe să pară amatori. A fost și un număr de dans moldovenesc, ceea ce mi s-a părut un pic deplasat în contextul unui show rusesc. Chiar și așa, energia artiștilor a făcut sala să izbucnească în urale.

Foto: facebook.com

O chestie care m-a enervat, pe lângă scaunele ridicol de apropiate între ele, e faptul că la spectacol au venit toți bolnavii din București. Se ținea un moment de reculegere în memoria Corului Alexandrov care a pierit în tragedia aviatică, iar pe românașii din public i-a apucat brusc tusea. Măcar dac-ar fi tușit dintr-odată cu toții, dar nu: au făcut-o pe rând, astfel încât să nu existe vreo secundă de liniște. Parcă comunicau între ei printr-o variantă sâcâitoare a codului Morse.

Foto: facebook.com

Lăsând deoparte fleacurile astea, pot să spun că reprezentația oferită de Corul Armatei Roșii a fost extraordinară. 100 lei m-a costat biletul și consider că a meritat fiecare bănuț, iar asta vine din gura unui zgâr...econom. Mai ai timp să-i vezi live, dacă vrei: pe 18 noiembrie cântă la Opera Națională din Iași, iar pe 19 își mută spectacolul în Casa de Cultură a Constanței. Dacă nu, găsești pe YouTube multe înregistrări ale răposatului ansamblu Alexandrov.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile