Am vorbit cu 6 absolvenți de Jurnalism ca să-ți demonstrez că nu se moare de foame din meseria asta

Share
217
Tweet

În România lui 2018, oamenii încă sunt de părere că meseriile creative sunt cele care-i lasă pe tineri faliți, prinși de portofelele părinților până la maturitatea târzie. Jurnalismul este unul dintre aceste domenii.

Un mit urban prezintă Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării drept un loc în care poate să ajungă oricine, unde intri ușor și petreci câțiva ani inutil, ca apoi să ajungi pe piața muncii, unde îți va fi extrem de greu să te integrezi.

Dacă în urmă cu câțiva ani, 11 oameni se băteau pe un loc, astăzi nu s-au schimbat prea mult metodele de admitere, cu excepția testului oral.

În prezent, la FJSC se intră pe baza unui examen greu scris care constă în grile de gramatică, eseu argumentativ și o narațiune.

Anul trecut au fost aproximativ 6,5 candidați pe loc la cele trei specializări: Jurnalism, Comunicare și Relații Publice și Publicitate. Lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par.

Foto ilustrativ

Eu am terminat abia primul an aici și înainte de admitere am auzit tot felul de povești, atât pro cât și contra, în ceea ce privește viața mea post-facultate, de la lipsa unui job când absolvi, la o reprofilare radicală.

Îmi amintesc profa de istorie care îmi spunea batjocoritor "domnișoara ziaristă" sau lumea care încerca să mă îndemne să dau mai bine la Litere.

Pe mine nu m-au descurajat opiniile exterioare și am ales oricum drumul ăsta.

Pentru a mă convinge, am vrut să văd cum s-au lovit absolvenții de impedimente și cum au început să își construiască o carieră în contextul atitudinilor negative din jur.

Foto ilustrativ

De ce ai ales facultatea asta și ce reacție au avut ai tăi?

Andreea Militaru: Am ales să merg la facultatea asta pentru că știam că îmi place să scriu și voiam să învăț sa mă exprim mai bine și să îmi organizez textele în funcție de canalul de comunicare și în funcție de ce își doresc oamenii.

Pasiunea a dictat alegerea. Cred că a mai fost și dorința de a interacționa cu mulți oameni. Am simțit că e un domeniu creativ în care mă potrivesc, în care am posibilitatea de învăța mereu ceva nou și de a mă exprima liber.

Ai mei mi-au dat libertatea de a face ce simt întotdeauna. Și ei cred că au simțit cumva că e un domeniu în care mă regăsesc și m-au susținut în totalitate.

---------

Florentina Lazăr: Am colaborat cu o televiziune locală, Alpha Media, de la vârsta de 12 ai. Moderasem o emisiune pentru copii, numită Lumea copiilor și, de atunci, am știut că vreau să fac televiziune.

Am considerat că voi avea mai multe oportunități în București, așa că am ales FJSC. Inițial, părinții nu au fost foarte încântați, dar m-au sprijinit în tot ceea ce am făcut. Au știut și ei că nu mă văd făcând altceva în afară de jurnalism.

---------

Teodora Ștefan: Pare un clișeu, dar la cei 18 ani pe care îi aveam când a trebuit să iau o decizie în legătură cu ce să fac în viață, m-am gândit că este o idee bună să merg la o facultate de jurnalism pentru că îmi place să scriu.

A fost o idee așa-și-așa. Cred că este prea devreme să pui un tânăr, copil aproape, să ia o decizie așa importantă. Poate că e în regulă să experimentezi până să îți dai seama cu adevărat ce îți place să faci.

Așa s-a întâmplat cu mine, am încercat jurnalismul și în cele din urmă am ajuns să lucrez în publicitate.

Ai mei au fost mereu foarte open minded și m-ar fi susținut indiferent unde aș fi vrut să merg la facultate. Pentru ei era un lucru extraordinar chiar simplul fapt că fac o facultate, având în vedere că m-am născut într-un loc care nu-ți prea oferă șanse la educație – adică un sat din județul Giurgiu.

------------

Alexandra Țipțer: Am ales să fac jurnalism la sfârșitul clasei a XI-a pentru că îmi plăcea să scriu. Nu m-am gândit prea mult la ce spuneau ceilalți, că scrisul este doar o parte din procesul jurnalistic, că s-ar putea să fiu prea introvertită pentru meseria asta, m-am lăsat ghidată de fluturașii mei și m-am înscris la examenul de admitere.

Am făcut pregătire, era o perioadă în care visam numai exerciții de gramatică și narațiuni, iar în ziua examenului am fost atât de panicată încât nu mai voiam să mă prezint.

Am bătut drumuri Petroșani-București, am mers pe risc și m-am înscris la o singură specializare, dar a fost una dintre cele mai mișto perioade din viața mea.

Ai mei au fost cumva reticenți la început, maică-mea mă vedea asistentă sau medic, dar nu a reușit să mă convingă prea mult. Trei ani mai târziu, sunt jurnalist în devenire și a început să mă încurajeze ea să nu renunț la scris.

--------

Andreea Ganea: De ce am ales facultatea asta? Pentru că fac parte din generația Z – asta de care se tem toți angajatorii – și mi-am dorit dintotdeauna să am jobul ăla tip hobby, unde să merg cu entuziasm, să nu mă găsească anxioasă diminețile de luni.

Iar mie-mi place să cunosc oameni, să stau toată ziua pe internet, să fac research (și, de ce nu, să stalkeresc indivizi pe care nu-i cunosc personal) și să ies, din când în când, din zona mea de confort. Am făcut alegerea asta încă din clasa a zecea și nu am avut alte opțiuni.

Ai mei m-ar fi vrut avocat, cadru militar, medic – ceva cu care să se laude și ei pe la cunoscuți sau măcar să înțeleagă toată familia "ce o să fiu când o să termin facultatea".

-----------

Andreea Oancea: Am ales această facultate pentru că mi-am dorit. Aveam două locuri care mă atrăgeau: FJSC sau UNATC, ambele învârtindu-se cumva în jurul comunicării. Până la urmă am deci să merg la FJSC. Dacă nu intram, urma să stau un an pe bară.

Ai mei mi-au spus să fac ce vreau, important e să fiu eu fericită. Până la urmă era viitorul meu în joc. Dacă urma să mor de foame, eu muream, nu ei.

S-au bucurat când am intrat, dar s-ar fi bucurat indiferent unde aș fi intrat cât timp eram eu mulțumită.

Foto ilustrativ

Recent, o fostă absolventă a vorbit agresiv despre minusurile facultății, cum ar fi lifturile care uneori nu funcționează sau profesorii care vor să tocești. Tu cu ce probleme te-ai confruntat în cei 3 ani de studii?

Andreea Militaru: Întotdeauna sunt lucruri de îmbunătățit și de multe ori deciziile se iau greu. E un proces lung și complicat. Nu am considerat că e vina facultății în totalitate.

Eu nu cred că cineva chiar își dorește să își plimbe studenții 6 etaje pe scări. Important e ca noi să ne mobilizăm și să găsim metode prin care putem îmbunătăți ceva, nu să judecăm.

Referitor la tocit, cred că primul an a fost mai problematic. Mi se părea că este prea multă materie și de multe ori nu înțelegeam rostul subiectelor.

Am încercat să aplic practic, în mintea mea, tot ceea ce citeam și să discut cu prietenii și colegii mei conceptele și temele studiate.

Nu cred că am tocit prea mult. Mi-am asumat faptul că voi primi o notă mai mică, dar măcar am înțeles o parte din subiect și îl pot dezvolta.

Când am început să lucrez în domeniu, am înțeles că e nevoie de toată informația asta pentru a putea avea o imagine de ansamblu. Dacă nu știi de unde vii nu știi nici unde te duci. Am evitat problemele cât de mult am putut și m-am concentrat pe ce e bun și frumos.

Am avut momente în care m-am contrazis cu profesorii și în care am simțit că sunt nedreptățită, dar sunt fericită că am zis mereu ce am avut de zis și că am obținut rezultate pe merit, oricât de bune ar fi ele.

------------

Florentina Lazăr: Sincer, eu nu sunt de acord cu multe afirmații ale Cătălinei. Am fost șefă de grupă în cei 3 ani de facultate și orice probleme am avut s-au rezolvat cu ajutorul profesorilor, secretarei de la jurnalism și mai ales a decanului.

A existat o problemă cu lifturile, însă știu că nu ține de FJSC și până la urmă au fost reparate 2 dintre ele. Consider că este firesc să înveți prima oară teorie, apoi să o pui în practică.

Facultatea pune la dispoziția studenților oportunități de practică în majoritatea televiziunilor, radiourilor, agențiilor de PR și publicitate. Pe mine m-a ajutat foarte mult, după ce am făcut un internship m-am și angajat.

-------------

Teodora Ștefan: În primul rând, cunosc povestea pentru că s-a viralizat. Nu sunt de acord nici cu ce a scris studenta respectivă, nici cu răspunsul decanului publicat ulterior. Cred că adevărul este undeva la mijloc.

Da, există și minusuri la facultatea de jurnalism. Așa cum există și la SNSPA, probabil la Cluj sau în orice altă facultate din România, chiar și din afară. Perlele cu profesori au existat dintotdeauna și vor continua să existe.

Problema care m-a enervat foarte tare a fost lipsa de reacție a studenților. Când ți se face o nedreptate, ar trebui să ripostezi. Atunci când sistemul de notare la un examen a fost greșit, am insistat să facem o petiție, să facem ceva.

Colegii n-au fost de acord. Mi se pare că apatia asta e ceea ce ne face reclamă negativă și ca generație. Mesajul meu pentru ei este: Wake up people! Mergeți la vot. Luați propriile decizii. Vorbiți când sunteți nemulțumiți.

-----------

Alexandra Țipțer: Dacă aș spune că a fost totul roz mereu, aș minți. Poate că au fost momente în care mi-ar fi plăcut să vorbim mai mult despre actualitate, să dezbatem ce se întâmplă în țară la mai multe cursuri.

Teoria a ocupat loc de cinste, este drept, dar mi se pare normal să știi baza meseriei înainte de a merge efectiv să lucrezi.

Plus că am lucrat la reportaje, la portrete, am luat interviuri și am vorbit cu o groază de oameni mișto, am făcut cursuri de fotojurnalism, am filmat un repotaj sau am încercat să punem bazele unei investigații.

Mie cei trei ani de facultate mi-au deschis puțin mintea. Poate nu facultatea în sine, ci perioada asta în care te vezi singur într-un oraș plin de oameni care știu deja ce vor și care uneori nu stau la discuții. Iar faptul că am învățat să mă pun oarecum pe picioare cu ajutorul pasiunii mele pentru scris, a fost și mai mișto.

----------

Andreea Ganea: Am rezonat cu părerile ei până la un anumit punct, trebuie să recunosc, dar cu siguranță nu aș putea acum să blamez profesorii sau lifturile defecte pentru ce am reușit sau nu să realizez pe plan profesional până la ora actuală.

Dacă ar fi să mă plâng de ceva, ar fi conținutul de multe ori depășit al cărților din care am avut de învățat pe parcursul anilor de facultate. Am aflat cu toții despre începuturile internetului sau poziția de lider de audiență a TVR-ului în România anului 2017 – haha.

------------

Andreea Oancea: M-au deranjat și pe mine lifturile stricate, unii profesori, prezențele obligatorii când eu eram la job. M-a deranjat că aveam trei sedii și trebuia să ne plimbăm de la unul la altul.

Totuși, ceea ce a făcut diferența a fost că am învățat ce drepturi am, unde să merg ca să mi se rezolve problemele și, cu puțin efort și înțelegere, unele s-au rezolvat.

Ne-au fost schimbați profesorii acolo unde am adus dovezi că se făceau nedreptăți, ne-au reparat și lifturile (deși lucrul ăsta nici nu ținea de FJSC/Universitatea din București, ci de Poli), am făcut și modificări informale asupra orarului când s-a putut.

Foto ilustrativ

Cum ai depășit părerile preconcepute conform cărora vei duce o viață de sărac pe banii părinților?

Andreea Militaru: Sinceră să fiu, nu știam de toate ideile astea când am intrat în facultate. Există vreo facultate care îți pune viața în ordine imediat după absolvire fără ca tu să te implici sau să îți dai interesul?

Îmi amintesc că am citit pe la sfârșitul primului ani un articol care spunea că o să mori de foame cu jurnalismul. Nu pot să mă pronunț, eu am făcut publicitate.

Pot spune doar că facultatea ne-a oferit posibilitatea de a comunica cu oameni din industrie, de a face proiecte practice și actuale. Depinde de tine ce extragi din toată treaba asta, cu cine discuți sau cui dai un mail. Posibilitățile sunt nelimitate. Trebuie să fii open minded și să vezi oportunitățile.

----------

Florentina Lazăr: Știam că salariile nu sunt tocmai mari în presă. Totodată, sunt o persoană foarte ambițioasă și am vrut să arăt tuturor că voi reuși să fac ce îmi propun. Din anul 2 de facultate m-am angajat și, de atunci, nu mai stau pe banii părinților.

----------

Teodora Ștefan: M-am lovit de păreri preconcepute. Când am postat o fotografie de la absolvire, cineva mi-a lăsat un comentariu "șomer cu diplomă". Cum am trecut peste? Muncind încă din primul an de facultate.

N-am avut nicio vară de pierdut vremea pe plajă și am fost studentul ăla care fuge de la cursuri la muncă și de la muncă la secretariat. Am muncit și am fost săracă pe banii mei, dar măcar mă simțeam sort-of independentă.

Chiar dacă stăteam la cămin și ieșeam rar la teatru pentru că nu-mi permiteam și nici nu mergeam cu UBER prea mult... am reușit să mă descurc pe cont propriu și să le spun oamenilor că nu toți studenții "nu vor să muncească".

--------

Alexandra Țipțer: Adevărul este că lumea își formează păreri orice ar fi. Indiferent de domeniu, tinerii sunt luați drept șomeri sau visători. Chiar și noi între noi facem asta uneori.

Am observat că mai ales în domeniile care implică scrisul, teatrul, arta, internetul, lucrurile creative, oamenii sunt reticenți. Pentru că nu sunt obișnuiți, pentru că uneori acele locuri de muncă nu implică statul 8 ore la un birou, cu pauză pentru masă.

Cred că esențial este să muncești și să nu te lași ghidat de toată presiunea asta socială care îți apasă pe umeri, într-o perioadă în care oricum nu prea înțelegi ce vrei să faci cu viața ta. Oricine poate avea un salariu decent, din care să se întrețină, dacă muncește suficient de mult.

--------

Andreea Ganea: Am preferat mereu să cred că dacă ești bun la ceva, meritele îți vor fi, la un moment dat, răsplătite. Eu am pornit la drum cu o doză serioasă de motivație și entuziasm și nu m-au demoralizat nici părerile neargumentate ale oamenilor din exterior, nici articolele de pe TNR sau VICE.

În plus, cred că te ajută cumva și puțin research în prealabil, să știi cam în ce te bagi, că nu ai cum să-ți dorești o carieră în jurnalism sau comunicare și să te aștepți la un salariu de magistrat sau specialist în IT.

-------

Andreea Oancea: Părerile acestea nu prea au existat pentru că de fiecare dată când mi se spunea, mai mult în glumă, că o să trăiesc pe banii părinților, primul lucru care îmi venea în minte era "Care bani?".

Nu provin dintr-o familie care ar putea să-mi ofere viața pe care mi-o doresc, mi-au fost mereu alături, chiar și financiar, motiv pentru care le voi fi întotdeauna recunoscătoare, însă de când am început facultatea și m-am mutat în București mi-am spus că nu vreau să fiu o povară.

Am lucrat încă din primul an de facultate, joburi part time ca să ajung totuși la cursuri și seminare. În acest domeniu mereu ai ce face, important este să vrei, să-ți placă și să muncești.

Am depășit clișeele astea prin first hand experience. Poate să spună oricine orice. Cât timp eu știu că cel puțin în cazul meu e altfel, rămân doar vorbe.

Foto ilustrativ

Tu cu ce ai rămas și ce ai învățat în acești 3 ani de FJSC?

Andreea Militaru: În cei trei ani de facultate, am reușit să îmi dau seama ce vreau de la mine și ce aș putea oferi eu acestei industrii, cel puțin pentru moment.

Am avut profesori cool care m-au ajutat să înțeleg cum funcționează lucrurile în domeniu și să am o imagine de ansamblu mai clară.

Pe bune, sunt acolo oameni foarte tari care chiar înțeleg ceea ce îți place să faci și te ajută să evoluezi personal și profesional. Asta a fost un lucru foarte important pentru mine, mai ales având în vedere că nu am fost niciodată un elev model.

Am învățat să ascult întotdeauna tot ceea ce aud în jurul meu pentru că așa iese un insight bun, să fiu mereu la curent cu ce se întâmplă, să am curaj să vorbesc cu oamenii și să am curajul să mă exprim, să fac lucruri și să fiu creativă.

Da, am mai învățat și definiția brandului și alte concepte, dar dacă vorbim despre ceea ce a fost cel mai important pentru mine, răspunsul e mai sus.

--------

Florentina Lazăr: Pe lângă toate informațiile utile primite de la profesori, consider că cel mai important lucru este că am învățat montaj de televiziune. Am rămas și cu momente frumoase, prieteni buni.

--------

Teodora Ștefan: Trei ani de FJSC, parcă ar fi fost zece! Cred că au fost trei ani de maturizare pentru mine. FJSC a fost locul unde am cunoscut foarte mulți oameni și care m-a făcut să prind mai mult curaj.

Am învățat foarte multe noțiuni legate de jurnalism pe care, culmea, chiar le folosesc. Am învățat și lucruri despre publicitate și comunicare și cumva mi-am făcut loc pe piața muncii, chiar dacă într-un domeniu adiacent.

-------

Alexandra Țipțer: Am cunoscut oameni faini în perioada asta. De la profesori care mi-au încurajat orice mișcare și care m-au ghidat și ajutat în momentul în care nu găseam sensul, la prieteni și concerte până la 5 dimineața, întârzieri de până la o oră la locul interviului pentru că orientarea în spațiu nu a fost punctul meu forte, la întâlnirea din toamnă la restanță sau emoțiile de la licență. După cum am spus, facultatea mea m-a ajutat să cresc.

--------

Andreea Ganea: Pe lângă noțiunile teoretice, pe care mi le-am însușit mai mult sau mai puțin, statutul de student al FJSC mi se pare că-ți oferă acces la destui oameni mișto, de la care chiar ai chestii de învățat, dar mai ales la o serie de experiențe, de care trebuie să profiți din plin. Ce s-a schimbat concret după ăștia trei ani?

Păi, mă pun zilnic la curent cu ultimele știri, din publicații de încredere, nu mai scrollez indiferentă când dau pe net de vreo postare sponsorizată, vreun spot sau banner, sunt atentă la ce branduri se asociază cu ce influenceri, posterele din metrou nu mai sunt doar ca să fie, iar activările sponsorilor de pe la festivaluri și evenimente nu mai dau doar bine în pozele de pe Insta.

În rest, am rămas cu modele, cu recomandări și sfaturi de viață de la profii ăia faini ai facultății.

Tot aici am legat cele mai frumoase prietenii, am trăit cele mai intense emoții și, pentru că student și pentru că work & travel - mi s-a îndeplinit și cel mai frumos vis, acela de a ajunge în SUA (asta intră la categoria experiențe, de care-ți ziceam mai sus).

Am participat la internshipuri, activități de voluntariat, evenimente – nu toate au căpătat un loc pe lista lucrurilor de care-mi voi aminti mereu cu drag, dar cu siguranță toate au avut o contribuție asupra evoluției mele.

-------

Andreea Oancea: Cu multe. Cunoștințe teoretice despre PR și domeniile conexe, lucruri practice și mai multe. Am învățat mai multe despre cine sunt și mi-am mulțumit zi de zi că am făcut alegerea corectă.

Am cunoscut profesori pe care îi pot numi prieteni, alții care-mi sunt ca niște părinți și alții pe care îi văd ca pe niște exemple.

Ceea ce m-a învățat FJSC-ul a fost că destinul ți-l mai faci și cu mâna ta, iar oportunitățile sunt mereu acolo indiferent de domeniul studiat, important este să profiți de ele.

Foto ilustrativ

Unde lucrezi acum și ce îți propui să faci în viitor?

Andreea Militaru: Nu știu dacă ceea ce fac eu se poate numi muncă, pentru că eu nu o simt așa. De doi ani mă ocup de petrecerile dintr-un club din București.

Dezvolt ideile de petreceri și mă ocup de toate textele de promovare. Îmi place să fac asta pentru că îmi permite să fiu cât de creativă pot fi. E greu să spun exact ceea ce fac pentru că mereu mă implic în proiecte în care simt că pot oferi ceva bun.

Nu am avut timp să mă plictisesc pentru că mereu a apărut ceva nou și interesant de făcut. Mie îmi place să cred că ceea ce fac eu este să spun povești frumoase.

Cel mai important proiect dezvoltat de mine și prietena mea Monica este @iacevatare, un sh online cu personalitate pe care încercăm să îl creștem și care ne reprezintă în totalitate.

Oportunitățile sunt nelimitate. Important e să fii deschis și să ai curaj să faci lucuri, să creezi conexiuni și să încerci mereu să fii mai bun, să vrei să te dezvolți.

În viitor mă văd făcând același lucru, dar la un nivel mult mai profesionist. Nu știu care e răspunsul corect la întrebarea asta. Cred că imi doresc că fiu eu și să am posibilitatea să mă exprim creativ prin tot ceea ce fac.

--------

Florentina Lazăr: Sunt editor de imagine în departamentul de montaj și știri Digi24. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult ceea ce fac.

Pe viitor, vreau să urmez masterul de Jurnalism tematic și să fac un curs de voice-over. Îmi doresc să îmi continui cariera în televiziune și să progresez pe zi ce trece.

--------

Teodora Ștefan: Sunt Junior Strategic Planner la Cohn & Jansen JWT. Știu, sună pompos. Ca să traduc așa cum aș traduce pentru părinții mei – lucrez în publicitate.

Nu, nu printez flyere. Gândesc concepte. Voi face un master la SNSPA în Antropologie și apoi aș vrea să lucrez tot în publicitate.

Chiar și așa, îmi doresc să scriu reportaje și să iau interviuri la nivel de hobby. Îmi place jurnalismul, însă cred că mi se potrivește mai puțin decât ce fac acum.

---------

Alexandra Țipțer: Am luat o pauză cât să scap de licență și să fiu împăcată că am dat tot ce am putut pentru a ieși ceva frumos, dar vara asta mi-am propus să scriu mai mult.

----------

Andreea Ganea: Lucrez de 7 luni la ParentingADS, o agenție de publicitate nișată pe zona de parenting (n-ai zice după nume, știu), unde am avut ocazia să colaborez cu cei mai importanți bloggeri și branduri cu ecou în sectorul acesta.

Pentru mine, când vine vorba de dream job, clar mă gândesc la o carieră care să-mi permită să călătoresc în majoritatea timpului.

Mă gândesc aici la freelancing sau poate domeniul turismului, dar poate mai apare și altceva (sau există deja, iar eu nu știu).

-----

Andreea Oancea: Acum nu lucrez, mi-am luat o pauză pentru a reuși să-mi dau licența (și să o iau cu rezultatele dorite de mine).

Acum mă ocup de admiterea la master, pe care o să-l fac tot la FJSC (dacă sunt admisă, bineînțeles), iar de la finalul lunii iulie mă întorc în câmpul muncii.

Foto ilustrativ

Topic-uri

absolventi jurnalism job meserie romania
Arată comentariile

Noizz urban

Vezi și

Extinde