„Logan”, o dramă tulburătoare în costum de supererou (no spoilers!)

Share
263
Tweet
„Logan” - poster oficial (foto: imdb.com)

E finalul unei ere. Prin „Logan” ne luăm rămas bun de la Hugh Jackman și Sir Patrick Stewart în rolurile lui Wolverine, respectiv Professor X. E o despărțire dureroasă, dar adecvată.

După cum am precizat în titlu, nu voi intra în spoilere. Filmul e plin de surprize (în general, neplăcute) și merită să trăiești fiecare scenă la unison cu personajele. Dacă ești fan–veteran al seriei „X-Men”, „Logan” o să te dea peste cap rău de tot.

Un film cu supereroi pentru publicul matur

Nu trebuie neapărat să fii „geek” ca să te implici emoțional în film. Acest ultim captiol al poveștii lui Wolverine funcționează perfect ca stand-alone și se adresează tuturor cinefililor adulți. Pun accentul pe „adulți”, pentru că violența explicită e unul dintre pilonii filmului.

foto: youtube.com

„Logan” menține fantasticul la un nivel minim și se axează mai degrabă pe elementul uman, pe relațiile dintre personaje, pe explorarea psihicului în situații-limită. Tratează teme precum lupta pentru supraviețuire, menținerea optimismului când totul pare pierdut, acceptarea trecutului tragic, sacrificiul, loialitatea etc. Contextul SF e doar un ambalaj atrăgător și familiar în care-i înfășurat un film excelent.

Interzis minorilor, din fericire

Revenind la tonele de sânge de pe ecran... Așa ar fi trebuit tratat personajul Wolverine de la bun început, dar Fox a avut nevoie de succesul lui „Deadpool” ca să se convingă că filmele cu supereroi interzise minorilor sunt o idee bună. Better late than never!

foto: youtube.com

Wolverine e mai degrabă un anti-erou decât un supererou, un animal devenit armă de distrugere în masă, un prădător care consideră că scopul scuză mijloacele. E nevoie să-l vezi îmbibat în sângele victimelor pentru a-i înțelege zbuciumul, depresia, alcoolismul și atitudinea ostilă față de cei din jur. Omul (mutantul, whatever) e o ruină după decenii întregi de sfârtecat adversari și tocmai ăsta-i mesajul filmului: indiferent pe cine ucizi, fie că merita sau nu, trebuie să trăiești cu asta pe conștiință tot restul vieții.

Jos pălăria pentru Jackman & Stewart!

Hugh Jackman ne oferă cea mai bună interpretare a lui Wolverine pe care am văzut-o vreodată. Ochii și expresiile faciale ne povestesc mai multe despre sufletul lui decât o vor face vreodată cuvintele. Îi citești permanent în privire disperarea, istovirea, regretul, iar dialogul nu face decât să amplifice efectul dramatic. Wolverine e un personaj complex, iar Jackman îl interpretează magistral. E demn de Oscar, deși nu-mi fac iluzii.

foto: youtube.com

Sir Patrick Stewart se retrage și el oficial din rolul profesorului Charles Xavier. În vârstă de 90 ani, fostul mentor al echipei X-Men e aproape de nerecunoscut. Slăbit, neîngrijit și senil, profesorul se luptă cu o tulburare psihică ce-i pune în pericol nu doar propria viață. Combină o boală mintală cu cel mai „periculos” creier din lume și-o să înțelegi de ce e nevoit să trăiască în completă izolare. E greu să nu ți se umezească ochii măcar puțin când vezi în ce hal a ajuns marele Xavier. Stewart dă tot ce are mai bun și impresionează în fiecare secundă.

Try not to cry

Filmul e deprimant de la început până la final. Tonul e sumbru, speranța e aproape o fantezie, personajele sunt supuse încontinuu torturii psihice și trăiesc pe muchie de cuțit. Ca stil, „Logan” e mai apropiat de trilogia „The Dark Knight” a lui Christopher Nolan decât de celelalte filme din seria „X-Men”. Pare făcut de DC, doar că-i indiscutabil mai bun decât orice au făcut ăia până-n prezent.

Nu e nici perfect. A doua treime s-ar putea să te plictisească pe alocuri, iar antagoniștii sunt un personaj colectiv fad. Generic military guys, niște asasini pe care o să-i uiți complet după câteva zile. La un moment dat este introdus un adversar pe măsura lui Wolverine, dar execuția e oarecum „cartoonish” și pare desprinsă din „X-Men Origins: Wolverine”.

Deci... merită sau nu?

Clar, fără discuție. „Logan” e un film excelent care te absoarbe încă din primele secunde și se joacă cu sentimentele tale până se reaprind luminile în sală. E o dramă puternică cu actori extraordinari și o atmosferă copleșitoare. Hate it or love it – nu are cum să te lase indiferent.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile