Ce au avut de spus bărbații din România despre agresiunile lui Rimaru, în tot contextul fenomenului #metoo

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
45
Tweet

Dacă ai fost cumva blocat într-o peșteră sau într-o zonă unde n-ai avut acces la internet timp de câteva zile, atunci află că #metoo este un hashtag folosit de cele care au trecut prin experiențe de hărțuire și agresiuni sexuale care vor să tragă un semnal de alarmă despre cât de comune sunt aceste acțiuni în jurul nostru.

A pornit la nivel internațional de la acuzațiile aduse producătorului Harvey Weinstein, cel care obișnuia să-și hărțuiască și agreseze angajatele (și nu numai) și a ajuns și în România, unde s-a transformat într-un adevărat fenomen.

Am stat de vorbă cu o parte din femeile care au trecut prin experiențe de agresiune, de-a lungul vieții lor, și le-am apreciat curajul de a-și spune poveștile, astfel încât să vadă și cei din jur că toată treaba asta nu e un trend, ci un lucru care se întâmplă de zeci de ani, mai tuturor reprezentantelor de sex feminin.

Mulți sunt cei care critică aceste istorisiri, pentru că mulți cred că "femeile au nevoie de atenție" și de asta o fac, însă hateri vor exista mereu, iar dacă cineva gândește în modul ăsta, atunci nici nu cred că ar trebui să ne obosim să-i explicăm de ce greșește.

Online-ul este o platformă excelentă de exprimare liberă și chiar dacă lucrurile se învârt mai mult în această zonă, nu putem nega un pas important care a fost făcut într-o direcție pozitivă, de schimbare.

Încurajez din ce în ce mai multe femei să-și spună of-ul și să înceapă să dea nume, deoarece doar așa lucrurile vor fi din ce în ce mai concrete și se vor pune și mai mult în mișcare.

Rimaru

Internetul și puterea lui

Un prim caz în care "internetul a învins" este cel al (fostului) rapper-ului Călin Ionescu aka Rimaru din trupa hip-hop R.A.C.L.A.

Povestea agresiunilor sale a fost știută de mulți, dar niciodată până acum femeile n-au prins curaj să vorbească despre experiențele prin care au trecut cu el.

În tot contextul #metoo, Faiăr Silviu, băiat fin și om de publicitate, a scris pe Facebook o postare în care le încuraja pe femei (și nu numai) să vorbească și să facă ceva în privința acestui om.

Au urmat sute de comentarii în care fetele și-au spus poveștile, au dat screenshot-uri și au făcut public faptul că Rimaru le-a hărțuit, agresat, scuipat, brutalizat, maltratat și amenințat.

Te invit să le citești și să le conștientizezi, așa cum sunt spuse ele mai jos:

În urma acestei mobilizări generale, presa din RO a preluat cazul, și cam toată lumea cu acces la internet a putut să vadă bunele obiceiuri ale "artistului".

Rimaru a dat și un drept la replică, previzibil și penibil, în care nu a spus practic nimic, dar în care a încercat să anuleze toate exemplele oferite de femei:

Haosul ăsta cumva organizat din online m-a făcut să conștientizez și mai mult că femeile nu sunt singure și că sunt o groază de bărbați care le susțin și care blamează astfel de comportamente și oameni.

Prin faptul că și ei vorbesc, pot determina pe alții să ia atitudine, și uita așa să ajungem să creăm un fel de cerc al încrederii și o mentalitate colectivă care arată cu degetul (din ce în ce mai des) astfel de oameni.

I-am apreciat foarte mult pe cei care au spus ce aveau de spus în acest sens, pentru că sunt un exemplu pozitiv și de urmat.

Pe alții i-am luat la întrebări și am descoperit aceeași atitudine. Sunt singură că mai sunt mii care gândesc fix la fel, iar asta mă bucură și mai mult.

Cred că doar împreună putem să schimbăm lucrurile, iar pentru asta trebuie să vorbim, să povestim, să dăm mai departe din valorile pozitive, până se prind și de alții sau până când alții își asumă consecințele. Curaj!

Foto ilustrativ

Uite ce au avut de spus o parte dintre bărbații din România vizavi de cazul Rimaru, în contextul fenomenului #metoo, și despre oamenii ca el, în general.

Faiăr Silviu

N-a fost nicio hotărâre la mijloc atunci când am publicat postarea pe Facebook. Vorbeam cu prietenele mele și ne-am amintit de acest personaj și de poveștile despre el.

Nu mi-am imaginat că sunt atâtea. Fetele au zis că n-ar avea curaj să call someone out pentru că e o șansă destul de mare să fie izolate de alți directori de creație și, cu siguranță, luate la mișto.

Mi se pare de înțeles, mai ales într-o industrie mică, precum advertising-ul, care funcționează pe bază de recomandări și prietenii.

În contextul ăsta cred că mulți alți tipi pe care îi cunosc ar fi intervenit ca să-și susțină prietenele, colegele și poate niște alte victime care n-au avut ocazia să-și spună povestea până acum.

Cosmin

Mda, am citit cu tristețe toate mărturisirile (cu tot cu screenshots) despre Rimaru-cel-hărțuitor, cât și dreptul la replică al lui Rimaru.

Înțeleg că Rimaru zice că "totul e fals", argumentul fiind de tipul "eu am fost și sunt mega rapper, deci normal că vorbesc urât, cu asta mă identific, dar ați confundat voi limbajul licențios cu hărțuirea. N-a fost hărțuire, drept dovadă nu s-a plâns nimeni la poliție". Lol.

Păi, ori sunt eu prost și n-am înțeles nimic din rap (și știu pe dinafară strofe marca Rimaru), ori Rimaru trăiește într-o aiureală gangsta-adolescentină care trebuie să înceteze, spre binele tuturor.

Când ești ascultător fidel (cum am fost eu cu RACLA), îți creezi cumva o relație mai personală cu artistul, deci aveam o impresie bună despre individ, așa că am rămas nițel cu gura căscată când am aflat despre cum înțelege el să fie bărbat.

Prima reacție a fost de tip "no comment", că nu știam ce să zic, am rămas mască. Și pân' la urmă, cu ce-i mai important că te cheamă Rimaru sau Harvey Weinstein sau Gigel, dacă nivelul la care te comporți cu semenii tăi e unul josnic, abuziv?

A, este, că ești într-o poziție de putere, simți că ești îndreptățit să te înfrupți din cel mai slab. Nu ți se cuvine nimic! Dacă e drăguță și frumos îmbracată, asta nu-ți dă dreptul să faci porcisme. Dacă te refuză, deal with it like a man. Rușine celor care amenință. Problema e la tine, nu la ele (de fapt e toată cultura asta patriarhală pe care abia acum începem să o contestăm. Va dura, dar sunt optimist că lucrurile se vor schimba).

Mai cred că e regretabil (dar previzibil, cumva) că a fost amestecat și angajatorul său, care n-are nicio vină că Rimaru e cum e. La fel cum e regretabil că aparent Rimaru-hărțuitorul-de-femei era un "known secret", iar lumea care știa cum și-o arde l-a tolerat și n-a luat atitudine. Toleranță zero față de violență, zic eu, fie ea verbală sau fizică.

Pe final, i-aș zice lui Rimaru, de la obraz, ca pe viitor să-și aducă aminte de acel refren din piesa "Discipline" a răposatului Guru: "Just because I want to / it don't mean I will".

Omule, ai decență și recunoaște că nu e OK să flegmezi femei (sau oameni, for that matter), sau să îi ameninți că îi calci pe cap, etc. Serios, ai trecut de vârsta aceea. Dacă nu, ieși nițel din scenă și mergi până la psiholog. E OK, am fost și eu, nu doare, chiar vindecă. Îți doresc să-ți găsești pacea interioară alături de o femeie pe care să o respecți, să devii tată de fete și să te faci activist pentru drepturile omului.

Dragoș Boțcău

Cred că toți bărbații au câteva povești cu femeile din viața lor de care le este profund rușine. Stângăcii, mesaje insistente, apeluri la 3 noaptea, trying to be cool but failing miserably, să pară mai bărbați decât sunt, pentru că li s-a spus că asta vor femeile.

Unele sunt explicabile din cauza emoțiilor copleșitoare, altele din cauza prea multelor pahare băute sau a lipsei de experiență. Îmi place să cred că odată cu vârsta, toate aceste scăpări comportamentale se corijează.

Adolescența trăită în școală, și ulterior în facultate, este un spațiu de exercițiu, de normalizare a interacțiunii dintre bărbați și femei.

Acestea fiind spuse, la #metoo este vorba despre altceva. Catcalling, hărțuire fizică, hărțuire psihică, violență, viol și comportamente deviante asemănătoare sunt rezultate ale lipsei de educație corespunzătoare, a contextului social nesănătos, a lipsei de empatie, a ignoranței, și a tulburărilor de personalitate.

Rimaru este un exemplu bun nu de misoginism, ci de o persoană cu tulburare de personalitate gravă. Din ce am citit din mesaje, comportamentele violente nu se răsfrângeau doar asupra femeilor, ci și a bărbaților pe care-i considera inferiori.

Omul nu doar că ar fi trebuit să fie în terapie de mulți ani, ci n-ar fi trebuit să aibă job de mult, oricât de mult talent o fi având, până nu-și revizuiește conduita.

Am văzut acum că a răspuns valului de reacții negative cu un non-mesaj din care îmi dau seama că nici nu realizează că a făcut ceva greșit. Una e să ai personalitate puternică și să reziști criticilor și alta e să fii jenant de nesimțit și complet ignorant față de cantitatea câcatului în care înoți.

Concluzia mea la toată treaba cu #metoo e că avem ca specie foarte multe probleme. Foarte multe. Și nu știm cu care să începem.

Soluțiile la treaba asta nu sunt simple în România. Ce pot spune cu siguranță, însă, e că totul pornește de la educație. Dacă rezolvăm educația, rezolvăm orice.

Andrei

Prea mulți bărbați adoptă o atitudine tribală, țin cu ai lor, fie că e vorba de colegi de muncă, cunoscuți sau pur și simplu alți bărbați, în loc să apere niște principii comunicante - toți suntem egali, toți trebuie să respectăm alegerile celorlalți și nimeni nu trebuie să se teamă. Ca să ne fie tuturor mai bine, nu avem voie să uităm idealurile astea.

Am văzut mulți bărbați care îndemnau la rezolvarea violenței prin violență. Soluția de durată nu e să "pui golanii pe el", ci ca întreaga societate să respingă orice formă de violență, indiferent dacă victima e bărbat sau femeie și dacă a "cerut-o" sau nu, și indiferent dacă ai lucruri în comun cu agresorul, dacă ți-e apropiat în vreun fel. Mai ales dacă ți-e apropiat.

Rimaru a arătat că nu a înțeles nimic, spunând practic "asta sunt eu, un agresor de femei. Mai sunt mulți ca mine. Ce-o să-mi faceți?" Și de data asta, cred că e cazul să-i răspundem împreună.

Răzvan Mihalachi

Ce am citit zilele astea nu mă șochează, ba chiar mă bucură că văd femei care au curaj să spună ce le deranjează.

Am văzut un comportament "normal" al individului născut la sfârșit de generație X, început de generație Y, obișnuit cu mentalitatea patriarhală și șantieristă, asimilată la scara blocului sau "în fața bisericii".

Un comportament în care femeia ori e mama copilului ori e curvă dacă se aude că și-a tras-o cu mai mult de doi băieți. Am văzut cum babuinul combinator, care crede că are dreptul să jignescă pe oricine pentru că e boss, nu mai e tolerat de o parte din societate.

Este adânc înrădăcinat acest fel de a fi și nu doar plebea se manifestă așa - băieții între ei când abia le-a dat părul pubian încep să fabuleze, care cum a futut prin cartier, semn clar că dacă vrei să ai succes ca mascul trebuie neaparat să fuți tot ce prinzi, iar tipa futută după devine apoi "panaramă" pentru că a acceptat.

De aici se nasc și stereotipuri care urmăresc individul expus la astfel de anturaje toată viața, indiferent de sex sau de pătura socială din care face sau va face parte.

Acest lucru creează frustrare din adolescență și, ulterior, este manifestată prin abuz emoțional și fizic, aceste lucruri putând denatura în tulburări de personalitate, greu conștientizate de individul abuzator, făcând rău permanent în jurul lui sau, de multe ori, el fiind model în grupul lui de prieteni sau la locul de muncă.

Numai dacă ascultăm muzică hip-hop postdecembristă ne putem face o părere destul de clară despre ce însemna femeia în România (în cazul acesta, este doar o coincidență faptul ca personajul în fapt e membru RACLA).

Pe de altă parte, toate popoarele s-au confruntat cu astfel de probleme, iar altele sunt destul de în urmă sau se duc în direcția opusă, gen Arabia Saudită. Suntem într-un proces de emancipare în care conștientizăm că nu mai trăim în peșteră, nu mai avem nevoie de tipologii exacte pentru a alege cine primește mai multă mâncare în trib, suntem proprii noștri stăpâni și avem liber arbitru.

Cred că Rimaru este un personaj inofensiv printre abuzatorii cunoscuți prin diverse cercuri în România. Sper să se deschidă cutia Pandorei odată cu acest exemplu, pentru că există directori de teatru, regizori, preoți, șefi de toate felurile, jurnaliști, profesori, politiceni, etc. care au manifestat abuzuri, atât sexuale cât și emoționale, de cele mai multe ori profitând de poziția pe care o aveau.

Am văzut cazuri în media în care victimile sunt reduse la tăcere (în cazul violurilor, sex cu minori indiferent de sex) deoarece bunurile moravuri la care trebuie să aderăm cu toții nu se asociau întodeauna cu victimile, în special dacă victima era gay.

Poate și mai grav e cazul celor abuzați care vor să abuzeze și ei. De multe ori, sunt în negare toată viața, ba chiar ei cred că abuzul la care au fost supuși e ceva normal, cum a apărut sub umbrela feminismului jurnalista italiancă Barbara D'Urso.

E mult de dezbătut de ce există aceste abuzuri și cum putem extirpa acest tip de comportament, dar cei din jur, cei care sesizăm abuzurile, ar trebui să arătam celor din jurul nostru că multe dintre lucrurile care par inofensive la prima vedere pot crea traume, deoarece abuzul are o paletă foarte mare de manifestări.

Cristi

După ce și-a ratat cariera în rap, Rimaru a încercat să găsească o cale mai simplă către inima femeilor: a început să bea și să facă urât cu fiecare ocazie pe care o prindea.

Neavând mare succes cu aparențele de persoană captivă în anii 90, a început să-și cumpere adidași fake de pe Aliexpress, s-a făcut copywriter și, cum-necum, a ajuns și Group Creative Director.

Acum, nu vreau să pun la îndoială expertiza lui în ceea ce privește copywriting-ul, nu m-a preocupat și nici nu mă preocupă. În schimb, am fost surprins de capacitățile lui îndoielnice de a relaționa cu femeile. Și cu oamenii, în general.

Sunt sigur că screenshot-urile pe care le-am văzut cu toții, în care Călin se comportă ca un câine în călduri căruia îi intră zgardă metalică în gât până la os, sunt doar o mostră din ceea ce a făcut individul în toți anii ăștia de derută existențială.

Probabil că e încă un caz de înțelegere greșită a propriului sine, după alți demenți care au umplut ziarele de când lumea. Șantajist, cvasi-pedofil și egocentric, Călin nu încetează să emane un aer de grețos perfid, o vulpe bătrână (la propriu), pentru care strugurii sunt mereu acri.

Literalmente, fiindcă Călin e probabil genul de tip care se laudă în fața prietenilor lui că a futut, însă toți știu că nu a făcut-o. Aici mai vin niște glume despre cât de mult se masturbează Călin.

În final, vreau să menționez că e probabil cea mai detestabilă persoană pe care nu am cunoscut-o vreodată.

Raul Gheba

S-arunce prima piatră bărbatul care n-a fost creep cu o fată în viața lui. Ăla care n-a flirtat cu o domnișoară când chiar nu era locul și momentul. Care n-a făcut o remarcă deplasată sau vreun compliment mai libidinos către cineva care n-avea sentimente reciproce. Până aici, toți suntem Rimaru într-o oarecare măsură.

Dar să te-apuci să înjuri orice femeie care îți respinge avansurile și să ameninți în așa hal, denotă o mârlănie, o prostie și o lipsă de caracter cum rar mai vezi. Mai mult, în "dreptul la replică" aparent ce face el e un stil de viață și dă vina pe "viața de rapper", chestie care îl face cu atât mai penibil. Pentru că dude-ul ăsta nu mai e rapper de mult, e doar un corporatist.

Bogdan

1. Când ești o companie etalon într-un domeniu care, culmea, are responsabilitatea să mențină o imagine curată pentru un brand, nu prea e loc pentru duble standarde, asociindu-te cu un personaj care-ți "calcă pe cap" reputația.

Da, contează ce caracter ai și-n timpul liber, câtă vreme ești băgat la înaintare de compania la care lucrezi. Ești o persoană publică, nu un șoarece de birou, ai o responsabilitate în ochii spectatorilor tăi (colegi, clienți, colaboratori, interni). Imaginea ta = imaginea agenției. O decizie cu privire la demiterea lui trebuie să fie categorică.

2. E interesant de urmărit cât de "creativ" va reuși el să își repare propria criză de imagine. Dacă publicitatea este "truth well told", o să-i fie al dracului de greu să fie autentic în ceea ce spune și face.

Chiar am pretenția să fim convinși că face un pas serios ca să iasă din mocirlă, să se simtă că-l ustură atunci când plătește pentru potlogăriile lui: muncă în folosul comunității, cisterne de flori pentru fetele alea, dunno, chiar ar trebui să-și dea silința să ne recâștige încrederea prin ce plănuiește să facă pe viitor, nu doar așa, labă piaristică.

Am citit dreptul lui la replică și mi se pare de toată jena.

Cât despre campania #metoo, am și un punct de vedere personal. Am observat două tabere care dezbăteau pro și contra, daca e sau nu responsabilitatea ei să evite hărțuirea sexuală, îmbrăcându-se mai decent.

1. Cred că, indiferent de ținută, că e un sac de rafie respingător sau o fustă "mult prea scurtă", ăsta nu e un motiv care să scoată de sub incriminare un individ care recurge la abuzuri. Un hărțuitor este de vina 100% pentru crima comisă. E condamnabil și odios, fără discuții

2. Mi se pare trist că ele sunt nevoite să recurgă la ținute safe, doar ca să evite anumite situații neplăcute, dar...

3. ...dacă tu consideri că adoptarea unei anumite ținute te poate ajuta să eviți anumite situații, n-am decât să apreciez și să-l consider un gest de responsabilitate față de propria ta siguranță.

Topic-uri

barbati metoo agresiuni rimaru fenomen
Arată comentariile

NOIZZ URBAN

Vezi și

Extinde