Review: „MEG: Confruntare în adâncuri”, blockbusterul care vrea să cucerească lumea vara asta

Share
Tweet
„The Meg” - poster oficial Foto: Warner Bros. Pictures, via blitz-cinestar.hr/cinestar/meg-predator-iz-dubina/5575

E un fel de „Jaws” pe steroizi, în care Jason Statham se ia la trântă cu un rechin de dimensiunile unui bloc.

„The Meg” se vrea a fi blockbusterul acestei veri, filmul care să rupă-n două box office-ul mondial, motiv pentru care acțiunea are loc în China și o bună bucată din distribuție e formată din actori asiatici. Nu, nu-i un detaliu insignifiant și nici nu sunt rasist pentru că evidențiez asta – e o încercare disperată a Warner Bros. să momească în sălile de cinema cât mai mulți spectatori chinezi, aici fiind cea mai importantă piață cinematografică din întreaga lume. E o tactică pe care poate ai mai observat-o recent în „Transformers”, „Pacific Rim”, „Rogue One: a Star Wars story” sau „Geostorm”: fie acțiune are loc în Shanghai sau Hong Kong, fie joacă actori cu priză la publicul chinez (ex: Donnie Yen și Wen Jiang în Star Wars).

Foto: Screenshot YouTube/Warner Bros. Pictures

În fine, nu poți să te superi pe trendul ăsta. Dacă ai fi vreun șef pe la Hollywood, probabil că ai face și tu la fel. Bagi 200 milioane $ într-un film, vrei să te asiguri că biletele se vor vinde ca pâinea caldă. În plus, măcar am scăpat de Casa Albă și Monumentul Washington: acum extratereștrii mai aterizează și pe lângă Turnul Jin-Mao sau Taipei 101.

Gata, am încheiat paranteza. Revenind la „The Meg”, nu sunt prea multe de zis despre acest SF-Horror. Submarinul unei echipe de exploratori e atacat de un rechin uriaș pe care toată lumea îl credea demult extinct: Megalodon. Cercetătorii rămân blocați pe fundul oceanului, singura lor speranță de supraviețuire fiind Jonas Taylor (Jason Statham), scafandru profesionist expert în salvări. Oricâtă experiență ar avea, Jonas se aventurează acum în cea mai riscantă și absurdă misiune din viața lui.

Foto: Screenshot YouTube/Warner Bros. Pictures

Regizor e Jon Turteltaub, tipul care în 2013 îi reunea pe De Niro, Michael Douglas și Morgan Freeman într-o comedie destul de drăguță („Last Vegas”). Atunci a reușit să ne facă să râdem; acum a încercat încontinuu, dar nu prea i-a ieșit.

Umorul e aproape întotdeauna forțat. Nu sunt glumițe subtile strecurate natural prin dialog, ci filmul ia pauză de fiecare dată pentru ca actorii să livreze câte-un moment HAHAHA. Mai lipsesa doar să privească înspre cameră și să se audă râsete de sitcom pe fundal. Recunosc, sunt câteva momente comice reușite: scurtele interacțiuni dintre Jonas (Jason Statham) și Meiying, o fetiță de 8 ani care putea fi mascota emisiunii „Copiii spun lucruri trăsnite”.

Foto: Screenshot YouTube/Warner Bros. Pictures

Apropo, Jason Statham joacă fix rolul la care te-ai aștepta: un dur neînfricat, altruist, expert în toate, dar alcoolic și nonconformist, singurul care poate salva situația. Nu ratează nicio ocazie să-și arate mușchii, dar ne amintește constant că are suflet și charismă pe măsură.

Scenariul e perfect... pentru un episod de desene animate. E previzibil, simplist și plin de coincidențe ridicole menite să reunească anumite personaje în aceeași încăpere. Structural, e un dezastru dezechilibrat, iar asta conduce la un ritm haotic.

Foto: Screenshot YouTube/Warner Bros. Pictures

Prima jumătate de oră trece la foc automat prin toate momentele subiectului, lăsând impresia că e un film în sine. Un mini-film încorporat într-un film mai mare. Ai senzația că trebuie coborâtă cortina, dar te uiți la ceas și-ți dai seama că „Meg” abia a început. Urmează actul II, care se derulează într-un ritm normal, dar prin contrast cu prima parte creează iluzia de slow-motion. Apoi se încheie repezit, superficial și previzibil cu o concluzie cât se poate de banală.

Foto: Screenshot YouTube/Warner Bros. Pictures

Clișeele sunt la ordinea zilei, iar tocmai ăsta e motivul pentru care știi dinainte tot ce urmează să se întâmple. Scenariștii nu au vrut să ne surprindă mai deloc, optând pentru un format pe care-l știm pe de rost. Până și „Godzilla” (1998), un film extrem de asemănător și considerat prost de majoritatea lumii, ne-a făcut să ridicăm sprâncenele când am aflat că dinozaurul e femelă și că-și depunde ouăle prin oraș. În „MEG” nu avem nicio surpriză de genul ăsta, niciun plot twist veritabil. Filmul ÎNCEARCĂ să ne surprindă de două ori, făcându-ne să credem că totul s-a terminat, dar e de ajuns să te uiți la ceas ca să-ți dai seama că e prea devreme.

Foto: Screenshot YouTube/Warner Bros. Pictures

Marea mea problemă cu filmul e sentimentul general cu care m-a lăsat. Nu mă simt de parcă am urmărit creația unui artist vizionar care regizează din pasiune și care vrea să transmită un mesaj prin filmul lui, ci de parcă am văzut un puzzle 3D gigantic asamblat într-o uzină de mii de angajați, made in US pentru export în China, din simplul motiv de a face mulți bani. Ce încerc să spun e că filmul nu are suflet, nu are un stil propriu, nu are personalitate – e un produs calculat la rece astfel încât „puzzle”-ul să conțină piese de toate felurile, pentru toate gusturile.

În schimb, dacă-ți dai mintea pe „sleep” astfel încât să nu te gândești la toate astea, „The MEG” poate fi distractiv. Are un protagonist destul de mișto, efecte speciale bune, fir narativ extrem de ușor de urmărit, 4-5 glumițe reușite și multă acțiune. E un popcorn blockbuster de vară, adică fix ce și-a propus să fie. Nici mai mult, nici mai puțin.

„MEG: Confruntare în adâncuri” are premiera națională vineri, 10 august. Dacă-ți place ideea de Jason Statham vs. un rechin cât un bloc de 9 etaje, nu o să fii dezamăgit.

Nota mea: 6/10

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile