Review: Dacă n-ai mai plâns de mult, mergi să vezi „A Star is Born”

Share
10
Tweet
Bradley Cooper și Lady Gaga în posterul oficial pentru „A Star is Born” Foto: Warner Bros. Pictures

Asigură-te că ai în buzunar câteva pachete de șervețele, că Bradley Cooper e hotărât să înoate până la premiul Oscar prin râurile de lacrimi ale spectatorilor.

A Star is Born”, debutul în regie al lui Bradley Cooper, e un remake după filmul cu același titlu din 1937. Și nici măcar nu-i primul remake, ci al treilea: mai există o variantă din 1954 (cu Judy Garland și James Mason în rolurile principale) și una din 1976 (cu Barbra Streisand și Kris Kristofferson). În toate cazurile, sinopsisul e fix același: o tânără extrem de talentată, aspirantă în industria muzicală, se cuplează cu un artist consacrat, alcoolic și instabil, care o împinge de la spate pe culmile gloriei. Totuși, pe măsură ce cariera ei evoluează, relația celor doi se deteriorează treptat.

Bradley Cooper și Lady Gaga Foto: Warner Bros. Pictures, via ComingSoon.net

Din start, originalitate zero. Suntem atât de sătui de reboot-uri, remake-uri și sequel-uri, de teama Hollywood-ului de a-și asuma riscuri ecranizând povești noi, încât filmul lui Cooper ar trebui să pornească din start cu un handicap major. Totuși, îndrăznesc să presupun că nu ai văzut niciuna dintre versiunile anterioare, cum nu le-am văzut nici eu, așa că vom trata scenariul ăsta ca pe ceva fresh.

Foto: Warner Bros. Pictures

Chiar și așa, nu oferă nimic spectaculos. Dacă ai citit sinopsisul și ai văzut trailerul, deja știi 99% din film. Totul decurge după o formulă ușor de intuit, chiar supărător de evidentă, fără să te scoată din zona de confort cu vreo schimbare de direcție îndrăzneață. Până și finalul, care e menit să te șocheze, îl poți deduce cu minute bune în avans.

Bradley Cooper în rolul lui Jack Foto: Warner Bros. Pictures

Rămâne să ne punem toate bazele în jocul actoricesc și-n coloana sonoră ca să nu ațipim. Într-adevăr, „A Star is Born” stă excelent la ambele capitole. O spune cineva care de regulă nu suportă nici Musical-urile, nici dramele.

Coloana sonoră e de o valoare aristică indiscutabilă, dar nicidecum memorabilă. La final îți vei aminti emoțiile pe care ți le-au stârnit anumite piese, dar nu și liniile melodice propriu-zise sau versurile. Melodia „Shallow” e singura excepție de la regulă, dar chiar și din ea probabil că-ți vor rămâne în cap strict vocalizele lui Lady Gaga. Contribuie și faptul că ai mai auzit piesa în trailer, iar repetiția e mama învățăturii. Oricum, nominalizarea la Oscaruri pentru „Best Original Score” e ca și asigurată, iar „Shallow” probabil că va intra în cursa pentru cea mai bună melodie.

Lady Gaga în rolul lui Ally Foto: Warner Bros. Pictures

Habar nu aveam că Lady Gaga știe să joace, pentru că în „American Horror Story” nu m-a convins deloc. Dar aici face un rol de zile mari și cred că tocmai și-a asigurat un viitor strălucit în cinematografie. Dacă se plictisește vreodată de muzică, are unde să se reprofileze.

Lady Gaga în rolul lui Ally Foto: Warner Bros. Pictures

Bradley Cooper are un rol la fel de dificil și, ținând cont că s-a ocupat în paralel de regie, realizarea lui e uluitoare. Se confundă total cu personajul pe care-l joacă, probabil mulțumită propriei experiențe cu alcoolismul și depresia, probleme cu care s-a confruntat înainte să împlinească 30 de ani. E cât se poate de convingător, reușind să inspire atât dezgust, cât și simpatie. El e antagonistul filmului, dar în același timp e unul dintre eroi. Gradul ăsta de complexitate a caracterizării e tot mai rar la Hollywood, deci e o reală plăcere să-i explorezi personajul.

Bradley Cooper Foto: Warner Bros. Pictures

Dar mai important decât realizările individuale ale fiecărui actor e faptul că cei doi fuzionează perfect într-un cuplu realist, disfuncțional și totuși complementar. E îmbucurător să vezi că, în ciuda faimei și a tuturor viciilor care vin la pachet cu ea, iubirea reciprocă rămâne sinceră. Episodul Grammy e cea mai sugestivă dovadă, o scenă pe care ți-o vei aminti multă vreme de acum înainte.

Totuși, nu pricep regula asta nescrisă că orice film cu pretenții de Oscar trebuie să dureze cel puțin două ore. Actul II, care urmărește ascensiunea în popularitate a lui Ally (Lady Gaga) pe plan profesional, e extrem de anost și peste măsură de lung. Fiind evident din start că talentul ei muzical o va ridica la rang de superstar internațional, nu înțeleg de ce trebuie să urmăm cu baby steps traseul ăsta. Măcar de-ar fi strecurat un subplot sau două, să mai dinamizeze un pic totul, dar s-a vrut să rămânem 100% implicați în firul epic principal. Ceea ce eu, unul, nu am fost.

Foto: Warner Bros. Pictures, via The Atlantic

„A Star is Born” e o dramă foarte bună, un nou viitor candidat la numeroase premii Oscar, care impresionează prin joc actoricesc perfect și muzică de calitate valorificată la potențial maxim. Totuși, filmul e așa îndrăgostit de propria poveste, încât vrea să ne țină toată seara în cinematograf. Regizorul Bradley Cooper a refuzat să taie la montaj acolo unde era cazul și insistă pe repetarea obositoare a câtorva momente muzicale, poate din dorința de a ne lăsa cu respectivele piese blocate în creier. Nu-i iese. Și mai are de lucrat la ritm, pe viitor, dacă vrea să mențină în permanență viu interesul spectatorilor. Nu ar fi stricat nici o doză de neprevăzut, măcar câteva surprize narative care să-ți resusciteze constant curiozitatea.

„A Star is Born” ajunge în cinematografe vineri, 19 octombrie.

Nota mea: 7/10

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile