De vorbă cu Ioan Big, co-selecționer Dracula Film Festival: „Începi să fii bântuit de spiritele cineaştilor ale căror filme nu au fost selectate”

Gruia Dragomir

Story Finder
Share
14
Tweet

Dracula Film Festival a ajuns la ediția cu numărul 6, iar în acest an au fost înscrise 230 de filme din 57 de țări pentru competiția de lungmetraj.

Ioan Big este unul dintre cei doi selecționeri care au avut misiunea de a viziona toate filmele înscrise pentru ca la final să le selecteze pe cele care vor intra în competiție. O misiune deloc ușoară.

De asemenea, Ioan Big este și preşedintele Juriului la secţiunea „Dracula Digital”, iar în spate are un CV impresionant care să-l califice pentru aceste două roluri importante pe care le are în ediția din acest an a DFF: a debutat ca jurnalist în anii '80 în presa studenţească şi, ulterior, pasiunea sa pentru Pop culture s-a materializat în zeci de articole pentru publicaţii precum  „Stage Pass", „Musical Report", „Dilema veche”, „Art & Roll", „Sunete", „Perspektiva/HotNews”, „Cinemap”, în proiecte de radio, televiziune şi happening-uri culturale. El este și inițiatorul colecţiei de carte „Mitologii subiective" și autorul mai multor volume printre care „Era Punk" (2003) sau „Sexul... crucea lui Ken Russell” (2016), creator al universului comics-ului „Artess" (2014) şi co-autor al antologiilor „Arta Sunetelor" (2014), „Culorile sunetelor: Muzica şi artele vizuale” (2015) şi „Bucuria sunetelor” (2016). Are din 2013 pe „artasunetelor.ro” rubricile cu caracter permanent „Video Vault" (film) şi „Declin d'Oeil" (Pop culture).

La editura RAO va apare în curând noua sa carte, „Zombies în secolul 21”, aproape simultan cu o a patra antologie, „Cartea Sunetelor”.

Așadar, îți poți da seama că interviul de mai jos va fi unul cât se poate de interesant:

Sursă foto: facebook.com/DraculaFilmFestival

Ce face ca Brașovul să fie locul potrivit pentru un festival de filme de groază? 

Cred că din două motive la fel de importante, atât pentru cineaşti cât şi pentru spectatori, fie aceştia localnici sau vizitatori. Unul este accesibilitatea prin poziţionarea în centrul ţării la care se adaugă facilităţile logistice ce îl fac o destinaţie cu potenţial semnificativ de event turism precum şi diversitatea caracteristică regiunii (natură, comunitate), iar al doilea îl reprezintă asocierea cu mixul dintre istorie (Transilvania, Castelul Bran, etc) şi mitologia populară/simbolistica Pop culture, avându-l pe Dracula pe stindard.

Să nu uităm că, pe drumul său din istorie în ficţiunile contemporane, Dracula a fost inventat de un irlandez, Bram Stoker, a fost lansat în cinematografie de sovietici (“Drakula”/1920), maghiari (“Dracula’s Death”/1921) şi de germanul F.W. Murnau (“Nosferatu: eine Symphonie des Grauens”/1922) şi a fost transformat în superstar planetar al marelui ecran de către americani (anii ’30-’40, prin Bela Lugosi, John Carradine şi Lon Chaney Jr.) şi de britanici (anii ’50-’70, Christopher Lee). Cu toţii, indiferent în ce ‘colţ’ al planetei trăim, simţim în continuare nevoia de poveşti care să ne facă să (ne cu)tremurăm, ori cel mai indicat spatiu pentru a le rememora sau a descoperi unele noi este regiunea în care acestea îşi au originile, Transilvania.

Iar notorietatea personajului Dracula în postura de ghid şi călăuză simbolică valorizează invitaţia de a îl explora dintr-o perspectivă diferită. În opinia mea, Braşovul este nu doar potrivit ci este ideal din acest punct de vedere.

Cum e să organizezi un festival de filme de groază, rămâi cu povești stranii, se întâmplă lucruri ciudate pe timpul festivalului? 

Cel mai straniu e că tot tu eşti cel care rămâi cu frustrări şi măcinat de îndoieli că puteai face unele lucruri mai bine sau că alte alegeri ar fi fost mai potrivite şi începi să fii bântuit de spiritele cineaştilor ale căror filme nu au fost selectate. După care, pendulând între locaţiile festivalului, începi să te simţi amorf şi să funcţionezi pur instinctiv, ca un zombie, iar ecusonul îţi atârnă pe piept ca o piatră de moară, pentru ca, în final, să descoperi că ai rămas cu obiceiuri vampireşti, consumi orice lichid de culoare roşie şi după aia ai fotofobie de eşti obligat să dormi toată ziua.

Iar lucrurile cu adevărat ciudate se pot întâmpla după festival când, înfăşurat ca mumia în facturile încă neachitate, îţi vine să-ţi bagi unghia lui Freddy Krueger în gât (oricare dintre ele) când îl vezi pe werewolf-ul de la fisc care-ţi bate la uşă zbierând fericit ‘Here’s Johnny! Ţi-am mai crescut taxele!’. În rest, totul decurge simplu, calm, firesc şi cu zâmbetul pe buze. Nu e nimic de groază.

Cum decurge procesul de selecție pentru filmele din competiție și cele din afara competiției? La câte filme vă uitați, care sunt criteriile de selecție, cum vă sfătuiți etc?

Dată fiind creşterea remarcabilă şi îmbucurătoare pentru noi a numărului de filme înscrise în competiţie, 230, asta doar dacă este să mă refer la lungmetraje, şi a celui de ţări de provenienţă, 57, a fost obligatorie revizuirea şi rafinarea mecanicii de selecţie pentru că, atât eu cât şi colegul meu, criticul de film Alin Ludu Dumbravă, eram apăsaţi de realitatea că suntem responsabili de ne-selecţionarea a aproape 98% dintre ele!

Deci din 230 era musai să rămână doar 6 iar noi trebuia şi încă trebuie să ne putem privi în oglindă împăcaţi cu alegerile pe care le-am făcut. De uitat ne-am uitat la toate însă la unele dintre ele nu integral pentru că cel dintâi set de criterii în baza căruia am operat eliminări a fost cel obiectiv, bazat pe respectarea regulamentului de înscriere şi adecvarea la profilul festivalului. Ca atare, după primele verificări am dat la o parte filme ale căror valoare era deseori incontestabilă dar fie erau produse înainte de 2016 sau aveau o durată sub 70 de minute, fie tratau subiecte care nu aveau legătură decât cel mult tangenţială cu genurile Horror, Fantasy sau Thriller. Zecile de filme rămase pe poziţii au fost evaluate, inevitabil, în mod subiectiv prin prisma unui mix personal de aprecieri individuale legate de originalitatea ideii, inovativitatea dezvoltării sale într-o poveste de lungmetraj, şi relevanţa, fluiditatea şi prospeţimea transpunerii poveştii într-un produs audiovizual coerent.

Aceste aprecieri s-au materializat într-un short list comun de circa 20 de filme din care, după o serie de dezbateri cu caracter polemic mai mult sau mai puţin aprinse, am ajuns la cele şase pentru care am optat în final. Am aplicat acest tip de filtre şi în cazul secţiunii ‘Dracula Digital’ pentru cele cinci scurtmetraje realizate cu telefonul mobil însă aici, dacă lucrurile sunt mai simple în prima fază (juriul decide finaliştii dintr-un număr mai redus de competitori), vor necesita o atenţie sporită pe perioada festivalului întrucât premiul va fi acordat pentru un al doilea film, nu cel înscris iniţial, realizat de către una dintre cele şase echipe finaliste chiar în zilele festivalului.

În ceea ce priveşte selecţia filmelor din afara competiţiei suntem tributari programării de către distribuitori a intrării în reţelele de cinematografe a filmelor Horror pe care le au în portofoliu, preocuparea noastră fiind în general aceea de a căuta să oferim publicului braşovean proiecţii cu caracter de eveniment prin difuzarea lor în avanpremieră naţională, cum este anul acesta cazul lui “Overlord”, “Halloween” sau “Night Eats the World”.

La acestea se adaugă filme selecţionate pentru că susţin în mod evident profilul festivalului şi programul său de bază (“Dracula” lui Coppola şi mai recentul “Dracula Untold” în evenimentul conex dedicat vampirului nostru ‘istoric’, sau “Maschera di cera”, debutul regizoral din 1997 al maestrului efectelor speciale Sergio Stivaletti care va preceda master class-ul său).

Cum se schimbă Brașovul pe durata festivalului?

Îmi este greu să dau un răspuns concret având în vedere limitele rolului meu de selecţioner şi jurat, deci neimplicat direct în designul evenimenţial al Dracula Film Festival, însă dat fiind faptul că este gândit ca un eveniment de cultură Pop(ulară) destinat publicului larg şi nu doar cunoscătorilor sau castei profesionale, eveniment care trebuie să fie deopotrivă entertaining, educativ şi interesant pentru spectatori şi participanţi, el vine, pe perioada desfăşurării sale, cu o valoare adăugată pentru comunitate care trece dincolo de domeniul cinematografiei printr-o sumă de experienţe diverse adiacente seriilor de proiecţii programate, de la animaţiile stradale tip ‘zombie walk’ şi masterclass-uri susţinute de profesionişti pentru amatori, până la spectacole muzicale/concerte şi ateliere de lucru pe teme creative.

Braşovul nu se schimbă, dar unii braşoveni se pot schimba fie şi doar pentru câteva zile. Eu mi-aş dori ca festivalul să ajungă să fie perceput de braşoveni ca un eveniment cinematografic pentru minţile deschise şi lipsite de prejudecăţi sau ipocrizie şi nu ca unul “de groază” în timpul căruia te joci neatent cu telefonul sau te umfli cu popcorn şi nachos.

Ce aduce nou Dracula Film Festival în acest an?

Dacă ne raportăm la modul în care va fi perceput în ansamblul său de către public, ediţia din acest an a festivalului nu îşi propune să vină cu mari surprize sau cu schimbări radicale, tocmai datorită consecvenţei autoimpuse de a prezerva elementele-cheie care îi definesc identitatea... un festival prietenos şi accesibil tuturor celor interesaţi, centrat pe această nişă cinematografică - Horror-ul şi rubedeniile sale (Fantasy, Thriller, etc) – privită, atât din punct de vedere creativ sau estetic cât şi al formelor de expresie, ca parte integrantă din Pop culture-ul secolului 21.

Cu toate acestea, dar nu aş putea-o numi o noutate deoarece reprezintă o preocupare constantă a organizatorilor de la Asociaţia Culturală “Fanzin”, ediţia din 2018 îşi propune să arate indirect publicului, prin rezultatul final, o îmbunătăţire semnificativă a proceselor interne de implementare care vor duce în final la asamblarea produsului cultural oferit, de la nuanţarea în detaliu a algoritmurilor de selecţie a filmelor la diversele aspecte adiacente dar esenţiale (comunicare, voluntariat, locaţii).

În acest moment nu putem decât să sperăm că pasul înainte pe care ni l-am propus va avea efecte sesizabile şi la nivelul receptorilor. Ca întotdeauna la Dracula Film Festival, noutatea absolută e reprezentată însă de fiecare film selecţionat în competiţie şi de oportunitatea unică oferită spectatorilor de a-l vedea la Braşov pe marele ecran.

Dracula Film Festival 2018

Cea mai frumoasă amintire de la Dracula Film Festival?

Plimbarea îndelungată de anul trecut cu autorul filmelor-cult “Hardware” şi “Dust Devil”, cineastul sud-african Richard Stanley, în căutarea dragonilor (nu l-am putut învăţa cu niciun chip să pronunţe cuvântul ‘balaur’) şi a simbolurilor păgâne reminiscente în vechea arhitectură a clădirilor din Braşov. Am plecat spre Şchei dar, după vreo trei ore, nu trecusem încă de Biserica Neagră, fiindcă ne-am (a)prins într-un dialog legat de intervenţiile civilizatorii europene prin intermediul religiei pe Continentul Negru, pasionaţi amândoi fiind de ocultism, mitologie şi păgânism.

Întâlnirea cu Richard mi-a furnizat unul dintre materialele consistente pentru o antologie care va apare până la sfârşitul acestui an dedicată frontierei între Indie Art şi Pop culture. A fost o şansă rarissimă pentru mine ce s-a materializat într-o experienţă memorabilă.

Care a fost prima ta experiență la cinema?

“Ziua cea mai lungă” (“The Longest Day”), în cinematograful provincial din orăşelul în care m-am născut. Nu a fost doar o vizionare de film (singura amintire de atunci legată de el se rezumă oricum la faptul că mi s-a părut că a durat foarte mult) ci realmente o experienţă “complexă” fiindcă a fost pentru întâia oară cand mi s-a refuzat accesul într-o sală de cinema, lucru care mi s-a părut inacceptabil (nu credeam că pot fi lăsat pe-afară doar pentru că sunt minor) şi am avut în zilele următoare o serie de tentative naive de a mă infiltra hoţeşte fie pe la ieşirea publicului, pândind lipsa controlorului, sau pitit într-un grup de colegi mai mari. Eşec total. Fără scrupule, am apelat până la urmă la manipulare în familie şi trafic de influenţă în comunitate (maică-mea lucra la farmacia oraşului) pentru a ajunge să văd totuşi filmul ce nu rula la noi decat o săptămână.

Care este cel mai tare horror pe care l-ai văzut? 

Indiscutabil, “Kramer contra Kramer” din ‘79. A rămas chiar şi acum pentru mine un horror atât de crâncen încât mi se zburleşte părul pe ceafă, am goosebumps doar gândindu-mă la replicile care fac aerul să vibreze din cauza tensiunii induse de temele deranjante: abuzul parental - “I’m warning you, you take one bite out of that and you are in big trouble!” (ameninţarea brutală a sociopatului interpretat de Dustin Hoffman în scena cu îngheţata malefică, probabil o nouă formă de mutaţie apărută după “Attack of the Killer Tomatoes!”); progenitura cu aspect inocent dar posibil posedată - “What if you get run over by a truck and get killed?” (copilul-Chucky, ce avea privirea angelică a lui Heather O’Rourke în “Poltergeist”); mama obsedată – “I came here to take my son home. And I realized he already is home.” (Meryl Streep confuză şi dezorientată că a greşit platoul de filmare şi nu mai poate apare ca Lt. Ripley în “Alien”-ul lui Ridley Scott).

Un film horror în care se dezvăluie puţine dar se sugerează multe, nerecomandat decât adulţilor (bine) trecuţi de vârsta pensionării, obişnuiţi cu sedativele. Dincolo de această “perlă”, îmi este însă imposibil să indic un singur titlu favorit, dată fiind istoria de 100 de ani a cinematografiei Horror (aici mă gândesc la “Le Manoir du diable” al lui George Méliès din 1896 sau la “Satanas” al lui Murnau din 1920) precum şi varietatea de subgenuri de sine stătătoare (Splatter, Slasher, Zombie Film, Gothic, Found Footage Horror, ş.a.m.d.) plus multitudinea de hibrizi în care Horror-ul este prezent fără a fi însă neapărat dominant... aşa că o să dau mai multe exemple de filme Horror pe care eu sunt dispus să le revizitez oricând cu un interes nediminuat de trecerea timpului: “Audition”, “The Shining”, “The Night of the Hunter”, “Train to Busan”, “Halloween” şi “The Thing”, “Oldboy”, “The Devil’s Backbone”, “Suspiria” şi “Profondo rosso”, “Shaun of the Dead”, “Don’t Look Now”, “Nosferatu”, “Gatto nero”, “The Night of the Living Dead”.

Cum ai recomanda festivalul Dracula cuiva care nu a fost niciodată la el? 

Depinde cui mă adresez dar... la temelie, eu văd Dracula Film Festival ca o experienţă complementară celor pe care Braşovul le oferă deja în mod tradiţional. O experienţă similară unui caleidoscop, pe care punându-l la ochi şi rotindu-l obţii diverse perspective inedite şi niciodată identice asupra aceleiaşi realităţi. Vorbim tot mai mult despre ‘rău’ şi despre ‘rele’ şi întâlnim din ce ce mai des în viaţa cotidiană situaţii de ‘banalitate’ şi ‘banalizare a răului’ şi poate, inclusiv prin intermediul festivalului şi a filmelor Horror care tratează metaforic răul din noi şi răul din jurul nostru, reuşim să ne detaşăm progresiv de instincte şi emoţii pentru a le analiza raţional şi a vedea cum putem lupta, individual sau în comunitate, împotriva lui.

Trebuie să conştientizăm că a ne ascunde prejudecaţile cu ipocrită pudibonderie sub o mască de hipersensibilitate sau de negare snoabă a valenţelor unui produs artistic nu înseamnă o soluţie protectoare sau vindecătoare ci o simplă perfuzie care perpetuează nişte iluzii firave. Prin acest gen de filme, festivalul îţi pune la dispoziţie un set de lentile de diverse culori care schimbă contururile considerate imuabile şi accentuează tuşe ignorate voit al unei realităţi pe care o trăim fiecare dintre noi minut cu minut şi, din când în când, are rolul înfricoşător de oglindă în care ne putem recunoaşte... asta dacă vrem şi suntem capabili să admitem că ne vedem pe noi înşine.

Sursa: Noizz.ro

Topic-uri

interviu dracula film festival dracula film festival 2018 ioan big brașov filme horror festival de filme
Arată comentariile

NOIZZ URBAN BY FANTA

Vezi și

Extinde