Alice îți povestește despre fricile ei și fricile tale, în cel mai amuzant mod posibil

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
209
Tweet

Alice este o tânără din București. Este panicoasă și dramatică, iar lumea din jur îi ascultă cu atenție întâmplările prin care trece, dar o face ca să se distreze și nu să o compătimească.

Și pentru că Alice are multe frici și povești amuzante, și-a transferat ideile într-un podcast pe care l-a lansat la final de 2017. Îi era teamă să mai treacă încă un an fără să facă ceva pentru ea și uite așa a luat naștere Temeri pentru acasă.

Episoade scurte și înțelepte despre tot felul de frici prin care sigur ai trecut și tu. Amuzante și care-ți merg direct la suflet. Pe mine m-au cucerit, plus că Alice are și o voce tare simpatică.

Te invit să o cunoști mai bine pe Alice și să-i asculți podcast-ul pentru un boost de energie și un dram de zâmbet, așa cum avem nevoie toți, în fiecare zi.

Ilustrație de Roxana Niță

Alice, povestește-mi puțin despre tine - de unde vii, unde ești și încotro te duci?

Pe scurt, sunt Alice. Copywriter de meserie. Vin din București; sunt în București. Iar pe viitor visez să plec o perioadă ca să am cum să mă-ntorc cu dor la orașul ăsta de care m-am plictisit un pic.

Pe lung, (nu vă mulțumiți cu varianta scurtă. Ce urmează e mai interesant), vin dintr-o copilărie frumoasă, cum mai toți copiii crescuți în anii ’90 au avut, în care m-am distrat cât am putut de mult.

Dar am umblat așa, pe vârfuri, cu ai mei șoptindu-mi tot timpul la ureche lucruri de genul: "nu așa, că nu-i frumos", "nu merge acolo, că te fură cineva", "vezi că după râs vine plâns". Acum sunt într-o situație similară. Mă distrez, dar tot pe vârfuri umblu. Chiar dacă s-au făcut ani buni de când nu mai stau cu ai mei, îmi spun eu singură toate nenorocirile și îmi pun piedici.

Pe viitor, nu știu exact unde o să ajung. Mi-am dat seama că oricât aș încerca să-l controlez, nu iese. Dar pot să spun ce o să iau cu mine în viitor: umorul.

Alice

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

E greu să spui sincer cum ești, fără să te gândești la cum îți place să crezi că te văd alții. Dar zic și eu că amuzantă și panicată.

Când și cum a apărut ideea unui podcast despre frici?

De când mă știu povestesc orice prostie. Fac din fiecare tâmpenie o poveste cu care mă prezint frumos, ca la școală, cunoscuților. Și tot de când mă știu sunt anxioasă și mi-e frică de aproape orice. Iar ca orice om, îmi spun ofurile.

Doar că, în timp, mi-am dat seama că lumea îmi ascultă cu atenție "dramele", iar în loc de compătimire, primesc râs. Așa că am hotărât să lansez Temeri pentru acasă, poate se mai distrează și alții.

De ce frică și nu altceva?

Pentru că, într-un fel ciudat, eu cu asta funcționez. În loc de ambiție, e frica să nu dezamăgesc. În loc de curaj, e frica să nu-mi pară rău mai târziu. Și tot asa.

Ilustrație de Roxana Niță

Ai un stil foarte amuzant în care vorbești despre frică și frici și cred că mulți sunt cei care se identifică cu situațiile despre care povestești. Poți să-mi faci un top 3 al fricilor tale?

În Temeri pentru acasă încerc să vorbesc despre frici absurde, nu serioase, dar cărora le dăm prea multă importanță. La început, când găsesc o temă, nu mi se pare deloc amuzant, dar pe măsură ce o pun pe foaie devine o glumă bună. Nu am un top de frici mici, dar pot să spun primele 3 care-mi vin acum în minte:

Ce ți-ar plăcea să se întâmple cu acest podcast, adică cu ce ți-ar plăcea ca oamenii să rămână după ce-l ascultă?

Mi-ar plăcea să devină un fel de terapie. Asculți, râzi și, în cel mai fericit caz, nu-ți mai e frică, pentru că realizezi cât de absurd se vede din exterior. Pentru mine, ca prezentator, funcționează.

Și ce mi-ar plăcea și mai mult ar fi să fac mai multe interviuri. Până acum am lansat unul singur și mai am unul în pregătire. Dar ar fi minunat să vină cât mai mulți curajoși cu frica-n Temeri pentru acasă.

Alice

Care sunt reacțiile pe care le-ai primit până acum?

Sunt încurajată, și, cel mai important, oamenii aruncă cu frici spre mine, deci cu inspirație. E funny că am devenit prezentator de podcast despre frici, dar și ascultător de frici în același timp.

Mi s-a mai spus și că vorbesc cam repede și că ar trebui să discut despre frici mai mari, mai importante. Am notat. Am băgat la cap. Urmează. Mai molcom, promit.

Cum stabilești următorul episod și cum îți alegi temele de discuție?

De obicei sunt lucruri care mi se întâmplă. Le realizez și apoi mă pun pe treabă. Așa s-a întâmplat și cu primul episod. Era decembrie, perioada cu Secret Santa și cadouri, așa că am vorbit despre frica de a face sau a primi un cadou nepotrivit. Alteori vorbesc despre ce mi se recomandă, despre ce am mai vorbit cu oamenii din jur.

De ce să ascultăm podcastul tău?

Chiar e tare. E haz de necazul cotidian. Nu o să promit marea cu sarea, dar promit că o să te fac să zâmbești. Sau să râzi de mine măcar.

Ilustrație de Roxana Niță

Care crezi că este relația sănătoasă pe care ar trebui să o avem cu frica în această viață?

Păi, în primul rând, să o trăiești, pentru că-i a ta. Dar doar până te sâcâie și te încurcă. Și când simți asta, să o observi altfel, mai de la distanță, pentru că departe totul este mai mic. I know. Captain Obvious aici. Dar să mă credeți pe cuvânt. Sunt expert în frici.

Consideri că te-a schimbat sau te-a ajutat în vreun fel faptul că ți-ai făcut Temeri pentru acasă? În primul rând, e o dovadă de curaj, nu?

Da, m-a ajutat mult. Cred că toată lumea știe cât de ciudat e să te auzi vorbind dintr-o boxă. Eh, mai întâi am învățat să-mi plac vocea.

Apoi mi-am înfruntat frica de ridicol. Îmi era super teamă de ce o să spună lumea, de cum o să pară tot ce fac. Și nu în ultimul rând, fiecare episod mă face un pic mai curajoasă. E ca și cum mi-am mai luat o piatră de pe inimă.

Alice

Cât de greu (sau nu) e să-ți faci un podcast? Poți să dai câteva sfaturi pentru cineva care vrea asta?

A fost mai ușor decât îmi imaginam. Ai nevoie de un recorder, o piesă din care să-ți faci un jingle, programe free de editat găsești la orice pas pe Internet, tutoriale la fel.

Îți trebuie un pic de concentrare. Știu că sunetul nu e cel mai bun, dar totul, de la înregistrat și editat, e făcut de mine. De identitatea vizuală s-a ocupat Roxana Niță. I-a ieșit ceva înfiorător de potrivit și mișto. Cred că cel mai greu e să te ții de treabă.

Cum ți se pare situația podcast-urilor în România - consideri că are cine să le asculte?

Tot apar, deci cred că ne așteaptă vremuri bune. Pe cele noi le urmăresc cumva din curiozitatea omului care are la rândul lui un podcast. Dar înainte să lansez Temeri pentru acasă, ascultam Pe bune, de la DOR. Era cam singurul românesc de care știam.

Cred că există un potențial ascultător în fiecare om ocupat, care vrea să facă două lucruri în același timp. Podcasturile sunt mișto pentru atunci când gătești, te plimbi, mergi la birou, conduci.

Poți să-mi dai 3 exemple de podcast-uri pe care le asculți (și de ce)?

Îmi place Getting Curious with Jonathan Van Ness, pentru că m-am îndrăgostit de el în Qeer Eye și pentru că nu se ia în serios vorbind despre lucruri uneori seriose. Pe bune pentru că au mereu invitați fix oamenii de care am auzit și sunt curioasă să le știu poveștile. This American Life pentru că rămâi cu ceva lecții de istorie și viață după ce asculți.

Alice

Sursa: Noizz.ro

Topic-uri

Podcast temeri pentru acasa frica teama alice mihalache
Arată comentariile

NOIZZ URBAN BY FANTA

Vezi și

Extinde