De vorbă cu Cătălin Olaru, selecționerul Hip Trip: „Avem un program axat exclusiv pe filme noi și foarte noi, de la toate festivalurile de film care contează”

Gruia Dragomir

Story Finder
Share
103
Tweet

Cea de-a 4-a ediție HipTrip Travel Film Festival va avea loc în perioada 23-26 noiembrie la Cinema Union și Cinemateca Eforie din București. Filme din toate colțurile lumii vor fi prezentate în premieră în România publicului iubitor de călătorii și cinema.

Selecția a fost făcută de Cătălin Olaru, așa că ne-am gândit să-l tragem un pic de limbă pentru a afla mai multe despre Hip Trip, dar și despre selecționerul festivalului:

Cum decurge procesul de selecție pentru filmele unui festival ca Hip Trip? La câte filme te-ai uitat, care sunt criteriile de selecție, ce dificultăți ai întâlnit etc?

Din perspectiva selecționerului, festivalurile de film se împart în două categorii mari și late. În cazul festivalurilor competiționale, sarcina unui director artistic se simplifică considerabil: filmele vin ele la tine, responsabilitatea ta reducându-se la minimum - cu ce ai, cu aia lucrezi.

În cazul unui festival cum e HipTrip, adică al unui festival necompetițional, faci cam același lucru, doar că, de data aceasta, „cu ce ai” se traduce prin toate filmele făcute vreodată, oriunde în lume, cu doar un singur criteriu care să te ajute - specificul festivalului (în cazul HipTrip, unul extrem de generos).

Și anul acesta, am vrut să avem un program axat exclusiv pe filme noi și foarte noi, de la toate festivalurile de film care contează, în frunte cu Berlin, Cannes, Veneția, Rotterdam și Locarno. Așa se face că am ajuns la o listă extinsă de „doar” 62 de filme. Drept urmare, principala dificultate a fost să îmi păstrez curiozitatea vie până la finalul acestei liste, de la primul până la ultimul minut al fiecărui film.

Cu ce e diferită ediția Hip Trip din acest an?

În plus față de anul trecut, Hip Trip a făcut pui cât se poate de vii și are o secțiune nou-nouță, care se cheamă Etno Trip. Această secțiune e dedicată nu atât destinațiilor, cât oamenilor din spatele lor. În cazul celor două filme de anul acesta, „Rio Verde, timpul tribului Yakuruna”, respectiv „Insula și balenele”, lumea e privită tot cu ochi de turist, dar un turist care se întâmplă să fie și etnolog în același timp.

Personal, nu cred în rețete, dar nici în schimbare de dragul schimbării. De aceea, am păstrat direcția anului trecut, cu 15 filme nou-nouțe, din care 13 în premieră națională absolută. Dintre acestea din urmă, o a doua diferență ar fi că avem anul acesta nu unul, ci două filme care se bat pentru nominalizarea la Oscarul pentru cel mai bun film străin: „Pop Aye”, filmul nostru de deschidere, respectiv „Rubedenie/Pariente”, un film cu dragoste, muzică, moarte și așteptare, pe rând și în același timp, în doze aproximativ egale.

Care este primul „film de călătorie” pe care l-ai văzut?  

În copilărie, orice film pe care îl vedeam era de călătorie, dat fiind că, până foarte târziu, nu am văzut nimic sau aproape nimic dincolo de granițele Galațiului, orașul meu natal (mai bine zis, dincolo de Grădina Publică într-o parte și Spitalul Județean în cealaltă, căci acolo se termina Galațiul pentru mine pe atunci).

Altfel, țin minte și acum genericul animé-ului „Minunatele aventuri ale lui Nils Holgersson”, serial în care se călătorea copios și cu un mijloc de transport care explică poate pasiunea mea de atunci și de acum, de ordin pur platonic, pentru orice are aripi și zboară.

Dacă ar fi să recomanzi doar 3 filme din programul Hip Trip cuiva care, din motive obiective, nu poate ajunge la mai multe, care ar fi acelea?

„Călătorii cinema-ului” pentru modul în care ne aduce aminte că filmele încă mai pot salva lumea (dar nu pentru mult timp);

„Donkeyote”, pentru modul extrem de manipulator și totodată entuziasmant în care combină documentarul cu ficțiunea;

„The Song of Scorpions”, un film indian simplu și plin de emoție, care a avut premiera mondială în august, la Locarno și în care se cântă cum zău că nu credeam că o să aud vreodată.

În descrierea festivalului scrie așa „Ne dorim ca prin acest festival să te motivăm să îţi faci bagajul, să aduni hărţi şi să pregăteşti planul de plecare”. După toate filmele pe care le-ai văzut pentru Hip Trip, unde îți dorești să pleci? Ce ai văzut și te-a convins să-ți faci bagajul? 

După ce am văzut „La pas pe litoral”, documentarul-eveniment al lui Vlad Petri și Vlad Ursulean, am hotărât că există câteva zone pe litoralul românesc care merită reconsiderate, dacă se poate în afara sezonului și tot cu cortul.

De asemenea, „Insula și balenele” m-a făcut să-mi doresc să văd și un alt litoral, unul de o frumusețe extremă, de data aceasta. E vorba de Insulele Feroe, care ar fi cam singura destinație din lume unde n-aș încerca pentru nimic în lume specialitățile culinare locale, despre care cineastul Mike Day e suficient de înțelept încât să ne avertizeze încă din titlu.

Cea mai frumoasă amintire dintr-o călătorie de-a ta.

Orice vârf pe care am ajuns până acum și toate vârfurile pe care voi ajunge. Orice drum pe care l-am făcut alături de Cristina.

Cum ai recomanda festivalul Hip Trip cuiva care nu a fost niciodată la el?

În București, se fac festivaluri din 2 motive: pentru fonduri și pentru suflet. HipTrip face parte din a doua categorie.

Topic-uri

interviu hip trip cătălin olaru festival de film documentare
Arată comentariile

NOIZZ URBAN

Vezi și

Extinde