De ce vedem filme din ce în ce mai proaste la cinema

Share
19
Tweet
Film prost la cinema Foto: Shutterstock

Răspunsul scurt: pentru că noi le încurajăm, plătind să vedem orice rahat. Pentru explicația detaliată, avem de discutat.

Cinematografia americană a încetat să pună accentul pe artă și s-a transformat strict într-o afacere. O industrie în care poveștile nu mai pornesc din mintea creativă a regizorilor, ci din ședințele de brainstorming ale unor indivizi la costum, reuniți în jurul unei mese, care stabilesc precis ce elemente trebuie să bifeze noul lor film ca să fie cât mai tentant pentru plătitorii de bilete. Totul e calculat la rece, iar treaba asta devine din ce în ce mai evidentă și mai deranjantă.

Foto: Shutterstock

*Prin articolul ăsta mă refer în proporție de 99% la blockbustere (filme cu studiouri-imperiu în spate și bugete uriașe, care se adresează maselor)*

1) Nimeni nu vrea să-și asume riscuri

„Planeta Maimuțelor” a trecut prin 3 reboot-uri în 50 de ani

Când investești sute de milioane de dolari în producția unui film, vrei garanția că o să-ți recuperezi banii și – de preferat – că o să ieși pe plus într-un final. Din cauza asta, marea majoritate a filmelor hollywoodiene din ultimii ani sunt reboot-uri, remake-uri sau sequel-uri. Sunt reînviate branduri sonore și recognoscibile pe care publicul le-a îndrăgit cândva și pentru care ar scoate bani din buzunar ca să le retrăiască într-o nouă formă. Gândește-te la nu-tocmai-noile „Ghostbusters”, „Robocop”, „Planeta Maimuțelor”, „Țestoasele Ninja”, „Godzilla” sau „Jumanji”. Originalitatea e un risc pentru investitori și, din păcate pentru cinematografie, e pe cale de dispariție.

2) Trailerele sunt pline de spoilere

Carrie Foto: Youtube

Din disperarea de a se remarca în mulțime și de a-ți stârni interesul, filmele ajung în multe cazuri să se saboteze singure. Trailerele, clipuri menite pur și simplu să te facă curios, au ajuns să dezvăluie elemente-cheie din poveste. Așa se face că, încă dinainte să mergem la cinema, am văzut cum moare Gwen Stacy în „The Amazing Spider-Man 2”, cum Carrie își măcelărește întreaga școală în filmul cu același titlu, cum Superman învie în „Justice League”.

Asta nu înseamnă neapărat că filmele în sine sunt proaste, dar scăpările astea compromit experiența vizionării lor. Momentele menite să te șocheze nu mai au niciun impact asupra ta, pentru că deja le-ai văzut în trailer. N-are nicio logică!

3) O singură poveste e fragmentată în prea multe filme

Trilogia „The Hobbit”, care nu avea de ce să fie trilogie

Trendul ăsta e strâns legat de primul punct al listei, anume teama de riscuri. Dacă studioul pune mâna pe drepturile de ecranizare a unei povești cu mare potențial financiar, vor mulge vaca aia până la ultimul strop. Ăsta e motivul pentru care „The Hobbit”, roman de 300 de pagini, a fost întins pe durata a TREI FILME. În loc să urmărim trei povești diferite, plătim câte trei bilete la cinema ca să vedem începutul, mijlocul și finalul uneia singure!

Tot așa s-a întâmplat cu seria „Divergent”, care și-a împărțit ultimul capitol în două filme. Prima parte a eșuat lamentabil la box office, așa că încheierea a fost anulată complet și fanii au rămas cu ochii-n soare.

Tot aici putem vorbi despre „Batman v Superman”, conceput strict ca preludiu pentru „Justice League”. Până și subtitlul, „Dawn of Justice” (Zorii Dreptății) îl dă de gol fără pic de jenă.

4) Ciorbă de efecte speciale

Cadru făcut 100% pe calculator în Star Wars II Foto: photowall.no

Bugetul mediu al unui blockbuster modern a ajuns undeva pe la 150-200 milioane $, fără să luăm în calcul costurile de marketing. Din cauză că banii provin dintr-un sac fără fund și CGI-ul e mai accesibil ca niciodată, blockbuster-ele moderne abuzează de efecte speciale până-n punctul în care devin desene animate. Întreg decorul capătă un aspect artificial, steril, și își pierde orice urmă de credibilitate.

Cel mai bun exemplu în sensul ăsta mi se pare „Star Wars – Episodul II: Atacul Clonelor”, în care am văzut mii de soldați în armură albă fără ca vreun costum adevărat să fi fost fabricat pentru film. Nici măcar unul.

5) Studiourile se bagă peste regizori

Deși Zack Snyder aproape terminase „Justice League”, a fost dat afară și înlocuit cu Joss Whedon Foto: screenrant.com

Înainte ca un film să primească undă verde pentru distribuire în cinematografe, se organizează un „test screening”, un fel de focus-grup în care puținii spectatori invitați trag linie și își spun părerea sinceră despre peliculă. Ei sunt considerați reprezentativi pentru publicul din lumea întreagă, iar un „dislike” din partea lor poate însemna un eșec iminent la box office.

În cazul în care test screening-ul atrage reacții negative, producătorii se panichează și cer să se facă reshoots. Asta înseamnă că distribuția e reunită, toată lumea se întoarce pe platourile de filmare și reia de la zero anumite scene. În unele cazuri, scenariul ajunge să se schimbe complet, fie că regizorului îi convine sau nu. Rezultatul final poate să nu mai aibă nicio treabă cu viziunea lui originală. Cam așa s-a întâmplat în ultima vreme cu „Suicide Squad”, „Rogue One”, „Fant4stic”, „Justice League” sau „The Dark Tower”.

Singurul mod prin care putem schimba ceva e să nu le mai dăm bani din buzunarele noastre. Totuși, câtă vreme apar constant filme Marvel și Star Wars la cinema, e greu să rămâi acasă...

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile