Spoiler alert: trailerele astea îți povestesc tot filmul

Share
Tweet
Trailere care povestesc tot filmul (foto: youtube.com)

Sau „Cum poți vedea un film întreg în doar 2 minute”.

Te avertizez din start că voi intra în super-spoilere cu toate filmele astea. Dacă nu le-ai văzut încă, mai bine fă-o și întoarce-te aici pe urmă.

Cast Away (2000)

Probabil că recunoști filmul ăsta după traducerea în română: „Naufragiatul”. Ăla în care Tom Hanks ajunge singur pe o insulă și rezistă timp de patru ani mulțumită singurului său prieten: mingea de volei Wilson. O poveste emoționantă coordonată de un regizor genial (Robert Zemeckis), cu Tom Hanks strălucind în formă maximă. Oare cum se termină totul?

Dacă ai văzut trailerul, deja știi răspunsul. În 2:23 minute, cei de la 20th Century Fox ni-l arată pe Tom Hanks înainte să pornească în aventura neintenționată, desfășurarea dezastrului, scene cu protagonistul încercând să scape de pe insulă, apoi chinuindu-se să-și păstreze sănătatea mintală, apoi distrându-se cu Wilson, apoi... fiind salvat. Da, ultimul sfert al trailerului e deznodământul filmului.

Spider-Man: Homecoming (2017)

„Homecoming” e un film extraordinar, poate cel mai bun film cu supereroi făcut vreodată. O să spun asta despre el de fiecare dată când apare într-o discuție. Regizorul Jon Watts a reușit să ne surprindă constant, chiar cu un mindfuck colosal spre final, și să ne mențină zâmbetul pe buze de-a lungul întregului film. Chiar dacă știam deja cam tot ce o să se întâmple, mulțumită trailerului.

Al doilea promo al filmului a reușit în 2:23 minute să ne rezume întreaga poveste. Ne vorbește despre: obsesia lui Spidey de a deveni un Avenger; reticența lui Tony Stark de a-l accepta; momentul când Ned descoperă identitatea secretă a protagonistului; scena cu vaporul în care Spider-Man o dă în bară; faptul că eșuează în a remedia problema; sosirea lui Iron Man ca să-l scoată din c*cat; decizia lui Tony de a-l pedepsi pe Peter luându-i costumul; Spidey fiind nevoit să-l înfrunte pe Vulture în costumul lui improvizat, dovedind că adevărata putere a personajului nu izvorăște din costumul high-tech. Mai mult decât atât, toate astea sunt prezentate în ordine cronologică.

Letters to Juliet (2010)

Romcom-ul ăsta cu Amanda Seyfried are un loc special în inimile multor cinefili. O poveste feel-good situată într-un mic paradis numit Verona, Italia, despre visul protagonistei de a deveni scriitoare. Seyfried găsește într-un zid o scrisoare redactată în 1957, adresată Julietei („Romeo și Julieta” are loc tot în Verona). Se pare că-i un obicei popular prin zona respectivă ca lumea să vâre într-un perete scrisori prin care-i cere sfaturi de dragoste Julietei lui Shakespeare. Seyfried consideră că textul ăsta a așteptat deja prea mult și că merită un răspuns, așa că-l compune chiar ea.

Ce urmează? Aș putea să-ți povestesc tot restul filmului sau... aș putea să te invit să vezi trailerul de mai sus. Pe bune, trece prin TOATĂ povestea în doar 2 minute jumate. Aproape toate comentariile de pe YouTube se plâng de chestia asta. Dacă sinopsisul pe care l-am conturat adineauri ți-a stârnit vreun pic interesul față de „Letters to Juliet”, ignoră trailerul și uită-te direct la film.

Cabin in the Woods (2012)

Recunosc că nu sunt un fan al acestui film, dar ideea care stă la baza lui e – într-adevăr – una originală și interesantă. Doar execuția mi se pare proastă, iar filmul tinde mai mult către comedie decât către horror. Părerea mea e că plot twist-ul e singurul motiv pentru care merită să-ți pierzi timpul urmărind „Cabin in the Woods”, iar această răsturnare de situație e dezvăluită încă din trailer.

„Crezi că știi povestea. Mai gândește-te” sunt misterioasele cuvinte care ne apar pe ecran în timpul promo-ului. Se anunță ceva diferit, ceva memorabil. Hmm, oare cum va putea filmul ăsta de groază să iasă din tipar? Primim răspunsul după numai un minut: cabana din pădure e o scenă controlată și supravegheată de antagoniști, care se joacă cu grupul de adolescenți așa cum o face Jigsaw. Capcane peste capcane, toate activate dintr-un turn de control. Din momentul ăsta, filmul își schimbă radical tonul și devine complet ridicol.

Shutter Island (2009)

Filmul ăsta al lui Martin Scorsese oferă unul dintre cele mai puternice mindfuck-uri posibile. Leonardo DiCaprio joacă rolul unui detectiv care investighează dispariția misterioasă a unei paciente dintr-un spital de nebuni. Totul se petrece pe o insulă de pe care tipa nu avea cum să scape. Premisa e interesantă, execuția – perfectă, iar finalul te va da peste cap. Asta dacă n-ai văzut trailerul deja.

Nu se poate spune că îți povestește tot filmul, nici că dezvăluie concret plot-twist-ul, dar oferă mult prea multe indicii și te ajută să bănuiești adevărul: acela că, de fapt, chiar personajul lui DiCaprio e un pacient la spitalul ăla de nebuni și că toată investigația asta e o fantezie de-ale lui, sprijinită de întreg staff-ul pentru a-l ajuta să treacă peste tragedia care l-a distrus psihic.

Trailerul ne spune că – oficial – sunt 66 pacienți în spital, dar că există și un al 67-lea. DiCaprio e întrebat dacă a luat pastile. Îl vedem dându-și palme peste față, disperat, în fața oglinzii. Are halucinații, interacționează cu persoane ireale care dispar chiar în brațele lui. Apoi, mai e trailerul ăsta, în care un personaj îi spune lui DiCaprio: „Totul e un joc. Ești un pacient oarecare”. Toate piesele astea formează treptat un puzzle cât se poate de clar și e mare păcat că le-am primit încă din promo.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile