Filmele astea sunt atât de proaste, încât nu merită nici măcar piratate

Share
Tweet
Cele mai proaste filme - colaj
Cele mai proaste filme - colaj

Dacă aș putea, mi-aș cere înapoi timpul pierdut.

Știu că există pe lumea asta filme infinit mai proaste decât cele din topul meu, dar încă n-am apucat să văd „Mega Shark vs. Crocosaurus”, „The Emoji Movie” sau „Jack and Jill”. Le păstrez pentru partea a II-a a topului, când o fi s-o scriu. Deocamdată, astea sunt cele mai proaste filme pe care le-am văzut și pe care te sfătuiesc să le eviți cu orice preț:

The Happening (2008)

După ce a dat lovitura cu genialul „The Sixth Sense”, cariera lui M. Night Shyamalan a luat-o la vale, marcată de mizerii pe bandă rulantă. „The Happening” e poate cel mai bun exemplu în acest sens. Vorbim despre un Horror în care antagonistul este... vegetația. Sătulă de neglijența umanității față de mediul înconjurător, flora se-apucă să elibereze în aer o toxină care-i face pe oameni s-o ia razna și să se sinucidă în masă. O premisă pe cât de originală, pe atât de stupidă și de prost executată. Shyamalan spera că prim-planuri cu frunze foșnind o să ne dea fiori, dar n-a reușit să stârnească decât hohote de râs. În cel mai bun caz.

Thor: The Dark World (2013)

De departe cel mai prost film din Universul Cinematografic MARVEL, „Thor: The Dark World” îl urmărește pe Zeul Tunetului într-o aventură care face desenele animate să pară capodopere. Ținutul Asgard e amenințat de un lichid roșu plutitor, iar un elf malefic desprins din Skyrim vrea să suprapună cele Nouă Tărâmuri ca să... se-ntâmple chestii rele. Toată povestea e o aberație, iar excesul de CGI îți lasă impresia că urmărești cutscene-uri dintr-un joc video. De parcă nu era suficient de rău, mai ține și două ore.

Epic Movie (2007)

În teorie, filmul ăsta e o mină de aur. Așa cum seria „Scary Movie” făcea mișto de cele mai notabile titluri ale genului Horror, „Epic Movie” a încercat să parodieze blockbustere precum „Cronicile din Narnia”, „Pirații din Caraibe”, „Harry Potter” sau „Codul lui Da Vinci”. Problema e că scenariul pare scris de un copil de I-IV, umorul prostesc n-ar face nici un sugar să zâmbească, iar jocul actoricesc amintește de dialogurile filmelor porno. O să te convingi singur de toate astea urmărind trailerul de mai sus.

The Expendables (2010)

Sylvester Stallone a încercat să aducă un omagiu filmelor de acțiune ale anilor ’80, reunind în „The Expendables” o distribuție formată din veterani ai genului, replici celebre, acțiune trasă de păr și tot felul de „easter eggs” umplute cu nostalgie. Rezultatul e o supradoză de testosteron, o compilație de împușcături în care povestea e ca și inexistentă. Citate precum „I’ll be back” sau „Yippee ki-yay, motherfucker!” sunt vârâte pur și simplu cu copy-paste în dialog, așa cum ar face-o scenaristul amator al unui „fan film”. Fix asta mi se pare „The Expendables”: un „fan film” cu buget mai mare decât mușchii actorilor.

Minions (2015)

Când animația „Despicable Me” a devenit un fenomen în 2010, toți copiii din public s-au îndrăgostit pe loc de Minioni, de acei sclavi galbeni care trăiesc doar pentru a îndeplini mofturile conducătorilor malefici. Produsele promoționale cu Minioni s-au vândut ca pâinea caldă (și continuă să se vândă), așa că producerea unui spin-off axat pe ei părea o decizie logică.

Din păcate, creaturile astea sunt amuzante și drăguțe doar în doze mici și doar în contrast cu personaje relativ normale. Un film întreg despre Minioni s-a dovedit a fi o mare greșeală, mai ales în condițiile în care ăștia nici măcar nu vorbesc engleză. E ca și cum ai urmări fără subtitrări un film în chineză. Deduci din gesturi cam tot ce vor să spună, dar la final ieși din sală simțindu-te de parcă ți-ai pierdut juma’ de creier. Nu pentru că l-ai suprasolicitat, ci tocmai pentru că l-ai dat pe pauză ca să poți rezista până la final.

The Room (2003)

Aici e nevoie de un asterisc: „The Room” e un film ireal de prost din toate punctele de vedere, dar trebuie văzut neapărat. Considerat cel mai bun film prost făcut vreodată, mizeria asta a ajuns un clasic al culturii populare, până și „making of”-ul fiind ecranizat recent de James Franco.

Scriitorul Tom Bissell îl descrie cel mai bine: „<<The Room>> e ca un film făcut de un extraterestru care nu a văzut niciodată un film, dar căruia i-au fost explicate în detaliu filme”. Acest extraterestru e Tommy Wiseau - producătorul, scenaristul, regizorul și actorul principal al filmului. Nimeni nu știe câți ani are, de unde provine averea lui absurdă sau în ce țară s-a născut, dar știm că s-a mutat în SUA cu intenția de a ajunge un mare regizor. A ajuns într-adevăr celebru, dar nicidecum mulțumită talentului.

„The Room” e un film atât de prost, încât vei râde încontinuu de tot ce se petrece pe ecran. De la scenariul incoerent până la dialogul bizar, fiecare decizie creativă a lui Wiseau e un eșec lamentabil. Un eșec extraordinar de distractiv. Dacă te-am făcut curios, poți citi aici mai multe despre acest „Citizen Kane” al filmelor proaste.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile