Dacă vrei să tremuri de paranoia și să dormi cu lumina aprinsă, noul „Halloween” e fix ce-ți trebuie

Share
Tweet
Michael Myers în „Halloween” Foto: Universal Pictures, via IGN Entertainment | ign.com/articles/2018/09/10/halloween-review-2

Cel mai bun Horror din 2018, până în momentul de față. Și nu se zărește la orizont vreun altul care să-l întreacă.

Când spui „Halloween” în calitate de cinefil, te gândești automat la clasicul low-budget din 1978 al lui John Carpenter, un Slasher micuț și ambițios care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai profitabile filme din toate timpurile, financiar vorbind. A dat naștere unei francize inconstate formată din NOUĂ sequel-uri, iar acum ne pregătim pentru al zecelea.

Vestea bună e că noul „Halloween”, co-scris și regizat de David Gordon Green, ignoră absolut toate sequel-urile și se comportă ca o continuare a originalului. E de ajuns să (re)vezi clasicul lui Carpenter înainte să-ți iei bilet la ăsta.

Michael Myers Foto: Universal Pictures, via dailydead.com

„Halloween” ne reunește cu Michael Myers, una dintre cele mai recognoscibile figuri ale cinematografiei globale. Psihopatul ăsta și-a înjunghiat sora mai mare când avea doar șase ani, crimă care l-a propulsat direct la spitalul de nebuni. Cincisprezece ani mai târziu, dementul evadează din sanatoriu și măcelărește un grup de adolescenți. Fără motiv. Așa e el, un sălbatic care se hrănește din suferința victimelor. Chipul îi e permanent acoperit de o mască reprezentându-l pe căpitanul James T. Kirk din Star Trek, nu scoate o vorbă, nu pătrundem vreodată în mintea lui ca să-i înțelegem rațiunea. Ar fi inutil, pentru că ea pur și simplu nu există.

Jefferson Hall în rolul unui jurnalist de investigație Foto: Universal Pictures, via beztabu.net

Iată-ne ajunși la actualul „Halloween” (2018), la patruzeci de ani după seria de crime care l-a transformat pe Michael Myers într-o legendă urbană, o creatură fantasmagorică pe care niciun psihiatru nu reușește să-l descoasă. Nici n-au cum, având în vedere că Michael refuză să scoată cea mai mică vorbă. Oricât l-ar trage specialiștii de limbă, nimeni nu i-a auzit vreodată vocea.

Singura persoană care nu e interesată să-l audă sau să-l înțeleagă e Laurie Strode (Jamie Lee Curtis), unica supraviețuitoare a crimelor din 1978. Ajunsă la o vârstă venerabilă, femeia și-a dedicat întreaga viață pregătirii minuțioase pentru o eventuală revenire a lui Myers. Și-a transformat locuința într-o fortăreață și, cu toate că și-a făcut timp să devină mamă și – ulterior – bunică, și-a crescut fiica mai mult ca pe un soldat decât ca pe un copil inocent. Laurie știe de ce e capabil Michael Myers, e pregătită (chiar nerăbdătoare) să-l înfrunte din nou și vrea să se asigure că toți cei dragi ei sunt la fel de bine instruiți pentru duelul inevitabil cu monstrul.

Jamie Lee Curtis în rolul lui Laurie Strode Foto: Universal Pictures, via Bloody Disgusting

Ei bine, rugăciunile îi sunt ascultate: Michael Myers redevine un pericol public în momentul în care autobuzul care urma să-l transfere la un alt penitenciar se răstoarnă inexplicabil într-un șanț. Scos brusc din starea de hibernare, antagonistul își redescoperă setea insațiabilă de sânge și pornește în căutarea a noi victime.

Filmul ăsta bifează toate cerințele unui Slasher de calitate și, în ansamblu, funcționează perfect ca film menit să-ți strecoare o senzație de neliniște prin șira spinării. Lăsând deoparte interesul financiar, „Halloween” (2018) își propune să omagieze originalul lui Carpenter și îi iese cu brio. Nu doar că oferă paralele vizuale cu momente clasice din ‘78, dar continuă povestea personajelor într-o direcție logică, fidelă și respectuoasă.

Foto: Screenshot YouTube/Universal Pictures

Laurie Strode (Jamie Lee Curtis) e o epavă, profund și pe bună dreptate marcată de infama noapte de Halloween a înfiorătorului 1978, când a reușit să scape la mustață din ghearele psihopatului. Și-a tratat inuman fiica, antrenând-o absurd ca pe un războinic fără personalitate, dar îi înțelegem perfect paranoia și putem accepta în cazul ăsta că scopul scuză mijloacele. Jamie Lee Curtis portretizează perfect o bătrână spulberată psihic, alcoolică și antisocială, dar în același timp o mamă/bunică iubitoare și binevoitoare. E o combinație firească ilustrată credibil.

Judy Greer și Jamie Lee Curtis Foto: Unviersal Pictures, via filmiticos.com

Mă bucur enorm că Michael Myers rămâne o enigmă și după capitolul ăsta. Majoritatea sequel-urilor la astfel de filme cad în capcana de a supra-explora atracția principală, satisfăcând toate curiozitățile publicului și – implicit - compromițând orice urmă de mister. Oricât l-ar stimula curioșii dimprejur, psihopatul rămâne consecvent stană de piatră, iar tocmai figura artificială și inexpresivă îi conferă o prezență intimidantă. Scenariștii și regizorul l-au tratat cu respectul cuvenit, în loc să-l exploateze nechibzuit.

Mi-a venit să aplaud când am auzit din nou muzica regizorului-compozitor John Carpenter, părintele francizei și creator al multor alte clasice (The Thing, Escape from New York, Christine etc.). Theme song-ul „Halloween” sugerează pericol iminent care se apropie cu pași repezi, teamă de necunoscut, suferință, panică, întuneric, captează perfect esența diabolică a misteriosului Michael Myers.

Foto: Screenshot YouTube/Universal Pictures

Finalul e singura parte dezamăgitoare din întreg filmul. M-a lăsat nesatisfăcut, curios și frustrat, pentru că dincolo de iluzia unei concluzii categorice zac infinite posibilități de a extinde inutil franciza mai departe. Cei de la Universal au lăsat portița întredeschisă, ca să-l mai poată mulge pe Michael Myers de niște bani și în viitorul apropiat, dacă „Halloween” (2018) rupe la box office.

Și o să rupă, garantat, pentru că e fix filmul de care publicul are nevoie în perioada asta „înfricoșătoare” din an, când se spune că lumea de dincolo se intersectează temporar cu a noastră. Slasher-ul lui David Gordon Green le livrează tot ce trebuie iubitorilor de Slasher, dar scenariul solid, distribuția talentată și atmosfera copleșitoare asigură o experiență intensă și pentru spectatorul de rând.

Ceea ce încerc să spun e că noul „Halloween” nu-i doar un Slasher bun, ci în general un film bun. E un omagiu adus originalului low-budget al lui John Carpenter (omagiu exprimat și concret prin câteva cadre nostalgice), dar reușește chiar performanța de a-și întrece „idolul”. Un film de groază top-class care merită revăzut anual în perioada sărbătorii eponime.

„Halloween” ajunge în cinematografe pe 27 octombrie... 1978. Nu, stai, ăsta-i primul. Au același titlu. NOUL și excelentul „Halloween”, semnat David Gordon Green, va îngrozi publicul din România începând de vineri, 19 octombrie 2018. Du-te să-l vezi, că merită.

Dacă ești nerăbdător, poți să-l urmărești chiar mai devreme, la Dracula Film Festival: „Halloween” e Horror-ul care deschide ediția a VI-a. Va fi proiectat în avanpremieră națională la Centrul Cultural Reduta din Brașov, miercuri, 17 octombrie, la ora 19:00.

Nota mea: 8/10

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile