„Facebook a ajuns o capcană pentru majoritatea oamenilor, mulți dintre ei oameni inteligenți”, spune un tip care a reușit să scape din „capcană”.
Alexandru are 26 de ani, locuiește în București și lucrează ca specialist IT Support. Ca aproape toți românii, și-a făcut cont pe Facebook în 2010 și a început să-l folosească zilnic. Asta până de curând, când și l-a dezactivat definitiv, hotărât să nu revină niciodată pe rețeaua socială. De ce? Am stat de vorbă cu el și mi-a răspuns pe îndelete:
NOIZZ: Cât timp petreceai pe Facebook, în medie, înainte să renunți la cont?
Alex: Cumulat, în jur de 3 ore. În ultimele luni erau sesiuni scurte, la anumite intervale, nu ceva autoimpus, ci din cauză că mă plictisea din ce în ce mai tare.
În ce scop îl foloseai preponderent?
Sunt o persoană care are păreri despre chestii. Cum e și normal, m-am înconjurat de persoane care, la fel ca mine, au păreri despre chestii. Cam ăsta era scopul principal pentru care foloseam Facebook - împărtășire de idei, reacții, păreri despre evenimentele curente și nu numai.
Când ai intrat pe Facebook ultima oară?
Începe să sune din ce în ce mai mult ca un interviu cu un alcoolic. Am băut ultimul pahar pe 8 sau 9 ianuarie. A fost seara în care am scris postarea de „la revedere”. Înainte de asta, nu mai intrasem de pe 2 ianuarie, când luasem hotărârea să renunț la Facebook pentru o perioadă, nu știam nici eu cât. Atunci nu voiam să îmi dezactivez contul permanent. Dar peste o săptămână am făcut-o.
De ce ai hotărât să-și dezactivezi permanent contul?
Mai multe motive.
Primul stă în faptul că ajunsesem în punctul în care primisem de la Facebook tot ce avea de oferit. Am cunoscut niște oameni deștepți și interesanți, am participat la schimburi de idei care m-au ajutat să cresc, m-am și distrat etc. Cu unii dintre ei comunic acum în afara Facebook-ului. Dar Facebook a ajuns o capcană pentru majoritatea oamenilor, mulți dintre ei oameni inteligenți. Lucrurile capătă o viață a lor pe platforma lui Zuck, și asta nu neapărat în sens bun.
Al doilea motiv e prostia și malevolența Facebook-ului. Zuck vrea să-și facă platforma „hate-speech free” sau, mai pe limba pământeană, „free-speech free”. Deja s-a înțeles cu Merkel și alte capete luminate ale epocii noastre să pună la punct un algoritm care să facă anumite cuvinte inutilizabile. Astfel au ajuns o grămadă de oameni banați pentru fraze scoase din context. Ca idee, un amic de listă a fost banat pentru că a folosit cuvântul „bozgor”. Tipul e ungur. Același a fost banat fiindcă îi atrăgea unei cucoane atenția că a comis un pleonasm - serios, asta era fraza: „vezi că ai comis un pleonasm”. O tipă a fost banată fiindcă a postat link-ul de Youtube de la „N*ggas in Paris”.
Or eu sunt destul de sensibil la ce îmi este și ce nu îmi este permis să zic. Sunt și mai sensibil când nici măcar regulile nu-s făcute clare. Și mai ales că, dacă ai fost banat o dată, următoarele dăți e floare la ureche, că nu mai verifică nimeni, e de-ajuns să te raporteze vreun isteț. Așa ajungi să fii banat pentru „pleonasm” sau pentru expresii precum „a umbla cu cioara vopsită” folosite în postări vechi de peste un an.
Cum s-a schimbat viața ta după renunțarea la Facebook?
Nimic semnificativ. Citesc mai mult și am mai multe minute consumate lunar pe telefon, dar nu pot spune că mi-a impactat în vreun fel viața.
Ți-e dor de vreo funcție anume (Messenger, Events, grupuri etc.)?
Messengerul l-am înlocuit cu WhatsApp-ul. Deci nu.
Din ce surse te informezi acum?
Din aceleași surse din care mă înformam și înainte, site-urile de știri. Facebook-ul nu te informează, ci doar îți pune la dispoziție informația prin oameni. Oamenii ăia vor favoriza un anumit tip de informație în fața alteia - pe lângă faptul că mulți își prind urechile în virale, scăpându-le știri care contează. Ce nu e favorizat de oameni e favorizat de algoritmi. Deci dacă vrei informație, intră direct pe site-uri de știri și sapă după ea, că altfel vom avea ca acum 1 milion de oameni care știu aceleași 3 virale săptămânale.
Crezi că o să revii vreodată pe Facebook?
Nu. Momentan am cont pe Gab.ai, care e un fel de Twitter cu caractere nelimitate per postare, dar nu mă încântă, în principiu fiindcă nu îmi place formatul Twitter. Îl aștept oricum să văd cum crește. În orice caz, ca ceva să înlocuiască Facebook și Twitter, va fi nevoie ceva diferit de Facebook și Twitter. Dar pe Facebook nu am de gând să mă întorc.
Le-ai recomanda și altora să-și dezactiveze conturile?
Știu că sunt mulți oameni care profită de pe urma platformei - și chiar joburile lor depind de ea - deci nu e o soluție pentru ei.
Le-aș recomanda-o însă celor care, la fel ca mine, au impresia că Facebook nu le mai oferă nimic, în schimb le fură timp zilnic.
Sursa: Noizz.ro
Acum un an dădeam examenul de admitere la facultate, după ce încheiasem capitolul BAC despre care cunoști și tu povestea. Toată lumea pune presiune pe tine și îți spune că viața ta va fi definită de rezultatul acela, sistemul de învățământ se axează pe cât de multă informație poți reține, iar diploma nu va reprezenta aproape nimic din ce cunoști tu pe bune. A.k.a. nu te pregătește neapărat pentru viață.
De multe ori când se vorbește despre filmele de la Hollywood se menționează și producătorul. Însă, câți dintre noi știm cu adevărat cu ce se ocupă un producător, mai ales când vine vorba despre filmele produse în România? Am stat de vorbă cu Anamaria Antoci tocmai pentru a afla mai multe despre această latură a cinematografiei și cum se văd lucrurile din poziția de producător.
Sibiul a devenit în ultimii ani o atracție și pentru iubitorii de teatru. În bună parte, acest lucru i se datorează și lui Adrian Tibu, care a transformat Teatrul pentru copii și tineret Gong într-unul foarte îndrăgit de copii, dar și de părinți.
Alina Şerban este un fenomen, un om a cărui poveste este o sursă de inspirație pentru noi toți. Este prima femeie romă regizoare de teatru din România, este actriţa care a devenit vedetă în Marea Britanie, dar care s-a întors în România pentru a face un teatru prin care dorește să schimbe mentalitățile românilor, este actrița al cărei prim lung-metraj în care a jucat a fost nominalizat la Cannes.
Când faci resuscitare cardio-pulmonară (CPR), salvarea vieții victimei e singurul lucru care ar trebui să conteze. Totuși, dacă se nimerește ca victima să fie femeie, mulți bărbați ignoră gravitatea situației și aleg să stea deoparte.
Una dintre cele mai recente producții HBO, Dinner with Hervé, reușește să aducă împreună doi actori care, la o primă vedere, par incompatibil: Peter Dinklage și Jamie Dornan. Nu a fost ușor, întregul proiect lungindu-se pe perioada a 14 ani, dar rezultatul este o mică capodoperă plină de umor negru și tot felul de bizarerii.
