De vorbă cu Marius Copel, selecționerul festivalului Cinepolitica 2018: „Românii ar putea învăța, în primul rând, să își pună întrebări mai bune”

Gruia Dragomir

Story Finder
Share
35
Tweet
Marius Copel

Începând cu anul 2012, Marius Copel este producătorul Festivalului Internațional de Film Cinepolitica și al platformei Cinepolitica (Extra Time și State of Cinepolitica). De asemenea, el obișnuiește să se ocupe și de selectarea filmelor proiectate în timpul festivalului.

A făcut acest lucru și pentru ediția din 2018, așa că ne-am dorit să aflăm mai multe despre filmul politic și despre cum este să organizezi un astfel de festival.

sursă foto: facebook.com/cinepolitica.filmfestival

De ce un festival de film politic?

Cred că un festival de film trebuie să rămână un festival de film. Adică, faptul că avem o tematică generală politică nu înseamnă că evenimentul este altceva decât o sărbătoare a acestei arte. Cel mai mult contează să prezentăm producții cinematografice de calitate. Pentru mine asta e mai important decât orice alt mesaj.

E adevărat, publicul este și informat cu această ocazie și are acces la date mai puțin cunoscute sau chiar secrete de-a dreptul. Deci, câștigul poate fi dublu: filme pe care îți place să le urmărești și întrebări complexe la care poți primi răspunsuri mai direct sau mai subtil.

Nu toate filmele au o încărcătură politică, există un gen anume?

Atâta vreme cât subiectul și povestea filmului pun în discuție probleme grave, generale, care implică comunități, diferite medii sociale, state întregi și chiar continente noi avem motivele suficiente să îl includem în program.

Filmul politic nu există ca gen în sine, doar tema lui poate stabili încadrarea. Adică, putem avea documentare, drame, thrillere și chiar filme de science-fiction. Genuri cât se poate de variate.

Există un public pentru acest gen de film? Care ar fi profilul românului care merge la Cinepolitica?

Publicul Cinepolitica are într-adevăr câteva caracteristici aparte. Pe lângă cinefili, vin la proiecții și cei care sunt mai mult interesați de zonele interactive ale mass-mediei și ale lumii informației, decât cei care sunt pur și simplu interesați de artă. Asta îi distinge pe spectatorii noștri: o anumită implicare activă în fenomenul politic și social.

Care au fost criteriile după care ai selectat filmele? Se schimbă aceste criterii de la an la an, de la ediție la ediție?

Criteriul de baza este calitatea filmului. Dar fără un subiect puternic, cu greutate, care poate să intereseze un număr mare de oameni, nu pot face selecția în programul final.

Încerc pe cât posibil să aduc filme cu teme și informații foarte actuale, cu lucrurile care ard în momentul ăsta. De la terorism la corupție de nivel înalt, de la întâlniri care schimbă soarta lumii la spionajul digital.

Are orientarea ta politică vreo influență asupra selecției pe care o faci?

Absolut niciuna. Nici măcar nu am o orientare politică vehemență și definitivă. Cred că subiectele importante ar trebui să intereze pe toată lumea. Indiferent de preferințele politice. E nevoie doar de puțină deschidere și limpezime.

Din câte filme a trebuit să faci selecţia pentru ediţia din acest an?

În general, am o baza de selecție anuală de câteva zeci de filme: 60-70, poate. Și încerc să le aleg pe cele mai potrivite, cele care bifează toate criteriile. Rămân puțin peste 10.

Dacă ar fi să alegi un singur film pe care să-l recomanzi din selecția pe care ai făcut-o pentru Cinepolitica 2018, care ar fi acela și de ce?

E foarte greu să fac asta. Nu sunt două filme pe aceeași temă și, din punctul meu de vedere, toate merită văzute. Chiar nu pot să aleg. Dacă aș fi spectator neutru cred că aș vrea să văd cât mai multe.

De ce ai ales să incluzi „Un pas în urma serafimilor” în programul special? De ce l-ai considerat un film cu o încărcătură politică?

Este un film foarte bun atât din punct de vedere artistic, cât și ca subiect și informație. Aduce la lumină niște zone foarte umbroase ale sistemului de credință.

Religia joacă încă un rol foarte important în viața românilor, chiar dacă ne convine sau nu. Iar când cineva pune reflectorul, chiar și în ficțiune, pe această lume ascunsă, legătura cu o mentalitate generală a unei coumunități se face imediat vizibilă. Sunt foarte multe paralele cu politicul și cu atitudinea față de acesta, care provine din educația și formarea unei persoane, de la vârstele cele mai fragede.

Ce ar putea învăța românii de la un festival de film precum Cinepolitica?

Românii ar putea învăța, în primul rând, să își pună întrebări mai bune. În general, ca oameni, vrem să dăm răspunsuri rapide în loc să căutăm și să investigăm cu atenție.

Un festival care aduce noi întrebări mi se pare mult mai util decât unul care livrează sentințe. Avem datoria, ca ființe politice, să ne găsim singuri răspunsurile după ce am deliberat cu multă claritate și rațiune.

E important să avem poziții active în comunitate și în problemele ei, dar marile adevăruri nu vin decât în momentele de detașare, după ce am acumulat îndeajuns de multe întrebări de calitate.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile