Review: „VENOM” e cel mai distractiv film din 2018, deși criticii îl urăsc

Share
21
Tweet
Poster oficial pentru „Venom” Foto: Sony Pictures

Nu te-ai aștepta să fie ceva de capul lui după ce vezi posterul ăsta oribil, făcut parcă de-un licean în timpul liber.

VENOM”, noul film al lui Ruben Fleischer (Zombieland) e o comedie neagră - da, o comedie - axată pe inamicul de moarte al lui Spider-Man. Titularul Venom e fuziunea dintre Eddie Brock (Tom Hardy), un jurnalist de investigație tupeist, și un parazit extraterestru numit simbiot, organism amorf al cărui unic scop e să se hrănească. Deși Venom e un personaj clasic marca MARVEL, filmul ăsta nu se desfășoară în universul cinematografic cu care ești obișnuit. Asta din cauza împărțirii drepturilor de ecranizare, aceeași problemă frustrantă care ne-a împiedicat să-l vedem pe Spidey în MCU până-n 2016. „Venom” e o poveste stand-alone a celor de la Sony, o a doua tentativă de a-și lansa propriul univers cinematografic după eșecul lui „The Amazing Spider-Man 2”. De data asta, cred că o să le iasă.

Foto: Sony Pictures, via technobuffalo.com

Cum spuneam, Eddie Brock (Tom Hardy) e un jurnalist de investigație încăpățânat, gazdă a propriei emisiuni televizate în care prezintă adevărurile incomode ale realității americane. Profesional îi merge de minune, personal – idem: locuiește într-un apartament luxos din San Francisco împreună cu logodnica lui, Anne (Michelle Williams). Dar viața lui Brock ia o întorsătură radicală când e trimis să intervieveze un individ extrem de dubios, Carlton Drake (Riz Ahmed), capul unei agenții spațiale. Drake e acuzat de moartea unor astronauți în urma unei misiuni de explorare și de realizarea unor experimente neetice pe oameni.

Carlton Drake (Riz Ahmed) și Eddie Brock (Tom Hardy) în timpul interviului Foto: Screenshot YouTube/Sony Pictures Entertainment

Constrâns de interese care-l depășesc, Brock e nevoit să-și țină gura în timpul interviului, să evite orice întrebare incomodă care ar pune Fundația LIFE într-o postură neplăcută. Dar pentru că simțul datoriei și conștiința nu-i dau pace, protagonistul ignoră ordinele superiorilor și rugămințile apropiaților, sărind la gâtul lui Drake. Spiritul ăsta justițiar îi dă toată viața peste cap și îl aduce față-n față cu simbiotul extraterestru autointitulat Venom.

Venom și Eddie Brock (Tom Hardy) Foto: Screenshot YouTube/Sony Pictures Entertainment

Tom Hardy șutează și marcheză, ca întotdeauna. E credibil în rolul unui tip pe cât de deschis, pe atât de căpos, care pur și simplu își urmează instinctul și face ceea ce știe că e corect față de societate. În momentul în care simțul lui civic devine un handicap și telespectatorii îl uită, protagonistul ajunge să se considere un ratat. Simbiotul îi oferă puterea și încrederea necesare ca să revină pe picioare, iar Hardy portretizează perfect un om simultan disperat, năucit și entuziast. Oricât de buimac și epuizat i-ar cere scenariul să fie, reușește să încapsuleze permanent curiozitatea pământeanului de rând în care ne-am regăsi cu toții.

Tom Hardy în rolul lui Eddie Brock/Venom Foto: Screenshot YouTube/Sony Pictures Entertainment

O să dai peste multe recenzii scrise la nervi de cinefili supărați că „VENOM” e un film prost, clișeic, superficial, ridicol, dezamăgitor ș.a.m.d. Pe Rotten Tomatoes are 28%, spre exemplu. Oamenii ăștia au făcut greșeala de a-l lua în serios, când filmul însuși nu se ia în serios. E o comedie neagră, mai presus de orice, care face constant cu ochiul către public, chiar dacă nu merge niciodată atât de departe încât să „dărâme al patrulea perete” (cum face Deadpool când ni se adresează direct). Avem parte de suficiente momente sobre, care-l vizează mai ales pe Eddie în disperarea de a pricepe ce i se-ntâmplă, dar imediat suntem plesniți cu o glumă ca să nu ne încruntăm prea tare. Să nu facem riduri, mersi!

Venom Foto: Screenshot YouTube/Sony Pictures Entertainment

Bine, obiectiv vorbind, „VENOM” nu e un film tocmai grozav. Chimia dintre Tom Hardy și Michelle Williams e ca și inexistentă. Nicio secundă cât i-am urmărit împreună nu m-am putut convinge că formează un cuplu adevărat, ci îi priveam ca pe doi actori care-și fac conștiincios meseria, dornici să revină seara acasă la familiile lor reale. În cel mai bun caz, lasă senzația unei perechi nepotrivite, doi indivizi care conviețuiesc din obișnuință, deși nu prea se dau în vânt unul după celălalt. Iar Michelle Williams reușește să fie antipatică și rece chiar și în momentele în care spune lucruri drăguțe. Nu a dat bine deloc pe ecran relația, oricât s-ar fi scremut Hardy să mimeze iubirea.

Michelle Williams și Tom Hardy Foto: Screenshot YouTube/Sony Pictures Entertainment

Antagonistul, jucat de Riz Ahmed, e cel mai mare minus al filmului. Gândește-te la stereotipul răufăcătorului megaloman cu planuri ilogice și tocmai ai rezumat perfect personajul lui Ahmed. Cei PATRU scenariști l-au inclus în poveste doar pentru că li s-a zis în facultate că nu poți avea conflict narativ fără o forță opozantă care să-i pună bețe-n roate eroului. Doar că forța asta opozantă nu trebuia neapărat să fie literalmente un tip rău – ar fi fost infinit mai interesant dacă Eddie Brock era propriul lui inamic, dacă fructificau total contrastul dintre cele două personalități: Brock vs. Venom. Dar au ales calea simplă, ca să nu provoace intelectual vreun pic masele.

Riz Ahmed în rolul lui Carlton Drake Foto: Screenshot YouTube/Sony Pictures Entertainment

În linii mari, povestea propriu-zisă e aceeași din desenele „Spider-Man” de pe Fox Kids-ul anilor ‘90. Odiseea simbiotului pe Pământ era ilustrată atunci într-o trilogie de episoade, organismul extraterestru alegându-l pe Peter Parker ca gazdă înainte să-și mute catrafusele pe spinarea lui Eddie Brock. Asta-i singura diferență majoră aici: faptul că lipsește Spider-Man din ecuație. În rest, dacă ești familiar cu desenul, poți anticipa cam tot ce urmează să se întâmple.

Venom vs. Peter Parker/Spider-Man în desenele animate Foto: Fox Kids, via jimmacmain.wordpress.com

Citisem pe undeva că „VENOM” ar sfida tiparele filmelor cu supereroi, că ar fi un twist neașteptat al acestui gen cinematografic. Poate că dacă nu apărea „Deadpool” mai întâi, ar fi fost adevărat. Așa, e pur și simplu o nouă poveste comică axată pe un anti-erou charismatic. Sfidează pe alocuri rating-ul PG-13 (interzis minorilor sub 13 ani), dar în rest - nimic revoluționar. Nimic de genul ilustrării în premieră a unui WC pe marele ecran, așa cum s-a jucat Hitchcock cu nervii cenzorilor când a lansat „Psycho”.

Tom Hardy, deși pare statuia de ceară a lui Tom Hardy. CGI-ul e penibil uneori Foto: Screenshot YouTube/Sony Pictures Entertainment

În ciuda defectelor, „VENOM” funcționează foarte bine în ansamblu. Te distrează, te face să râzi în hohote, te emoționează prin drama lui Brock, te împinge pe marginea scaunului în timpul scenelor de acțiune, iar la final te lasă dornic de o continuare. A reușit performanța să relateze o poveste clasică a lui Spider-Man fără să-l insereze pe el vreo secundă în peisaj. L-a conturat pe Venom, creatură masivă devoratoare de capete umane, ca pe un individ extrem de amuzant și spontan. Îi ții pumnii și-l îndrăgești în ciuda faptului că-i un monstru dezaxat, iar ăsta e scopul suprem al oricărui film cu anti-eroi. Tipa de lângă mine a aplaudat energic la final și, dacă eram la teatru, aș fi făcut la fel.

Figurina mea Venom

Totuși, cel mai distractiv film al anului? Nu exagerează Vizan, ăsta?”, probabil că te-ntrebi. Și, da, îmi susțin afirmația: dintre cele 31 de filme pe care le-am văzut la cinema în 2018, doar „The Disaster Artist” m-a mai făcut să râd cu atâta poftă. Doar că TDA e nișat: se adresează spectatorilor care au văzut „The Room” în prealabil, capodopera prostiei semnată Tommy Wiseau pe care Franco o parodiază. Dacă te uiți la „The Disaster Artist” fără să-ți fi făcut „temele” dinainte, n-ai cum să guști umorul pe deplin. În schimb, de „Venom” se pot bucura la maximum și spectatorii care sunt la primul lor film cu supereroi, care nu știu nimic despre Spider-Man sau care nu prindeau Fox Kids în copilărie.

Sigur, sunt și câteva surprize strecurate special pentru cunoscători, dar omiterea lor nu-ți afectează deloc experiența. Spre exemplu, astronautul care supraviețuiește prăbușirii navei în Malaezia e fiul unui personaj îndrăgit de fanii Spider-Man. O să te prinzi când îi auzi numele de familie. Apoi, prima scenă post-credits ne face cunoștință cu un alt nume greu din universul MARVEL, promițând un duel epic în sequel. Mai sunt destule exemple, dar rămân simple bonusuri.

„VENOM” are premiera în cinematografele românești vineri, 5 octombrie. Ți-l recomand instant dacă ești fan Tom Hardy, dacă ai copilărit cu ochii pironiți în Fox Kids, dacă te poți bucura de filme fără să le diseci non-stop și/sau dacă pur și simplu ai chef de niște caterincă.

Nota mea: 7/10

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile