Să vorbim despre STAR WARS: Ultimii Jedi, cu spoilere

Share
Tweet

A sosit timpul să vorbim concret despre ce ne-a plăcut și ce ne-a scos din sărite în „The Last Jedi”. Fără ocolișuri, fără ezitări – o dăm complet în spoilere. Dacă încă nu ai mers la STAR WARS: Episodul VIII, fugi acum și discutăm abia pe urmă.

Fii atent că urmează spoilere masive, toate spoilere posibile pentru cel mai nou film din acea galaxie foarte, foarte îndepărtată pe care o iubim.

Scrisesem în recenzia mea fără spoilere că „The Last Jedi” mi se pare un film OK presărat cu momente epice, șocante și memorabile. Între timp, l-am văzut a doua oară la cinema și... îmi mențin părerea. De data asta, recunosc că umorul m-a atins mai mult, scenele *pew-pew-pew* din spațiu mi s-au părut mai distractive și am remarcat o (singură) melodie nouă introdusă de John Williams în coloana sonoră, atribuită personajului Rose.

*Pew-pew-pew* prin spațiu (foto: youtube.com)

Pe de altă parte, actul II (mijlocul filmului) mi s-a părut și mai plictisitor, creaturile CGI m-au deranjat mult mai mult, iar în dialog și structură am observat mai multe paralele cu filmele originale.

Cu alte cuvinte, la a doua vizionare te bucuri mai mult de mărunțișurile plăcute și te oftici mai tare din cauza defectelor. E un film mișto, un „Star Wars” original în mare parte, dar măcinat de multe minusuri.

Cel mai sângeros film din toată saga

Nu mi-a venit să cred că regizorul Rian Johnson își măcelărește personajele pe bandă rulantă. Tot spectacolul ăsta sângeros m-a dus cu gândul la un episod din „Game of Thrones”, serial imprevizibil în care oricine poate muri oricând. Treaba asta s-a simțit din plin, tensiunea plutind permanent pe fundal, ceea ce e un lucru pozitiv pentru că te implică emoțional în acțiune.

Amiralul Ackbar, o figură clasică a seriei, nici măcar n-a primit onoarea de a muri pe ecran. Doar ni s-a povestit că s-a dus. Captain Phasma, un personaj complet inutil de la bun început, s-a stins (ironic) în miezul flăcărilor după o luptă distractivă cu Finn. Viceamiralul Holdo (Laura Dern) a fost antipatică de-a lungul filmului, dar și-a spălat imaginea printr-un sacrificiu emoționant. Despre Luke și Snoke ar fi mai multe de zis...

Luke Skywalker, cel mai impresionant „exit” din toată saga

Nu am fost niciodată un fan de-ai lui Luke, dar Mark Hamill m-a dat pe spate în filmul ăsta. Deși actorul a recunoscut că nu-i deloc de acord cu direcția în care a fost împins personajul său, aveam nevoie de un Luke apatic și pesimist. E o distanțare considerabilă de teritoriul cunoscut al francizei și, mulțumită reticenței lui, primim plot twist-ul extraordinar din final (proiecția prin Forță). În plus, atitudinea personajului e cât se poate de logică, dacă luăm în calcul decepția „Ben Solo”.

Mark Hamill în rolul lui Luke Skywalker (foto: youtube.com)

Luke a făcut un compromis, în final. Nu s-a alăturat bătăliei, dar și-a ajutat prietenii de la distanță. Pe cât de pașnică îi e moartea, pe atât de dureroasă e pentru noi. Aflat la capătul puterilor, Luke devine una cu Forța în aceeași manieră în care a făcut-o Yoda în Episodul VI. Contextul e fix același: bătrânul maestru se stinge, iar prospătura rămâne singurul Jedi în viață. Încă o paralelă cu trilogia originală...

Liderul Suprem Snoke, un idiot la fel de mare ca orgoliul său

Andy Serkis în rolul Liderului Suprem Snoke

Să zicem doar că... mă bucur că n-am apucat să-mi iau o figurină Snoke. Și asta doar pentru că în România n-am găsit decât rahat de-ăla Funko Pop, caricatură minimalistă și disproporționată.

Liderul Suprem al Ordinului Întâi părea noul Palpatine, maestrul păpușar care controlează din umbră întreaga galaxie și care ascunde o infinitate de ași în mânecă. Credeam ferm în teoria conform căreia monstrul ăsta e Darth Plagueis, fostul mentor al Împăratului.

Foto: aliens.wikia.com

De fapt, Snoke s-a dovedit a fi pur și simplu un cretin arogant orbit de narcisism, incapabil să prevadă intențiile evidente ale ucenicului său trădător. Oricât de promițător era personajul și oricât de mișto îi făcea Andy Serkis vocea, trebuie să recunosc că și-a meritat moartea asta ridicolă.

Chiar și așa, m-a surprins că regizorul Rian Johnson și-a bătut joc în ultimul hal de Snoke. Nu doar că l-a feliat în două, dar ne-a oferit și un prim-plan al Liderului Suprem cu limba pe-afară, urmat de prăbușirea tragicomică a jumătății inferioare din corp. Umor negru total neașteptat.

Forța chiar e puternică în Leia. Și amuzantă

Carrie Fisher/Leia într-un poster oficial pentru „The Last Jedi”

Ultima apariție a lui Carrie Fisher pe marele ecran a răspuns unei întrebări pe care fanii și-o pun din ’83 încoace: dacă Leia e sora lui Luke, înseamnă că poate și ea să facă trucuri cu Forța? Da, acum știm că poate. Problema e că o folosește pentru prima dată într-o situație absurdă și într-o manieră neintenționat comică.

În momentul în care carlinga i-a fost aruncată în aer, am zis „Gata, ăsta-i sfârșitul lui Leia”. Mi se părea revoltător, dar nu avea cum să fie altfel. Rian Johnson n-a fost de acord și a făcut-o pe Leia să supraviețuiască în spațiul cosmic, să se agațe cu Forța de restul navei și să plutească prin vid ca un Superman moleșit. Ideea de a „zbura” cu ajutorul Forței e impresionantă, dar execuția și contextul sunt pur și simplu ridicole.

Rey nu glumea când spunea că-i „nimeni”

Daisy Ridley în rolul lui Rey (foto: youtube.com)

Se pare că părinții lui Rey nu sunt nici Han+Leia, nici Luke+Femeie Aleatorie, nici Palpatine+Forța. Sunt niște gunoieri bețivi de pe Jakku, înmormântați într-o groapă comună a săracilor. Cel puțin, așa zice Kylo Ren.

Sincer, nu prea îl cred. Asta pentru că, în peștera întunecată de pe Ahch-To, Rey i-a cerut Oglinzii lui Erised din „Harry Potter” să-și vadă părinții. S-a văzut pe sine reflectată. Asta întărește teoria conform căreia Rey e copilul Forței, reîncarnarea Celui Ales, așa cum Anakin/Darth Vader a fost conceput de Shmi Skywalker fără un partener. Reflexia sugerează că nu are părinți biologici.

Yoda, un „cameo” plin de nostalgie

Yoda în Episodul V (foto: youtube.com)

Nu știu cum de m-a ocolit zvonul ăsta, dar habar nu aveam că Yoda o să apară în film. Mi-a venit instinctiv să aplaud când i-am văzut silueta incandescentă pe Ahch-To. Păpușarul Frank Oz a revenit să-i dea voce personajului, iar discursul înțelept l-a pus pe gânduri până și pe bătrânul Luke.

Ne-am revăzut cu acel Yoda din trilogia originală, piticul zâmbăreț care te pune la punct din vorbe, nu viteazul atletic din prequel-uri. Primul cadru cu fața lui m-a făcut să exclam: „Ce rahat?! L-au făcut așa prost pe calculator, că pare desprins din desenul <<Rebels>>!”. Situația s-a schimbat în secundele următoare – cred că au scos de la naftalină marioneta adevărată.

Mai departe, încotro?

Daisy Ridley în rolul lui Rey (foto: youtube.com)

Sunt foarte, foarte curios încotro se îndreaptă noua trilogie. Cu Snoke înjumătățit, Liderul Suprem e acum Kylo Ren, iar asta nu e o postură care i se potrivește deloc. E încă tânăr, neexperimentat și nedisciplinat, iar astea nu sunt trăsături pe care le-ai asocia în mod normal cu antagonistul principal.

Cu Episodul IX bătând la ușă, situația actuală îmi pare complet neinteresantă. Kylo Ren și flota Ordinului Întâi vs. cei trei eroi și rablele Rezistenței. Nici măcar dinamica dintre Kylo și Rey nu are un viitor promițător, pentru că filmul ăsta a exploatat-o până la epuizare. Pare-mi-se că J. J. Abrams, regizorul Episodului IX, are o misiune imposibilă.

Sursa: Noizz.ro

Topic-uri

star wars ultimii jedi the last jedi spoier recenzie cronica review
Arată comentariile

NOIZZ URBAN BY FANTA

Vezi și

Extinde