Black Panther e noul rege al universului Marvel

Share
Tweet
Poster oficial, pictat de Ryan Meinerding (twitter.com/MeinerdingArt)

Mă refer la personaj, nu la film.

Citeam zilele astea pe net o glumiță, cum că dacă nu îți place „Black Panther”, ești rasist. Așa cum înainte de „Ghostbusters” (2016) se spunea că doar misoginii îl critică, dar situația diferă un pic. Filmul ăla chiar a fost un rahat, în vreme ce despre „Black Panther” nu poți spune că-i slab; e doar... bunicel.

Foto: youtube.com

Dacă ești la curent cu Universul Cinematografic Marvel, știi deja în linii mari cine e Pantera Neagră. A debutat pe marele ecran în „Captain America: Civil War” (2016), luptând de partea lui Iron Man. Publicul s-a îndrăgostit pe loc de prințul T'Challa (Chadwick Boseman), iar acum avem un film întreg dedicat poveștii lui.

Foto: youtube.com

Călătorim împreună în Wakanda, un stat secret de pe continentul African, înconjurat de un dom high-tech care camuflează o întreagă civilizație ridicol de dezvoltată. Totul e posibil mulțumită Vibraniumului, un material-minune ajuns în regiunea lor printr-un meteorit prăbușit cu multe generații în urmă. Wakandienii au exploatat metalul extraterestru și au descoperit o infinitate de utilități, devenind în timp cel mai avansat tehnologic popor de pe Pământ.

Foto: youtube.com

Wakanda a ajuns acum într-o situație dificilă: după asasinarea regelui T'Chaka (John Kani) în „Civil War”, fiul său – prințul T’Challa – trebuie să preia tronul. În locul unei ceremonii plicticoase avem parte de dueluri sângeroase, pentru că un rege trebuie să-și dovedească tăria înainte de a fi îmbrățișat de popor. Asistăm la o luptă pentru putere care zguduie tribul din temelii și ajunge să sfideze întreaga filosofie pașnică a societății wakandiene.

Michael B. Jordan și Andy Serkis (foto: youtube.com)

Tensiunile de pe continentul african sunt alimentate și de Ulysses Klaue (Andy Serkis), un contrabandist însetat de Vibranium, dotat cu o armă sonică în loc de braț. Serkis joacă excelent rolul unui antagonist ușor cocalar și oferă câteva scene de acțiune distractive, dar nu influențează povestea atât cât ne-am fi dorit. Erik Killmonger e adevăratul „villain”, jucat de un Michael B. Jordan energic și intimidant.

Foto: facebook.com/pg/BlackPantherMovie

Apropo de acțiune: duelurile dintre T’Challa/Black Panther și cei doi pretendenți la tron sunt de-a dreptul spectaculoase. După modelul „Thor: Ragnarok”, luptele sunt cursive, intense și filmate într-un stil care nu-ți dă dureri de cap. Vedem cadre lungi în care personajele apucă să-și împartă o ploaie de pumni, iar noi să înțelegem exact cum decurge fiecare lovitură.

Compară asta cu aproape orice film modern de acțiune, în care bătăliile sunt compuse pe modelul „pumn/prim-plan pe față/șut/plan-detaliu pe o rană sângerândă etc.”, totul derulându-se fulgerător și haotic, de nu pricepi decât că cineva se bate cumva pe-acolo.

Foto: youtube.com

Peisajele naturale ale Wakandei sunt spectaculoase, chiar dacă adesea e evident că-s făcute 100% pe calculator. Merită urmărite în format IMAX, ca să te bucuri din plin de ele. Băștinașii se întrec constant în tradiții și obiceiuri stranii, dar interesante și utile pentru avansarea poveștii. Gadgeturile dezvoltate din Vibranium sunt absolut geniale și forțează limitele imaginației, cel mai bun exemplu fiind chiar costumul lui Black Panther, dotat cu funcții extraordinare.

Foto: youtube.com

În schimb, filmul are trei mari probleme. Prima este că, oricât de spectaculoasă ar fi cultura wakandiană, ritualurile lor devin obositoare la un moment dat. Vedem aceleași lucruri repetate obsesiv sub forme doar ușor diferite. Îți piere interesul repejor.

Apoi, tensiunea e cam greu de resimțit, din moment ce știm deja soarta lui T’Challa. Asta pentru că apare în trailerul lui „Avengers: Infinity War”, film situat cronologic DUPĂ evenimentele din „Black Panther”. E un spoiler pe care ni l-a dat chiar Marvel: protagonistul supraviețuiește, indiferent ce s-ar întâmpla.

Foto: youtube.com

A treia și cea mai mare problemă a filmului, din punctul meu de vedere, e că mizează pe aceeași formulă obosită a originii supereroului: personajul principal înfruntă un inamic extrem de similar, cu un costum aproape identic și cam aceleași abilități. Am văzut asta de nenumărate ori în filme precum: „Man of Steel” (Superman vs. Zod); „Ant-Man” (Scott Lang vs. Yellowjacket); „Iron Man” (Tony Stark vs. Obadiah Stane); „Deadpool” (Wade Wilson vs. Ajax); „Thor” (Thor vs. Loki); „The Incredible Hulk” (Hulk vs. Abomination) și aș putea continua la nesfârșit. Gata, ajunge! Vrem conflicte originale!

În plus, filmul e destul de lung (2:14 h), iar treaba asta se resimte din plin spre final. Măcar de-ar fi fost presărat cu glumițele tipice Marvel, care te mai dezmorțesc, dar umorul nu-i o prioritate în povestea de față.

Una peste alta, „Black Panther” e destul de bun. E distractiv, plin de acțiune, ne poartă într-un tărâm fascinant și are o distribuție excelentă: Chadwick Boseman, Michael B. Jordan, Lupita Nyong'o, Daniel Kaluuya, Forest Whitaker, Andy Serkis, Angela Bassett. Păcat că-i previzibil, repetitiv, lung și clișeic. Dacă-ți plac filmele cu supereroi și ești la zi cu universul Marvel, nu trebuie să-l ratezi.

Nota mea: 7/10.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile