Review: „Bohemian Rhapsody” e mai mult decât un film. E o experiență epică

Share
24
Tweet
Rami Malek în rolul lui Freddie Mercury Foto: 20th Century Fox

Oprește-te din orice faci și concentrează-te un pic aici, să înțelegi de ce merită să-ți rezervi chiar acum biletul la cinema.

Bohemian Rhapsody” e povestea vieții lui Farrokh Bulsara (Rami Malek), un tânăr ambițios și excentric născut în actuala Tanzanie. Ori de câte ori îi permite slujba de hamal la aeroportul Heathrow (Londra), Farrokh ia câte-o pauză ca să compună două-trei versuri și să fredoneze niște note muzicale. Visul lui e să ajungă artist de talie mondială, fiind perfect conștient de talentul său remarcabil și mai mult decât dornic să se afirme. Primul pas pe care-l face înspre o carieră istorică e să-și schimbe legal numele din Farrokh Bulsara în... Freddie Mercury.

Foto: 20th Century Fox

Parcă altfel sună acum tot sinopsisul, nu? „Bohemian Rhapsody” urmărește ascensiunea trupei Queen, de la o gașcă de studenți care cântă seara prin orice local mizer până la grupul care a zguduit stadionul Wembley, în vara lui ’85, la concertul caritabil Live Aid. Ca întotdeauna, reflectoarele sunt îndreptate toate înspre Freddie Mercury, solistul extravagant care continuă să ne fascineze și la 27 de ani după moarte.

Filmul e regizat în proporție de 75% de Bryan Singer, restul fiind acoperit de producătorul executiv Dexter Fletcher. Asta din cauza lipsei de profesionalism a lui Singer, care întârzia constant pe platou și chiar a fost de negăsit timp de două săptămâni. Sătul de programul lui absurd de flexibil și de toate plângerile din partea distribuției, studioul a decis să renunțe definitiv la omul care ne-a mai adus pe marele ecran „The Usual Suspects” și seria „X-Men”. Bine că aproape își terminase treaba, deci ne putem bucura acum de o experiență cinematografică excepțională.

Foto: 20th Century Fox

Și pun accentul pe „experiență”, pentru că „Bohemian Rhapsody” e mai mult decât un simplu film. Aș spune că-i de departe cel mai bun concert la care am asistat vreodată, pentru că momentele muzicale uluitoare sunt valorificate într-un context captivant. Fredonezi împreună cu Queen nu doar pe scenă, ci și în culise, în studio și acasă la Mercury. Oscilezi între viața personală tumultoasă a solistului și realizările lui muzicale legendare. Experimentezi toate suișurile și coborâșurile trupei, chiar dacă nu la un nivel atât de profund încât să fie cazul de prea multe Oscaruri.

E clar că premiile astea au fost ținta de la bun început, dar dincolo de „Cel mai bun mixaj sonor”, singura nominalizare cu greutate i-ar putea reveni lui Rami Malek pentru rolul principal. Chiar și așa, Bradley Cooper rămâne momentan marele favorit, după prestația din „A Star is Born”.

Rami Malek în rolul lui Freddie Mercury Foto: 20th Century Fox

Oricum, eu zic că Rami Malek reușește să se confunde cu solistul trupei Queen, mai ales după ce-și lasă emblematica mustață. Lăsând deoparte discutabila asemănare fizică, actorul de origine egipteană se dezlănțuie pe scenă și debordează de energie, duplicând fidel gestica și patosul lui Mercury. Când pune mâna pe microfon, se transformă total într-o legendă vie cât se poate de credibilă, chiar dacă vocea îi e dublată de adevăratul Mercury.

Nu l-am urmărit vreodată pe Freddie în timpul interviurilor, ca să pot spune cât de bine sau prost îl imită Malek în afara scenei, dar nu pentru imitație ar trebui judecat. Nu analizăm un sketch marca Bendeac, ci un lungmetraj cu pretenții.

Rami Malek în rolul lui Freddie Mercury Foto: 20th Century Fox

Coloana sonoră e perfectă, dar știam asta încă din pre-producție. Elementul-surpriză la capitolul ăsta ține de departamentul tehnic, care a asigurat o remasterizare incredibilă a hit-urilor Queen, într-atât încât poți jura că au fost înregistrate aseară în studio. Niciodată nu i-am auzit vocea lui Freddie Mercury atât de limpede, iar vibrația scaunului la unison cu basul întregește iluzia unui concert live. Chiar simți că ești acolo, printre ei, motiv pentru care îți recomand neapărat să vezi „Bohemian Rhapsody” cât rulează în cinema. Sonorizarea asta n-o vei putea reproduce în veci acasă, oricât ai cheltui pe-un Soundbar.

Queen pe Wembley Foto: 20th Century Fox

Observ că mulți critici urăsc filmul pentru banalitatea stilului, convenționalismul scenariului, dialogul clișeic și atenția insuficientă acordată celorlalți trei membri ai trupei Queen. Să fim serioși... E un biopic, deci nu pornești de la zero pe un teren care să-ți permită libertate creativă maximă. Trebuie să bifezi o tonă de evenimente reale, respectând pe cât posibil cronologia, implicit aderând unei formule consacrate. E la granița dintre documentar și ficțiune, deci nu poți pretinde surprize majore sau reinventarea poveștii deja existente. Clișeele sunt turn-off total în mod normal, dar aici mi s-au părut adecvate și pardonabile. Cât despre ceilalți trei muzicieni... Tu pentru Freddie îți iei bilet, nu pentru chitarist sau toboșar. Deci nu te lua după gurile rele care sperau ca Bryan Singer să redefinească acum cinematografia la fel cum Queen a revoluționat industria muzicală în anii ’70.

Foto: 20th Century Fox

Singurele mele nemulțumiri vizează tocmai punctul culminant, celebrul concert de pe Wembley din 1985. Singer/Fletcher a ales să integreze imagini originale din arhivă în cadrele proaspăt filmate, adică mulțimea adevărată din ’85 aclamându-l pe Rami Malek. Cu toate că-i o idee genială pe hârtie, CGI-ul nu a reușit să îmbunătățească suficient calitatea video de atunci, așa că mixul final pare ieftin și neșlefuit.

O altă chestie e că regizorul a ținut să reproducă aproape toată prestația trupei Queen de pe Wembley, ceea ce nu era necesar. În loc să zici „Mai vreau, mai vreau!”, stai și te-ntrebi cât au de gând s-o mai lungească. Prima melodie cântată atunci, tocmai „Bohemian Rhapsody”, ar fi fost ideală pentru un final grandios și poetic.

În final, repet: ignoră criticii ofticați, cu pretenții nerealiste. Mergi să vezi „Bohemian Rhapsody” la cinema, pe un ecran cât mai mare (de preferat IMAX), înconjurat de boxe gigantice care-ți fac tot corpul să tremure. Premiera națională e vinerea asta, 2 noiembrie.

Nota mea: 8,5/10

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile