Despre Kurt Cobain, social și fashion influence, feminism și fluiditatea sexelor

Cristian Dina

I like things
Share
12
Tweet

La aproape 25 ani după ce l-a sinucis Courtney Love, Kurt Cobain încă rămâne o expresie relevantă.

Într-o perioadă ca asta, în care descarci de pe torrente cu 45MB/s și viralele sunt virale până când apare următorul tip care înghite X+1 capsule de detergent lichid, unde X=fostul record, a fi relevant e ceva valoros. E aproape la fel de valoros ca flota de mașini a lui Ion Țiriac, însă ar fi o comparație aberantă. Stai cuminte. Știi câți bani are Țiriac, boss?

După o copilărie în care părinții l-au pasat de la unul la altul, omul nostru Kurt era panicat că nu e bun de nimic. Clasic orice adolescent reprimat. Însă n-a fost chiar atât de clasic, fiindcă rezultatul, în cazul lui, a fost mai mult decât abuzul de alcool, țigări și drogul marijuana – așa cum facem toți. Nu. El a dus-o mai departe și a început să compună muzică.

Uite, cânt cu mâna stângă!

Doar că era super stângaci, așa că a trebuit să folosească chitare pentru mâna stângă. În 86’, când românii fugeau de cutremurul care a omorât 150 de oameni, Kurdt scotea albumul ăsta punk dubios, care sună la fel cum miroase smoala încinsă turnată peste pantofii tăi aduși de un vecin din Italia: abraziv, dureros. Albumul se cheamă Materie Fecală. Poop emoji.

Șase-șapte ani mai târziu, scotea primul album în formula Nirvana. Ăsta se cheamă Bleach. Adică Clor. Chimicalele începeau să-i facă cu ochiul, fiindcă perioada aia a coincis cu primul și nu ultimul contact cu davaua, sau cum o numeau americanii prin anii 90’, brown sugar, junk, mud, dope, shit. Poop emoji din nou.

Uite! E Madonna!

Două albume lansate mai târziu și după prea mulți bani băgați în venă, s-a sinucis în niște circumstanțe neclare și generatoare de teorii ale conspirației. Ba că nevastă-sa, Courtney, această Madonna pe opiu (dar, în mod ironic, talentată) a comandat crima, ba că s-a mutat în Hawaii și se uită la desene animate în timp ce bea cu paiul din nuci de cocos. Chestiuni casual de History Channel.

Esențialul e, de fapt, ce a făcut Cobain atunci când a fost în viață. Cel mai probabil, el e promotorul acestui statement inițial pur junkie-punky, care ulterior s-a reflectat în muzică, artă, modă și (contra-) mișcări sociale, gen luarea în amploare a feminismului și integrarea tuturor orientărilor sexuale într-o așa zisă normalitate.

Uite ce junky-punky sunt toți aici!

Nimeni nu voia să fie un punker, asta n-a fost un deziderat niciodată pentru majoritatea oamenilor. Totuși, a fi punky, trashy, junkie, s-au înmuiat în expresii mai puțin colțuroase, gen négligé, laid-back, easy-going, cool, mellow. Ochii mici, pupile dilatate, haine din SH, păr murdar, vânătăi și cearcăne.

Ne super iubim! Not.

Această glorificare a urâtului s-a petrecut (mulți) ani mai tâziu, atunci când stilul a fost adus în mainstream de personaje populare și foarte influente în domeniile lor și nu numai, precum Raf Simons, Maison Martin Margiela, Demna Gvasalia, Kanye West. Celebrii ochelari albi, plasticoși și cu margini groase, pe care îi purta rock star-ul nostru preferat în mod obsesiv, și care erau de femei, au fost replicați ulterior de case gen Saint Laurent Paris și Acne Studios, la prețuri de $200-300. Asta în timp ce tipul probabil îi cumărase dintr-un SH ramolit din Seattle cu 25 de cenți (nu chiar, erau de fapt Christian Roth, un luxury designer din Germania, dar hei).

Mai badass ca un vultur care fumează un pai.

Cardiganul mâncat de molii, pe care l-a purtat în timpul MTV Unplugged la finalul lui 1993, a fost unul dintre motoarele care au propulsat acest hobo fashion & lifestyle sub egida Yeezy Season 1 (și următoarele iterații). Complexul pe care îl avea legat de faptul că era foarte slab l-a împins să adauge straturi peste straturi de haine în timpul concertelor. Când toboșarul și basistul nu poartă tricou, iar vocalistul e în pulover, asta îți ridică o sprânceană.

Mamă și fiică. <3

Totuși, acest layering pe care îl făcea în mod forțat era un mesaj dublu pe care îl transmitea mai mult involuntar: era panicat că pierde în greutate și la fel de panicat că ar putea deveni un martir al heroinei, din cauza venelor sparte de pe brațe și gambe.

Feminismul a fost un subiect pe care Cobain îl aborda mai mult sau mai puțin serios pe piese, în stilul polisemantic, ironic, întunecat, dramatic, electric și murdar, gri, îmbâcsit, tenebros, rece, cald, sacadat. Totuși, deși versurile erau de cele mai multe ori greșit înțelese, poziția lui din interviuri era clară. Susținător al feminismului, al exprimării libere, al liberului arbitru, Cobain adora să șocheze. Ăsta era, de fapt, unul dintre selling propositions-urile trupei.

Da, da, da, da.

Obișnuia chiar să apară la concerte sau interviuri îmbrăcat în rochie, fustă, pijamale. Surprindea deseori cu declarații desprinse din viitor, gen: „At this point I have a request for our fans. If any of you in any way hate homosexuals, people of different color, or women, please do this one favor for us — leave us the fuck alone! Don't come to our shows and don't buy our records.”. Pe scurt, nu-mi mai asculta muzica dacă ești rasist, homofob sau misogin. Fair enough.

Concertele însemnau fani și bani, dar bani și fani însemnau droguri. Justificându-și adicția ca automedicație pentru durerile de stomac nediagnosticate, a devenit antisocial ca brand-ul ăla dead a lui Neek Lurk. N-a mai trecut mult timp până a apăsat pe trăgaciul care urma să schimbe o generație. Poate că de fapt moartea lui a marcat un moment, care altfel nu ar fi fost conștientizat (îndeajuns).

Post-mortem. :(

Kurt Cobain a reprezentat probabil cel mai influent personaj al anilor 90' din punct de vedere al mesajelor pro-diversitate exprimate în muzică. A atins mai mulți adolescenți și tineri decât Earl Bradley, dar a făcut-o altfel. Total altfel. Tu cine crezi că e cel mai influent muzician din ultimele două-trei decenii?

Topic-uri

Kurt Cobain rock muzical chitara moarte sinucidere muzica experimentala
Arată comentariile

NOIZZ URBAN BY FANTA

Vezi și

Extinde