Review: „Misterul ceasului din perete”, un Fantasy-Horror pe care să-l vezi cu toată familia

Share
Tweet
Poster oficial pentru „The House with a Clock in its Walls” Foto: Universal Pictures

Poți deja să-l adaugi în lista filmelor de văzut atunci când te simți pleoștit. O să te binedispună mai ceva ca o ciocolată caldă cu scorțișoară.

Regizorul Eli Roth ia o pauză de la Horror-uri scârboase și explicite ca să-i introducă și pe cei mici în lumea groazei cinematografice. Noul lui film, „The House with a Clock in its Walls” (tradus „Misterul ceasului din perete”), îi reunește pe Jack Black și Cate Blanchett într-o aventură 95% comică/5% înfricoșătoare, într-un context fantastic care te face și pe tine să te simți din nou copil.

Owen Vaccaro în rolul lui Lewis Barnavelt Foto: Screenshot, Youtube

Rămas orfan, un băiețel de 10 ani pe nume Lewis Barnavelt (Owen Vaccaro) e trimis să locuiască împreună cu unchiul său excentric, Jonathan (Jack Black). Casa dubioasă în care se mută pare că ascunde o tonă de secrete, fapt de care puștiul se convinge repede că-i adevărat. Nu doar că mobilierul și tablourile sunt vii, dar Lewis descoperă că magia chiar există, că unchiul Jonathan e vrăjitor (chiar dacă unul mediocru) și că undeva prin pereții acelei case zace ascuns un ceas care bate numărătoarea inversă până la Apocalipsă. Cu ajutorul vecinei Florence Zimmerman (Cate Blanchett), o vrăjitoare abilă, eroii noștri pornesc într-o cursă literalmente contra-cronometru să găsească ceasul blestemat și – ca în orice film modern – să salveze lumea.

Cate Blanchett în rolul lui Florence Zimmerman Foto: Screenshot, Youtube

Ai avut flashback-uri din seria „Harry Potter” cât ai citit intro-ul? Normal, pentru că întâlnim absurd de multe paralele: băiat orfan trimis să locuiască la unchi; protagonistul descoperă că lumea magică s-a scuns tot timpul ăsta sub nasul lui și se apucă s-o exploreze; picturile se mișcă la fel ca GIF-urile; numele personajului negativ (Isaac Izard) e o aluzie evidentă la reptile (lizard) și are aceeași inițială ca prenumele, ceea ce ne amintește de Salazar Slytherin; există o tehnică identică cu efectul poțiunii Polyjuice; până și statuia lui Slytherin din Camera Secretelor e reprodusă într-una dintre camerele casei lui Jonathan și are o funcție similară. În fine, mai sunt multe alte asemănări, dar te las să le descoperi singur.

Statuia lui Salazar Slytherin, în background Foto: Screenshot, Youtube

Ai crede că „The House with a Clock in its Walls” e o copie jalnică după capodopera lui J.K. Rowling, dar aici ne izbim de un plot twist șocant: cartea pe care e bazat filmul a fost scrisă de John Bellairs tocmai în 1973, pe când Rowling a publicat primul volum „Harry Potter” abia în 1997. Cine s-a luat după cine? Nu te așteptai la asta.

Înainte de film, mă tot întrebam cum naiba s-ar putea pupa o inocentă poveste harrypotterească cu mintea bolnavă și sadică a lui Eli Roth. Vorbim despre omul care ne-a îngrozit ca regizor în „Hostel” și „The Green Inferno”, ca scenarist în „Aftershock” și ca actor în „Inglourious Basterds”, unde juca rolul unui evreu care măcelărește naziști cu o bâtă de baseball. Deci, ce iese din combinația asta? Surprinzător, rezultatul e un film simpatic de care se poate bucura întreaga familie. Roth și-a ținut în frâu fetișul pentru mațe împrăștiate, iar membre smulse au fost doar menționate fugitiv într-o replică-două de dialog. În rest, chiar e un Fantasy-Horror pe care-l pot urmări copiii, plus că lor le va plăcea mai mult decât adulților.

Unul dintre puținele momente creepy Foto: Screenshot, Youtube

Deși conceptul e extrem de promițător, fapt dovedit de sutele de milioane de lire din contul lui J.K. Rowling, nu i se acordă suficient timp să se dezvolte la potențialul maxim. Aflăm doar cele mai elementare lucruri despre magie și nu explorăm deloc lumea dincolo de casa unchiului Jonathan și de curtea școlii lui Lewis. Urmărim o mână de personaje unidimensionale, fiecare cu câte un rol precis și simplist în poveste, cum rezolvă conflictul prin cele mai banale și clișeice metode posibile.

Dincolo de sinopsis, povestea nu evoluează mai deloc. E o înșiruire de evenimente simplă și previzibilă, concepută intenționat așa pentru ca specatorii mici să poată urmări lejer firul epic. În mod normal ar fi un minus, dar minimalismul narativ redat într-un ritm domol te relaxează și-ți dă șansa să savurezi din plin alte aspecte ale filmului, cum ar fi dialogul.

Jack Black și Cate Blanchett Foto: Screenshot, Youtube

Și pun accentul pe dialog, pentru că dinamica dintre Jack Black și Cate Blanchett e de departe highlight-ul întregului film. Cei doi vrăjitori se ciondănesc non-stop ca un cuplu de bătrâni care se urăsc și se iubesc în egală măsură. Schimbul de replici acid și pueril e o mină de aur a comediei, Black punând cireașa pe tort cu charisma lui definitorie de tălâmb bine intenționat.

Deși efectele speciale sunt pe alocuri jenante (capul lui Jack Black în punctul culminant; o să înțelegi la ce mă refer), „The House with a Clock in its Walls” e un deliciu vizual per total. Cromatica halloweeniană și recuzita extravagantă ajută la stabilirea unei atmosfere plăcute, chiar fermecătoare, ceea ce te ajută să-l ierți pe Eric Kripke pentru banalitatea scenariului.

E un film destinat în primul rând copiilor, fără doar și poate, dar găsesc și adulții suficiente elemente care să le pună zâmbetul pe buze. Gândește-te la „Jumanji” (oricare dintre ele) sau la „Goosebumps” (2015) și-ți dai seama cam la ce ar trebui să te aștepți în cazul ăsta. Simpatic, distractiv, amuzant – ăsta-i „Misterul ceasului din perete” în linii mari.

„The House with a Clock in its Walls” ajunge în cinematografele din România vineri, 28 septembrie. Poți să-l vezi cu tot neamul, numai să nu pleci cu speranța la un Harry Potter american. Nici nu se pune problema.

Nota mea: 7/10

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile