Am stat de vorbă cu Reginele Neștiute ale societății civile - româncele care luptă constant pentru a schimba ceva în România

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
638
Tweet

România pare constant țara cu un picior în groapă. Dacă te poziționezi undeva deasupra ei și o privești în ansamblu, ai șanse foarte mari să suferi un atac de panică, mai ales dacă te gândești la nivelul de corupție care există în prezent.

Departe de protestul celor de la PSD, meeting care ne duce cu gândul la vremurile în care "limbajul de lemn" și propaganda erau la ordinea zilei, dacă privim România printre rânduri, trebuie să observăm și oamenii care chiar schimbă ceva.

Poate nu sunt atât de populari și atât de vizibili în bula noastră, dar asta nu înseamnă că nu există - lucruri pozitive se întâmplă zi de zi, cu multă muncă în spate, iar rândurile de mai jos sunt dedicate acestor ființe speciale.

Reginele Neștiute ale Societății Civile

Gala Societății Civile 2018

În ultimii 16 ani, Gala Societății Civile a adus în fața publicului larg cele mai valoroase inițiative ale sectorului non-guvernamental.

În spatele proiectelor, așa cum spun organizatorii, "am descoperit oameni minunați, repere morale și profesionale care sunt suma valorilor umane pe care am dori să le vedem mai des în spațiul public".

Ediția cu numărul 16, din 2018, este promovată cu ajutorul unei campanii care celebrează acești oameni - Reginele Neștiute ale Societății Civile.

Sub semnul Centenarului Marii Uniri, îți sunt prezentate poveștile unor femei care prin distincție, muncă neobosită, maturitate interioară, profesională, și devotament față de crezul lor pentru o lume mai bună au reușit să schimbe vieți și comunități.

Reginele Neștiute

Reginele Neștiute ale Societății Civile

Am stat de vorbă cu 8 din cele 9 femei de excepție din cadrul campaniei și sper ca răspunsurile lor să te motiveze și să te determine să faci ceva, oricât de mic, pentru societate. Te invit să le cunoști și să le descoperi pe fiecare în parte.

Mirela Nemțanu - CEO HOSPICE Casa Speranței

Mirela Nemțanu

Mirela, din 2016, este CEO al HOSPICE Casa Speranței, cea mai mare fundație din România care oferă servicii de îngrijire paliativă pentru pacienți ce suferă de boli incurabile, servicii acordate gratuit și necondiționat copiilor și adulților care se luptă cu aceste afecțiuni, cu prognostic limitat de viață. Mai multe detalii aici.

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Cred cu toată tăria că avem o misiune pe lumea asta și stă în puterea fiecăruia dintre noi să ne-o ducem la îndeplinire. Cred ca viața este mai mult decât simpla rutină zilnică și cred că fiecare avem putearea să demonstrăm asta.

Cred ca în fiecare dintre noi există puterea de a ajuta, iar dacă aceasta este dublată și de dorința de a face bine, atunci lucruri minunate se pot întâmpla.

Sunt o optimistă incurabilă, dar cu un simț ascuțit al realității și bine ancorată în viața de zi cu zi. O iubitoare totală de oameni, dar care a învățat, în timp, să își seteze corect așteptările.

Sunt determinată și conștiincioasă, nu aștept niciodată de la cei din jurul meu lucruri pe care eu însămi nu aș putea să le fac. Pun pasiune în ceea ce fac, mă dedic total și îmi place să inspir prin exemplul personal, să mă implic direct atunci când găsesc sensul acțiunilor.

Atât pe plan profesional cât și personal, cred în motivarea oamenilor, cred în sprijinirea lor și cred că cea mai mare valoare de care dispunem este comunicarea și abilitatea de a fi lângă cei care au nevoie, când au nevoie.

Ce te-a determinat să te implici activ în societatea noastră și să încerci să schimbi lucrurile în mai bine?

Sub o formă sau alta, aceste crezuri menționate anterior mi-au călăzuit toată viața – sub aspect personal și profesional – și mi-au determinat tot timpul acțiunile pe cele două planuri.

Pentru că toate aceste crezuri au o conotație comună – aceea că, în esență, cred în oameni, cred în viață. Și cred că fiecare clipă de viață contează și fiecare persoană are dreptul să își trăiască viața cu demnitate și speranță.

Nici nu bănuiam, acum aproape 2 decenii, când mi-am început traseul profesional marcat de experiențe corporatiste semmnifictive și dragi mie, și nici acum circa 16 ani, când am început să dezvolt, implementez și coordonez activități de susținere ale diverselor cauze sociale, cât de mare valoare aveau să aibă pentru mine aceste crezuri și aceste cuvinte "fiecare clipă de viață".

Înainte de a conduce HOSPICE Casa Speranței, am lucrat aproape 18 ani în companii largi și multinaționale.

Am avut norocul din perspectiva joburilor pe care le-am avut de a fi direct responsabilă de zona de CSR, de planificarea, implementarea și urmărirea programelor de reposabilitate socială, zonă în care am putut funcționa în legătură cu diverse cauze sociale – de la probleme legate de abandonul maternal, violența domestică, probleme de mediu, educație, egalitate de gen, mentorat, sănătate etc.

Aproape instantaneu, pe lângă proiectele profesionale, a apărut și implicarea personală din perspectiva voluntariatului, și am realizat că această zonă a implicării sociale este zona care pentru mine avea cel mai mult sens.

Abia acum aproape 2 ani (mai precis din august 2016), când am preluat conducerea Fundației HOSPICE Casa Speranței, cea mai mare fundație din România și din regiune dedicată îngrijirilor paliative, aveam să ințeleg că parcă tot drumul meu profesional de până acum a fost pentru a mă conduce aici – la acest loc minunat, numit HOSPICE, în care niște oameni cum rar mi-a fost dat să văd, într-adevăr prețuiesc "fiecare clipă de viață".

Sunt sigură că munca depusă în acest demers nu a fost ușoară - cum ai reușit să îți păstrezi motivația de-a lungul anilor și să continui să lupți pentru cauza în care crezi?

Într-adevăr, activitatea fundației noastre poate fi percepută ca nefiind "ușoară".

La începutul anilor ’90, conceptul de îngrijire paliativă era complet necunoscut în România. Mai mult, spitalele de stat, singurele unități medicale către care românii se puteau îndrepta în momentul în care aveau o problemă de sănătate, ofereau condiții precare pacienților.

Situația era aceeași în cazul secțiilor de oncologie, adică locul în care erau internați cei care sufereau de aceasta boală incurabilă.

Realitatea dură din acele vremuri l-a determinat pe Graham Perolls, un britanic care vizitase de mai multe ori România, să ia inițiativă. Așa că în anul 1992 a înființat HOSPICE Casa Speranței, o fundație care avea să schimbe viziunea asupra grijei acordate pacienților cu boli incurabile.

Acum, dupa 26 de ani, HOSPICE Casa Speranţei este în acest moment cea mai mare fundație din România care oferă – cu titlu gratuit – servicii complete de îngrijire paliativă pacienților și familiilor lor, iar fundaţia își desfășoară activitatea prin cei 250 de angajați ai săi în unitățile medicale din Brașov, din București, și prin intermediul echipelor mobile din Brașov, București, Zărnești și Făgăraș.

Până în prezent, am reușit să oferim alinare și confort până în ultima clipă a vieții lor pentru peste 26.000 de pacienți (adulți și copii bolnavi incurabil) și familiilor lor.

Și da, cu siguranță traseul parcurs de HOSPICE nu a fost unul ușor, cu siguranță nu este nici acum unul ușor – însă am reușit tot timpul să ne păstrăm motivația datorită pacienților noștri. Ei sunt cei care ne inspiră, ei sunt adevărata lecție de curaj și tărie, ei sunt cei pentru care suntem alături.

Din păcate, paliația suferă foarte mult la nivel național, iar la ora actuală vorbim de peste 170.000 de pacienși care au nevoie de paliație în fiecare an, în condițiile în care aproximativ 9% ajung să primească acest tip de suport la momentul potrivit.

Ești parte din "Reginele Neștiute ale Societății Civile" - apropo de asta, cum vezi tu feminitatea și ce înseamnă pentru tine o femeie puternică?

Este adevarat că în ziua de azi, în ciuda progreselor care au fost făcute de societatea modernă, inegalitatea de gen rămâne o problemă reală pe piața forței de muncă la nivel național și internațional.

Există în continuare o serie de stereotipuri, prejudecăți sau blocaje (culturale, sociale, economice) care apar pe parcursul pregătirii și dezvoltării profesionale a femeilor, începând chiar cu anii de liceu (câte fete nu au auzit replica "nu te gândi la meseria asta, nu e de tine, e de bărbați").

Iar statisticile ne arată că femeile suferă, în continuare, mai multe dezavantaje în ceea ce privește accesarea pieței forței de muncă, și de multe ori nu au același nivel de libertate în a alege ce meserie să urmeze, ca și bărbații.

Numai dacă ne uitam în zona educațională, situația se prezintă astfel: dintre cei care termină școala generală și merg la liceu, avem 51% fete și 49% baieti.

Ulterior, din cauza diverselor motive care țin de context social, economic, cultură, istorie, intervine o ruptură în ceea ce privește dezvoltarea fetelor, iar aceasta apare timpuriu, imediat după terminarea liceului, a.i. dintre cei care merg la facultate, 68% sunt băieți și doar 32% fete.

Ulterior, fetele abandonează continuarea educației, ajungând ca în final să avem doar 2% femei cu doctorat.

Indiferent de cum se prezintă situația educațională în România, realitatea este că o fată are nevoie de sprijin și suport pentru a-și urma dumul și cariera. Bineînțeles, este nevoie și de ambiția și determinarea personală.

Cu toate acestea, eu nu cred că soluțiile sunt de natură nici radicală, nici discriminatorii. Eu nu sunt o feministă și nu militez pentru acțiuni de acest gen. Cred însă în valoarea umană, în educație nediscriminatorie, în puterea propriei voințe, în determinare și ambiție personală.

Da, personal consider că femeile au capacitatea de a aduce ceva în plus sau diferit, dar în aceeași măsură în care recunosc că și bărbații pot aduce ceva diferit sau în plus.

Și spun asta, în primul rând, pentru că femeile și bărbații diferă la nivel de comportamente, atitudini, interese și nevoi. Și, în al doilea rând, pentru ca atitudinile, așteptările, opiniile noastre și ale celor din jur despre femei și bărbați sunt diferite și pot influența inclusiv performanța la locul de muncă.

Dar tocmai de aceea este important să susținem egalitatea de gen și mixitatea profesională, pentru că este important să avem o diversitate de gen profesională. Nu cred în femeia puternică – cred în omul puternic care stă în fiecare dintre noi, indiferent că suntem femei sau bărbați.

Ștefania Popp – Junior Achievement Romania

Ștefania Popp

Ștefania Popp este din 1997 C.E.O. al Junior Achivement România, O.N.G. pe care l-a transformat în scurt timp într-o organizație capabilă să se autofinanțeze și în cea mai mare entitate educațională din România, cu programe în peste 2000 de școli de care au beneficiat peste 200.000 de studenți anual. Mai multe detalii aici.

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Întotdeauna este complicat să vorbești despre tine însuți, eu sunt destul de perfecționistă și atunci este și mai complicat să vorbesc despre mine însămi. Aș putea spune cum aș vrea să fiu: modestă și eficientă. Mai am însa de lucru, deși mă străduiesc de mult.

Ce te-a determinat să te implici activ în societatea noastră și să încerci să schimbi lucrurile în mai bine?

În 1997, cînd am revenit în țară, am considerat că este bine și potrivit să avem aici, în România, programe internaționale moderne de educație economică și antreprenorială.

Gândeam atunci că poate așa tinerii nu vor mai pleca să învețe asta afară și business-ul românesc va crește mai sănătos. Dupa 20 de ani pot spune, cu siguranță, că am fost exagerat de optimistă.

Societatea noastră s-a îmbolnăvit între timp destul de grav de oportunism și de lipsa de profesionalism, tinerii de cele mai multe ori aleg drumuri, aparent mai simple și mai vizibile. Ceea ce făceam atunci, trebuie permanent făcut altfel pentru a vedea rezultate.

Asta nu înseamnă că nu avem istorii de succes. Dar nevoia de profesionalism, onestitate, lucru bine făcut este atât de mare în România de azi, încât istoriile de succes sunt precum globurile de Crăciun: îți bucură sufletul câteva zile, apoi le pui cu grijă în cutii, cu speranța bucuriei următoare.

Sunt sigură că munca depusă în acest demers nu a fost ușoară - cum ai reușit să îți păstrezi motivația de-a lungul timpului?

Cred în continuare ca șansa unei țări stă în omul care sfințește locul și în lucrul bine făcut. Întotdeauna există soluții și oameni care pot să se pună la masă, să-și frământe mintea și experiență, pentru a le găsi. Trebuie sa fim mai modești și mai eficienți.

Dacă ar fi să faci o retrospectivă a carierei tale - care sunt momentele și realizările care ți-au rămas la suflet?

Mi-au ramas în suflet primul curs de antreprenoriat la Junior Achievement, prima carte tipărită, primele echipe de tineri cărora le străluceau ochii de bucuria experienței avute!

Cea mai mare realizare: fata mea. Nu este realizarea mea, este meritul ei, dar ea este cel mai bun lucru care rămâne dupa mine. Ea este asa cum îmi doresc să fie cât mai mulți tineri din România: un profesionist serios.

Cum crezi că fiecare dintre noi poate ajuta România să fie o țară mai bună decât este în prezent?

Am spus mai sus: fiind un om care sfințește locul și care face lucrurile bine. Cu profesionalism, etică, modestie, perseverență, dragoste de țară putem ajuta România și pe noi înșine.

Trăim vremuri în care femeile își fac din ce în ce mai auzite vocile și luptă pentru drepturile pe care le au - cum vezi această mișcare și ce sfaturi le-ai da femeilor care vor să se implice mai activ în societatea civilă, dar poate nu știu încă cum?

Nu sunt o feministă. Consider că o femeie puternică și echilibrată nu are nevoie de #taguri pentru a face lucrurile bine și pentru a fi un model și pentru femei și pentru bărbați.

În ani am învățat că adevarul e gri cu multe tonuri de culoare și verticalitatea noastră vine tocmai din puterea de a recunoaște când greșim și a corecta.

Ești parte din "Reginele Neștiute ale Societății Civile" - apropo de asta, cum vezi tu feminitatea și ce înseamnă pentru tine o femeie puternică?

Feminitatea vine din ceea ce reusești ca om, fiind femeie.

O femeie puternică este o femeie care caută și găsește soluții, nu mai bine ca un bărbat, ci mai bine decât a facut-o chiar ea, cu timp în urmă.

Puterea unei femei vine din ceea ce face tot mai bine, unde e nevoie, chiar dacă resursele sunt limitate și timpurile, uneori, potrivnice.

Cristina Grigore – PEDITEL 1791 Fundația Părinți din România

Cristina Grigore

Este "mama" proiectului PEDITEL 1791, primul și cel mai bun serviciu telefonic medical din România ce oferă non-stop sfaturi pediatrice. Mai multe detalii aici.

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Sunt un om consecvent și congruent cu mine și valorile în care cred, pentru care integritatea este cea mai importantă valoare. Implicată să găsesc soluții pozitive la probleme care ne preocupă/ afectează pe toți/ doar pe unii.

Convinsă că putem lăsa astăzi o lume mai bună decât ieri.

Responsabilă să-i ajut pe ceilalți să se implice și să găseasca propriile soluții la probleme.

Nu cred în răutate, răzbunare, iar motto-ul meu în viață este: "Când nu știi ce să faci, fă bine. Astfel binele prinde rădăcini".

Cred că pentru a triumfa răul, este suficient să nu facem nimic, să nu ne implicăm și să transferam responsabilitatea celorlați, niciodată să nu ne asumăm responsabilitatea de a acționa și a lua decizii de implicare directă îi schimbare.

Cred în schimbarea în bine și sunt un optimist informat. Cred că avem responsabilitatea pentru generațiile următoare să le lăsăm un loc mai bun unde să se împlinească, pentru că spațiul în care trăim vremelnic nu este al nostru, ci al generațiilor următoare și trebuie să avem grijă de moștenirea pe care le-o lăsăm.

Ce te-a determinat să te implici activ în societatea noastră și să încerci să schimbi lucrurile în mai bine?

Am început voluntariatul la 15 ani. Din dorința de a fi parte din schimbarea în bine a comunității în care m-am format. A însemnat și începutul maturizării mele, pentru că am absolvit liceul pedagogic la 100 km de casă.

Cred că fiecare așteaptă ca "celălalt" să se implice, mulți dintre noi găsindu-ne scuze multiple și justificate pentru neimplicare.

Eu mi-am asumat că acțiunile mele nu pot fi fără ecou pozitiv, că dacă perseverez și mă implic în fiecare zi tot mai mult, dacă îi conving și pe ceilalți să se implice, schimbarea pozitivă se va vedea și va fi cu efect pe termen mediu și lung.

Mi-am asumat implicarea ca moștenirea/ "testamentul" meu pentru generațiile următoare. Este misiunea și motivația mea.

Sunt sigură că munca depusă în acest demers nu a fost ușoară - cum ai reușit să îți păstrezi motivația de-a lungul anilor și să continui să lupți pentru cauza în care crezi?

Implicarea activă în comunitate este pentru mine un stil de viață. Nu este un "job", nu este limitată în timp sau în intervale orare, cu pauze de weekend, de sărbători sau de vacanțe.

Perseverența că dacă fac bine azi, mâine, mi se vor alătura și ceilalți, iar poate determinarea mea pe lungă durată, deja am depășit 20 de ani de când fac asta, îi va mobiliza și pe ceilalți să se implice, să facă o schimbare cat de mică în blocul/ strada/ școala/ cartierul sau orașul/satul lor.

Când a fost greu, și a fost de câteva ori, uneori chiar credeam că este imposibil, îmi aduceam mereu aminte că nu mă implic pentru un scop/ beneficii personale, ci pentru bunăstarea și mai binele comunității mele.

Întotdeauna, motivația majoră de implicare, de continuare și de depășire a multiplelor bariere, uneori de netrecut, a fost: copiii.

Sunt atât de fragili, iar startul pozitiv în viață, înseamnă probabilitate mai mare de adulți fericiți. Copiii merită să fie fericiți. Ei sunt inspirația și motivația mea zilnică.

Dacă ar fi să faci o retrospectivă a carierei tale - care sunt momentele și realizările care ți-au rămas la suflet?

De departe, cea mai mare realizare a mea este: primul și cel mai apreciat serviciu medical de sfat pediatric prin telefon non stop - PEDITEL 1791.

Cred că Peditel 1791 este o soluție sistemică de succes, ușor de implementat, cu resurse limitate și cu beneficii majore.

Am îmbinat inovația tehnologică cu dedicarea și profesionalismul medical și a ieșit un serviciu comunitar unic în lume: este singurul serviciu gratuit care utilizează inovația tehnologică, pentru a putea fi utilizat eficient de oriunde din lume, cu condiția cunoașterii limbii române.

Cum crezi că fiecare dintre noi poate ajuta România să fie o țară mai bună decât este în prezent?

Prin implicare directă. Printr-un pas în față. Prin inițiativă personală. Prin exemplul personal. Cred cu tărie că, dacă fiecare dintre noi ne facem treaba bine și foarte bine în centimetrul nostru, România ar fi o țară mai bună.

Dacă fiecare dintre noi ar utiliza coșurile de gunoi, am avea o țară mai curată, dacă fiecare dintre noi și-ar strânge ambalajele de la picnic, nu am fi sufocați de plasticuri, dacă fiecare dintre noi am respecta mereu culoarea verde a semaforului, am avea mai puține accidente, dacă fiecare dintre noi am cere administrației, în fiecare an, o solicitare scrisă pentru starea sau lipsa școlilor, creșelor, grădinițelor, spitalelor, autostrăzilor etc, în scurt timp am beneficia de ele, dacă fiecare dintre noi am acționa, cât putem, după puterea și priceperea noastră, în loc să ne plângem sau, și mai grav, să ne resemnăm, România ar fi o țară mai bună, pentru ca are potențial și multe oportunități.

Trăim vremuri în care femeile își fac din ce în ce mai auzite vocile și luptă pentru drepturile pe care le au - cum vezi această mișcare și ce sfaturi le-ai da femeilor care vor să se implice mai activ în societatea civilă, dar poate nu știu încă cum?

Să fie autentice. Autenticitate nu este o modă, se simte și se resimte lipsa de congruență, falsitatea. Să-și caute "vocea", să se exprime și să se implice.

Să fie credibile. Suntem într-o lume interconectată continuu, datorită tehnologiilor IT, să-ți faci vocea auzită astăzi, este atât de simplu și de facil, doar trebuie să ai curajul să începi.

Ești parte din "Reginele Neștiute ale Societății Civile" - apropo de asta, cum vezi tu feminitatea și ce înseamnă pentru tine o femeie puternică?

Feminitatea înseamnă naturalețe, autenticitate și asumare a propriei personalități. O femeie puternică este o femei care ascultă activ, care se implică, care unește puncte, care traversează lumi pentru a-și face vocea auzită, care reușește să implice și să multiplice, ca visul său să devină visul multora, care dăruiește și care primește, care învață, care are curaj, determinare și perseverență, pentru care simplitatea înseamnă mai mult.

Silvia Asandi – Fundația Angel Appeal Romania

Silvia Asandi

De meserie medic, Silvia Asandi conduce Fundația Romanian Angel Appeal (RAA) de aproape douăzeci de ani, dedicându-se îmbunătățirii vieții copiilor și adulților afectați de boli și afecțiuni grave (în cifre: 4500 de copii și tineri cu HIV/SIDA, peste 2000 de copii cu tulburare de spectru autist, peste 2000 de pacienți cu tuberculoză), cu risc de discriminare și excludere socială. Mai multe detalii aici.

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Muncitoare. Sinceră. Iubesc lumea din jurul meu. Foarte introvertită, dar majoritatea oamenilor nu știu asta până nu mă cunosc pentru că mi-am exersat bine masca "extrovertita".

Sunt extrem de sensibilă şi timidă. Îmi ia mult timp să mă obișnuiesc cu noi oameni. Odată ce îi cunosc, sunt o persoană complet diferită, sunt deschisă, glumeaţă, chiar sarcastică. Şi pot fi foarte încăpăţânată când ştiu că am dreptate.

Ce te-a determinat să te implici activ în societatea noastră și să încerci să schimbi lucrurile în mai bine?

Suferinţa umană. Nu suport suferinţa. Simt suferinţa lor ca şi când ar fi a mea. Şi mai ales, nu suport nedreptăţile născute din rapacitate, indolenţă sau răutate gratuită. Şi atunci incerc să fac ceva. Atât cat pot. Nu suficient întotdeauna.

Sunt sigură că munca depusă în acest demers nu a fost ușoară - cum ai reușit să îți păstrezi motivația de-a lungul anilor și să continui să lupți pentru cauza în care crezi?

Echipa mea de la Fundaţia Romanian Angel Appeal (www.raa.ro) este motivaţia mea periodică.

Atunci când simt că nu mai pot, îmi aduc aminte că am tras după mine aceşti oameni care muncesc în proiectele şi cauzele noastre şi care, fiecare luat in parte este un lider, un profesionist, o inimă uriaşă.

Le sunt vesnic datoare pentru ideile, entuziasmul, munca si anduranţa lor. Şi dacă ei mai pot, trebuie să pot şi eu.

Dacă ar fi să faci o retrospectivă a carierei tale - care sunt momentele și realizările care ți-au rămas la suflet?

Îmbrăţişările copiilor cu HIV trataţi timp de aproape opt ani în unitatea noastră mobilă.

Reţeaua clinicilor de zi "Floarea Soarelui-Smile" – proiectul nostru "emblemă" prin care am infiinţat 16 clinici de zi pentru asistenţa medicală, socială şi psihologică a copiilor, tinerilor şi adulţilor afectaţi de HIV/SIDA.

Echipele multidisciplinare cu oameni extraordinari pe care le-am coagulat (prea mulţi ca sa îi pot menţiona aici) şi cele aproape 4000 de familii afectate de HIV/SIDA pentru care acest proiect a făcut uneori diferenţa între viaţă şi moarte.

Prima campanie de constientizare asupra autismului din 2008-2009 şi energia pozitivă degajată de toţi cei care ne-am strans atunci şi am făcut primul pas: părinţi, copii, colegi.

Toate momentele în care, din 2007 şi până anul acesta, am reuşit să aducem în ţară tone de medicamente pentru tratamentul persoanelor afectate de tuberculoza multidrog rezistentă. Ratele mari de succes la tratament ale pacienţilor trataţi cu aceste medicamente.

Şi vestea recentă că Ministerul Sanatatii va continua acest efort începând din acest an. Bucuria din ochii colegilor mei, ori de cate ori reușesc să-şi învingă limitele, barierele si constrângerile din munca de zi cu zi şi să atingă scopurile proiectelor noastre.

Cum crezi că fiecare dintre noi poate ajuta România să fie o țară mai bună decât este în prezent?

Comportandu-ne responsabil faţă de oameni si faţă de mediu. Făcându-ne bine treaba acolo unde suntem, căutând pe cât posibil să facem lucrurile care ne plac şi dăruind întotdeauna şi celorlalţi ceva.

Fiind corecţi, sancţionând nedreptatea, nepactizând cu compromisul, cumpănind înainte de a vorbi, învătând din greşeli, practicând binele în fiecare zi şi învăţându-i pe ceilalţi prin exemplul nostru. Nu e deloc ușor.

Trăim vremuri în care femeile își fac din ce în ce mai auzite vocile și luptă pentru drepturile pe care le au - cum vezi această mișcare și ce sfaturi le-ai da femeilor care vor să se implice mai activ în societatea civilă, dar poate nu știu încă cum?

Cred că astăzi, orice femeie care îşi doreşte cu adevărat, se poate implica. Şi nu e obligatoriu să o facă la nivel instituţional. Astăzi poţi voluntaria pentru o mie de cauze sau poţi iniţia propriul tău proiect.

Există numeroase exemple şi modele, iar, în România, modelele feminine domină societatea civilă sau asta e percepţia mea. Dar toate aceste femei implicate în societatea civilă au ceva în comun: au ales să dăruiască ceva celorlalti.

Lucruri materiale sau nemateriale. Energie şi timp din energia şi timpul lor, de multe ori măsurate. Pentru că aşa au simţit şi pentru că asta le implineşte. Educaţia civică ar trebui începută la gradiniţă.

Ești parte din "Reginele Neștiute ale Societății Civile" - apropo de asta, cum vezi tu feminitatea și ce înseamnă pentru tine o femeie puternică?

În primul rând, trebuie să spun că tabloul "Reginelor Neștiute" din această campanie frumoasă şi inspirată este incomplet. Cunosc zeci de doamne din societatea civilă care ar fi meritat, poate mai mult decât mine, să întregească această galerie.

Lista mea e foarte lungă. Revenind la întrebare, toate aceste doamne sunt femei care au ales să facă lucruri cu sens pentru semenii lor şi pentru o societate mai bună. De aici le vine puterea. Iar feminitatea cred că vine la pachet cu bunătatea, sensibilitatea, emoţiile şi încrederea cu care privim lumea.

Marina Dragu – Grupul de Inițiativă Lacul Tei

Marina Dragu

La aproape 90 de ani, este "sufletul" protestelor pentru salvarea Lacului Tei și a Parcului Circului. Mai multe detalii aici.

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Sunt o persoană cu o foarte mare curiozitate. Îmi place să știu cât mai mult.

Ce te-a determinat să te implici activ în societatea noastră și să încerci să schimbi lucrurile în mai bine?

Indiferența majorității oamenilor față de ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Sunt sigură că munca depusă în acest demers nu a fost ușoară - cum ai reușit să îți păstrezi motivația de-a lungul anilor și să continui să lupți pentru cauza în care crezi?

Găsind oameni în cartier care au aceleași idealuri.

Dacă ar fi să faci o retrospectivă a carierei tale - care sunt momentele și realizările care ți-au rămas la suflet?

Am lucrat ca ghid la ONT Carpați. Sunt multe momente despre care aș putea povesti. De exemplu, întâlnirea cu Anthony Quinn!

Cum crezi că fiecare dintre noi poate ajuta România să fie o țară mai bună decât este în prezent?

Prin implicare, voință și perseverență.

Trăim vremuri în care femeile își fac din ce în ce mai auzite vocile și luptă pentru drepturile pe care le au - cum vezi această mișcare și ce sfaturi le-ai da femeilor care vor să se implice mai activ în societatea civilă, dar poate nu știu încă cum?

La noi, în România, femeile au deja câștigate multe drepturi - vot, salarii etc. Doamnele care se implică în societatea civilă și/sau politică să nu uite ca sunt si mame!

Ești parte din "Reginele Neștiute ale Societății Civile" - apropo de asta, cum vezi tu feminitatea și ce înseamnă pentru tine o femeie puternică?

Feminitatea este o calitate înnăscută. O femeie puternica depășește cu succes toate greutățile vieții.

Simona Voicescu – Asociația Necuvinte

Simona Voicescu

După ce a făcut voluntariat în mai multe ONG-uri în care a lucrat la proiecte și programe pentru incluziunea socială a populației de etnie romă și a participat la scrierea unor politici publice, în 2013 a înființat proiectul său de suflet, Asociația Necuvinte, cu misiunea de a deschide ochii publicului în legătură cu fenomenul violenței în familie și de a oferi ajutorul necesar victimelor. Mai multe detalii aici.

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Sunt o optimistă incurabilă. Cred în bine, cred în schimbare, chiar dacă de multe ori schimbarea întârzie să apară. Mă încăpățânez să cred că există bine în fiecare dintre noi.

Ce te-a determinat să te implici activ în societatea noastră și să încerci să schimbi lucrurile în mai bine?

Cred că în viața fiecarei persoane vine un moment în care tragi o linie și faci o analiză a vieții tale și a ceea ce îți dorești să faci mai departe.

Pentru mine, momentul a venit în anul 2013, când am simțit că am ajuns la un nivel de plafonare și aveam nevoie de o schimbare.

Societatea civilă cred că a venit natural pentru mine, am avut de mică simțul justiției, al dreptății și am considerat că pot prin energia și experiența cumulate până la acel moment să-i ajut pe cei din jur.

Sunt sigură că munca depusă în acest demers nu a fost ușoară - cum ai reușit să îți păstrezi motivația de-a lungul anilor și să continui să lupți pentru cauza în care crezi?

Satisfacțiile pe care le avem noi la Asociația Necuvinte sunt de cele mai multe ori legate de faptul că obținem un ordin de protecție, că ajutăm o singură femeie să iasă din situația abuziva în care se află.

Sunt momente pe care le păstrăm pentru noi, nu le publicăm, nu avem cui altcuiva să le împărtășim, dar când pleci de la birou după 10-12 ore de muncă uneori, sleit de puteri, cu gândul la ziua de mâine, care foarte probabil va fi la fel de încărcată, gândul că ai ajutat-o pe EA, o singură femeie, îți încarcă bateriile pentru bătăliile viitoare.

Dacă ar fi să faci o retrospectivă a carierei tale - care sunt momentele și realizările care ți-au rămas la suflet?

Am terminat Facultatea de Drept și am să țin minte toată viața momentul în care m-am aflat pentru prima oară în fața unui complet de judecată, la judecătoria sectorului 6 din Capitală.

Aveam un tricou cu o broscuță verde pe el, peste care am pus în grabă un sacou al unei colege și m-am dus la judecătorie.

Eram transpirată toată, aveam emoții, m-am bâlbâit, încurcat; judecătoarea s-a uitat la mine și la ochii broscuței care se vedeau din anchor-ul sacoului, a zâmbit și mi-a spus: "curaj!" și procesul a mers mai departe. O să-mi amintesc toată viața acel moment și zâmbetul acelei femei.

Un alt moment este acela în care am închiriat spațiul în care avem birourile Asociației Necuvinte.

Nu aveam bani în cont deloc, dar am semnat știind și crezând cu toată ființa mea că până la momentul predării spațiului vor exista acei bani în cont. Și așa a fost. Nu pot justifica rational ce s-a întâmplat, dar cred în Necuvinte și cred că este un demers onest.

Cum crezi că fiecare dintre noi poate ajuta România să fie o țară mai bună decât este în prezent?

Cred că trebuie să ne implicăm cu toții, de la mic la mare, să începem să avem "Curaj" cum mi s-a spus mie cândva demult, să vorbim, să ne spunem adevărul fiecaruia dintre noi, să lăsăm teama și oboseala la o parte și să vorbim despre ceea ce ne doare. Să oprim tăcerea.

Trăim vremuri în care femeile își fac din ce în ce mai auzite vocile și luptă pentru drepturile pe care le au - cum vezi această mișcare și ce sfaturi le-ai da femeilor care vor să se implice mai activ în societatea civilă, dar poate nu știu încă cum?

Curaj!

Ești parte din "Reginele Neștiute ale Societății Civile" - apropo de asta, cum vezi tu feminitatea și ce înseamnă pentru tine o femeie puternică?

O femeie puternică este o femeie sigură pe ea, își cunoaște valoarea și nu se lasă învinsă de prejudecăți, rămâne demnă în fața oricăror intemperii și umilințe pe care viața i le aruncă în cale, știe să se ridice din noroi demnă și să meargă înainte cu fruntea sus.

Puternică este o femeie care și-a trait toată viața la țară și a muncit de la răsăritul soarelui și până la apus pe câmp, a vut grijă și de casă și de curte și de soț, fără să se plângă nici măcar un minut și a murit fără să fi votat niciodată și fără să știe ce drepturi are, puternică este și o tânără mama singură dintr-un oraș mare, care pleacă cu pasta de dinți pe tricou, nemachiată și nepieptănată să-și ducă copilul la grădiniță în timp util.

Cred că toate suntem puternice, doar că unele dintre noi nu știm încă asta și de aceea este foarte important să continuăm să vorbim despre drepturi și despre egalitate. Feminitatea pentru mine izvorăște din demnitate.

Daniela Buzducea – World Vision România

Daniela Buzducea

De peste 20 de ani, luptă pentru protecția copiilor și pentru combaterea sărăciei alături de World Vision România. Mai multe detalii aici.

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Cred că sunt un om onest. Și cu mine și cu ceilalți. Și sunt mereu uimită de frumusețea și valoarea oamenilor.

Crezul meu este că fiecare copil are un potențial imens, care așteaptă condițiile potrivite pentru a se manifesta. Aceste două coordonate m-au condus către o viață profesională dedicată copiilor.

Ce te-a determinat să te implici activ în societatea noastră și să încerci să schimbi lucrurile în mai bine?

Am făcut, aproape din întâmplare, asistență socială în prima generație de după revoluție. Am picat de la Politehnică în vara lui 1990 și în toamnă am plecat să suplinesc o poziție de profesor de limba și literatura română (pasiunea mea din liceu și din școala generală) într-un sat din Tulcea.

Atunci am simțit pentru prima dată ce înseamnă să ți se rupă sufletul și să nu ai soluții, văzând copiii care veneau la școală cu piciorușele înghețate după ce mergeau prin zapadă peste 7 kilometri. Ajungeau amorțiți de frig și de oboseală și abia își reveneau pe la a treia oră.

În iarnă s-a înființat școala de asistență socială la București. M-am grăbit să vin să dau examen.

Am ales să lucrez în societatea civilă inspirată de oameni, mai ales din societatea civilă internațională care veneau să dea o mână de ajutor copiilor din orfelinate, cu profesionalism și metodă, ca cei din World Vision România, care ajutau mamele să nu-și părăsească copiii în maternități, care lucrau cu copii cu dizabilități, care creșteau comunități puternice de dragul copiilor lor.

Sunt sigură că munca depusă în acest demers nu a fost ușoară - cum ai reușit să îți păstrezi motivația de-a lungul anilor și să continui să lupți pentru cauza în care crezi?

Cred, cu oarecare naivitate, ar spune unii, în capacitatea noastră de a crea o lume mai bună, în care copiii să își poată păstra inocența și creativitatea în timp ce își cresc valoarea și își urmează visurile.

Din aceasta "naivitate" mi-am luat energia de a merge mai departe în momentele cele mai grele, mi-am regăsit zâmbetul și speranța că visul meu se poate împlini.

Cred că și oamenii mari au nevoie de condițiile potrivite ca să dea tot ce au mai bun în ei.

Leaderii adevărați pe care am fost binecuvântată să-i întâlnesc mi-au demonstrat, fără excepție, că leadership înseamnă, în primul rând, să iubești oamenii și să le înțelegi nevoia de a crea valoare, de a face din lumea noastră un loc mai bun și să devii partenerul lor în atigerea acestui ideal.

Dacă ar fi să faci o retrospectivă a carierei tale - care sunt momentele și realizările care ți-au rămas la suflet?

Mi-ar fi greu să aleg. În plus, în munca noastră nu poate fi niciodată vorba despre realizări individuale. Întotdeauna este nevoie de o echipă puternică și care împărtășește un set de valori și idealuri.

Fiecare copil cu care lucrezi direct lasă o urmă în sufletul tău. Fiecare cercetare sau document care își atinge ținta și ajuta la o decizie prin care copiilor le va fi mai bine îți dă energie și speranță.

Fiecare mărturie a unei familii care a reușit să iasă din starea de dependență socială îți spune că încă un copil sau un grup de frați au o șansă să iasă din cercul sărăciei.

Celebrarea unor astfel de succese este foarte importantă pentru noi la World Vision România, chiar dacă ne găsim cu greu timp să o facem.

Poate că un astfel de moment este "Târgul Proiectelor comunitare" pe care îl organizam anual la Vaslui și în care premiem cei mai activi membri ai comunităților rurale în care lucrăm – oameni extraordinari, care schimbă România din jurul lor, zi de zi.

Sau raportul "Bunăstarea copilului din mediul rural", pe care îl publicăm odată la fiecare doi ani și care aduce în atenția publică dar și a decidenților situația copiilor mai puțin vizibili din societatea românească.

Cum crezi că fiecare dintre noi poate ajuta România să fie o țară mai bună decât este în prezent?

Cred că trebuie să devenim mai conștienți de faptul că un an în care nu facem nimic pentru a ajuta un copil în nevoie îl poate condamna la o viață întreagă de suferință, de sărăcie, de dependență.

Pentru noi, adulți mereu prinși între deadline-uri, planificări sau procese de business, a planifica pentru un an nu pare mare lucru.

Dar pentru un copil care timp de un an nu are mâncare destulă sau potrivită pentru vârsta lui, sau nu merge la medic să trateze corect o banală otită, sau care nu merge la școală, un an înseamnă prea mult potențial distrus pentru totdeauna.

Dacă noi, cei care vedem aceste realități, nu le spunem oamenilor, n-au de unde sa știe - este responsabilitatea noastră. Și atunci când află, oamenii se redescoperă buni și generoși, adevărați membri ai societății pentru care binele comun înseamnă investiție în viitor.

Bunătatea celor din jur, succesele pe care le înregistrează copiii, poveștile de succes pe care le vedem în programele World Vision România, sunt pentru noi deopotriva motiv de recunoștință și de responsabilitate înnoită și ne ajută, ca echipă, să fim și mai pasionați în a căuta soluții acolo unde, altminteri, am putea vedea numai probleme.

Am descoperit că bunătatea și generozitatea, ca și ura sau răutatea, sunt contagioase.

Când respecți mai mult, când ajuți un străin, când respiri adânc și zâmbești în loc să răspunzi cu aceeași monedă, devii tu însuți un om mai bun, care îi ridică și pe ceilalți.

Fiecare dintre colegii mei din teren care lucrează în programul de dezvoltare comunitară știe cât de important este să fim noi înșine un exemplu de profesioniști creștini.

Trăim vremuri în care femeile își fac din ce în ce mai auzite vocile și luptă pentru drepturile pe care le au - cum vezi această mișcare și ce sfaturi le-ai da femeilor care vor să se implice mai activ în societatea civilă, dar poate nu știu încă cum?

Cred că implicarea femeilor în "viața societății" este esențială. Societatea civilă oferă nenumărate oportunități de implicare, fiecare cu valențe diferite și cu satisfacții pe măsură.

Femeile din societatea civilă dau un exemplu constant de creativitate, flexibilitate și (mai ales) intuiție a cauzelor și soluțiilor necesare pentru a rezolva probleme cronice ale societății.

Cred că este important să începem să conștientizăm că împreună suntem o forță și să ne alegem cu atenție cauzele pentru care să milităm, să exprimăm puncte de vedere, să nu mai închidem ochii.

Să fim mai conștiente că tăcerea noastră este interpretată ca aprobare tacită. Să alegem, de exemplu, să spunem, odată pentru totdeauna, NU violenței asupra copiilor, în toate formele ei.

Pentru că noi, ca femei, simțim cel mai acut cum violența lasă urme adânci, uneori cu manifestări diferite, dar la fel de dramatice, atât în viețile fetițelor noastre, cât și ale băieților. Și că ne afectează întreaga societate, pe toate palierele de dezvoltare si pe termen foarte lung.

Ești parte din "Reginele Neștiute ale Societății Civile" - apropo de asta, cum vezi tu feminitatea și ce înseamnă pentru tine o femeie puternică?

Faptul că am fost aleasă pentru această campanie a fost o mare surpriză și o onoare pentru mine. Și vreau să mulțumesc și să felicit Gala Societății Civile pentru aceasta idee atât de inedita și de inspirată în anul centenarului.

Sigur că așteptările de la o "femeie puternică" au fost întotdeauna foarte mari. Modelul regal de femeie leader creat de Regina Maria a României este foarte greu de atins, dar este cu siguranță o sursă uriașă de inspirație la care fetițele ar trebui să aibă mai mult acces, inclusiv prin intermediul mass-media.

După părerea mea, o femeie puternică este în primul rând o femeie autentică, care nu se teme să-și asume feminitatea, care are curajul de a-și exprima atât vulnerabilitatea cât și forța, care atunci când are un punct de vedere îl susține până la capăt cu argumente solide.

Care nu uită să fie mama și soție iubitoare, pentru că valorile se nasc și se rafinează în familie și apoi se manifestă în toată societatea.

Raluca Tănase – Asociația de Medicină pentru Sănătate Publică

Raluca Tănase

A pus bazele "Voluntar În Spital" prin care a antrenat 750 de tineri să ofere mângâiere și ajutor copiilor spitalizați. Mai multe detalii aici.

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Pe drumul către cea mai bună varianta a mea.

Ce te-a determinat să te implici activ în societatea noastră și să încerci să schimbi lucrurile în mai bine?

Nu pot spune ca m-a determinat ceva. Efectiv ceea ce fac este înscris cumva adânc in mine.

Am încercat (și) un mod de viață obișnuit, nu mi-a iesit, m-am întors la spital, la copii, la voluntari, după 2 săptămâni. Recunosc, ceea ce fac este viața mea și nu pot altfel.

Nu mi-am propus neaparat să schimb lucrurile în mai bine, mi-am propus că ceea ce fac să fac bine și ceea ce fac sa fie un lucru bun. Poate de aceea a si iesit, destul de "BINE".

Sunt sigură că munca depusă în acest demers nu a fost ușoară - cum ai reușit să îți păstrezi motivația de-a lungul anilor și să continui să lupți pentru cauza în care crezi?

Când este un pic greu, când mă sperie un eventual STOP, mă uit în jur și văd și oamenii care m-au creditat și care se așteaptă să continui, apoi îmi amintesc cât de mult bine, cât ajutor, câtă lumină aduc voluntarii la căpătâiul copiilor bolnavi/ oamenilor în nevoie, îmi este de ajuns. NU ÎMI PERMIT SĂ MĂ OPRESC.

Dacă ar fi să faci o retrospectivă a carierei tale - care sunt momentele și realizările care ți-au rămas la suflet?

Nu mă consider un OM DE CARIERĂ, deși, într-adevăr, cumva, această activitate caritabilă mi-a adus o oarecare recunoaștere.

Recunosc, îmi rămân pe suflet fiecare victorie și fiecare luptă purtată în numele organizației pe care o conduc și în numele oamenilor pe care îi reprezint, oameni care la rândul lor fac atât de mult bine, oameni care sunt, de cele mai multe ori, NEȘTIUȚI.

Cum crezi că fiecare dintre noi poate ajuta România să fie o țară mai bună decât este în prezent?

Cred că România este o țară foarte bună, o țară cu frumuseți greu de egalat, cu ROMÂnI care încă mai cred în bine și în frumos.

Mai cred că România este un pic debusolată și este de datoria noastră să stăm DREPȚI și să ne facem treaba bine acolo unde suntem rânduiți.

Dacă fiecare și-ar face "lucrul sau" în mod responsabil și asumat, sunt convinsă că altfel s-ar desfășura lucrurile în țara noastră.

Trăim vremuri în care femeile își fac din ce în ce mai auzite vocile și luptă pentru drepturile pe care le au - cum vezi această mișcare și ce sfaturi le-ai da femeilor care vor să se implice mai activ în societatea civilă, dar poate nu știu încă cum?

Femeile să se implice, să lupte, să fie exemplu de urmat, să învețe, să dea mărturie, dar să le facă pe toate cu iubire și onestitate, cercetând bine lucrurile. În vremurile acestea, poți fi ușor influențat și manipulat.

Ești parte din "Reginele Neștiute ale Societății Civile" - apropos de asta, cum vezi tu feminitatea și ce înseamnă pentru tine o femeie puternică?

O femeie puternica este verticală, își măsoară cuvintele, își știe valoarea. O femeie puternică este și poate fi o mama și/sau soție dedicată, are și poate avea o carieră (dacă și-o dorește) și nu și-a pierdut calitatea de "a roşi".

Sursa: Noizz.ro

Topic-uri

reginele nestiute societatea civila femei romane
Arată comentariile

NOIZZ URBAN BY FANTA

Vezi și

Extinde