Când nimic nu mai are legătură cu nimic

Share
26
Tweet

2018. Anul ăsta fac 23. Incredibil. M-am mutat în București la 21. Nu știam că-mi place moda. Nu știam nimic. Nici acum nu știu, dar har Domnului că mi-am creat niște automatisme care mă poartă de colo-colo fără să fie necesar să mai gândesc înainte.

Roz cu bleu, roșu cu alb, argintiu cu negru, nu doamnă, credeți-mă că rochia asta vă avantajează, alo, fetiță, nu ești estetă, fă naibii cum ți-am zis, honey, dacă ăsta e baby hair, io-mi tai o mână, da, în spate la Horoscop, plata cu cardul.

Mihail

Nu trebuie să mă gândesc la nimic. Eu, eu și toată generația mea de share-uitori de meme-uri și ascultători de protomanele. Pentru că, da, cine ne-ar asculta dacă am gândi? Cui îi pasă dacă vrem să facem ceva? Pentru ei, suntem niște tineri răsfățați care nu știu să facă nimic.

Și cine sunt ei? Nu știu. Știu doar că sunt. Îi aud în stațiile de metrou, la Mega, în toaletele publice, peste tot. Peste tot sunt ei, cei pe care nu i-am putea mulțumi niciodată.

„Ce-a făcut generația voastră?”. Uite, a încercat să demonstreze că poți trăi și altfel. Fără să te bată bărbatul, gen. Fără să te culci cu șeful. Fără să-ți pese că bei vin roșu la 10 dimineața. Fără să ascunzi chestii despre tine.

A demonstrat că se poate și altfel. Și s-a oprit din demonstrat chestii când a văzut că nimeni nu bagă de seamă. Atunci am început să ne strângem grupuri-grupuri, să ne spunem unii altora că suntem ok și va fi bine, că poate cei de după noi se vor bucura de o țară mai ok, că poate se vor putea difuza, în 50 de ani, filme cu gays la MȚR, că nu o să mai murim în spitale și că niciun prof nu te va pica la examen fără să-ți citească lucrarea.

Da, spunem tot ce putem pe unde putem, dar în glasurile noastre nu mai e entuziasm. A luat forma unei furii amare. Și știi de ce? Pentru că e frustrant să te vezi dator să-ți sacrifici cei mai ok ani din viață ca să schimbi lucruri într-o societate dementă, și să vezi cum ai tăi, de la capătul firului, așteaptă „să schimbați ceva, mamă.”

Mihail

Serios? Dar cu timpul meu cum rămâne, mamă? Cât timp crezi că am eu? După ce vin de la job, te-aștepți să mă apuc de schimbat lumea? Asta în timp ce tu te uiți la știrile de la ora 5? Super, mamă. Ce cool ești tu!

Ne strângem toți prin baruri ieftine și ne încurajăm că va fi bine. Ne batem pe umăr din priviri și ne ascundem tristețea în spatele ochelarilor de soare de pe AliExpress. Sunt copie Gucci.

Știm asta și-o spunem pe unde apucăm, că poate va observa cineva cât de mult ne-au otrăvit cu iluzia acelei vieți fantastice și perfecte, de care nimeni n-a a avut și nu va avea parte vreodată. Pentru că utopiile asta vor rămâne: utopii.

Ce-am vrut să spunem cu shootingul ăsta dement? A, nu știu. Probabil că s-a cam dus vremea în care așteptam să ne spună alții ce e cool și ce nu e. Probabil am vrut să arătăm o imagine reală a ceea ce înseamnă „fun” în 2018, în România.

Mihail

Și da, prefer asta unei petreceri fake, unde toți și-au împrumutat costumele și stau nemișcați ca nu cumva să le păteze și să trebuiască să le ducă la curățătorie înainte de-a le returna.

Da, prefer o golăneală în pădure unui „eveniment monden” în care „celebritățile locale” vânează paparazzii, și nu invers, cum ar fi normal.

Da, prefer traininguri adidas în locul volănașelor și trenelor din material satinat.

Și da, prefer un make-up care pare că te urâțește și-ți ascunde frumusețea în spatele culorilor prăfuite, unui smokey eye care te va face să pari altceva decât ești.

Pentru că, la sfârșit, despre asta e vorba: despre a fi tu însuți și-a demonstra că tu, așa cum ești la tine acasă, când nu te vede nimeni, ești cool.

Asta e tot.

---------------

NOIZZ team

PS: Mihail Tamba este stilist și cel care ne-a ajutat să ne aranjăm pentru shooting-ul NOIZZ, pictorialul prin care ne-am dorit să transmitem un mesaj despre cine suntem, ce facem și ce vrem!

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile

NOIZZ URBAN BY FANTA

Vezi și

Extinde