Am văzut Vinovatul - un thriller care-ți taie picioarele, dar îți face imaginația să alerge

Gruia Dragomir

Story Finder
Share
35
Tweet
Vinovatul

E mult hype în jurul acestui film danez, Vinovatul, debutul regizoral al lui Gustav Möller, care a primit deja multe premii internaționale și concurează, cu șanse mari, la câștigarea Oscarului pentru cel mai bun film străin.

Am mers să-l văd cu așteptări mari, cum altcumva, riscând să fiu dezamăgit, dar am plecat acasă bulversat. Două dintre filmele cu care se aseamănă foarte mult sunt Phone Booth și Locke, ambele fiind minimaliste, one man show-uri cu personajul principal conectat în permanență la un telefon. Însă, chiar dacă foarte similar cu cele două, Vinovatul este mult mai rafinat, mai subtil, mai tensionat.

Sinopsis: „Asger Holm (Jakob Cedergren), centralist la serviciul de urgenţă 112, răspunde la apelul unei femei răpite. Când convorbirea se întrerupe brusc, începe o disperată căutare a victimei şi a agresorului. Folosindu-se doar de telefon, Asger se aruncă într-o cursă contracronometru pentru a salva femeia aflată în pericol, dar curând îşi dă seama că lucrurile nu sunt ceea ce par.”

Și nici Asger nu este ceea ce pare. Vedem treptat cum cele mai bune intenții ale polițistului (cu care și tu, din scaunul de cinema, ești de acord) se pot tranforma într-o formă de abuz și ajungem să-l privim într-o altă lumină și să înțelegem întreaga poveste în toată profunzimea ei.

Timp de o oră și jumătate ai picioarele tăiate, te simți imobilizat și inutil, incapabil să părăsești biroul din care Asger încearcă din răsputeri să rezolve cazul complicat, vorbind nonstop la telefon. Dar, tocmai pentru că filmul oferă atât de puțin, imaginația spectatorilor e turată la viteză maximă, încercând să facă conexiunile pe care poate Asger nu e în stare să le facă. Din acest punct de vedere, acest less is more funcționează minunat si e extrem de satisfăcător să-ți lași imaginția să zburde, în încercarea de a regiza în propria-ți minte tot ce se întâmplă de cealaltă parte a telefonului. Aș risca și aș spune că e un film pe care-l poți vedea cu ochii închiși... dacă știi daneză. Sau pe care îl poți citi, ca pe o carte.

Însă i-aș face o mare nedreptate actorului Jakob Cedergren, care este extraordinar în a schița cu extrem de multă veridicitate toate trăirile prin care trece personajul său. Grimasele, emoția, uimirea, neputința și, nu în ultimul rând, vinovăția și sentimentul de eliberare fac un adevărat spectacol pe chipul lui Cedergren, mai ceva ca orice efect special sau urmărire cu împușcături.

Mergi să vezi această capodoperă a genului nordic noir pentru că-și merită pe deplin tot hype-ul din jurul său.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile