Am fost pentru prima oară la marșul Bucharest Pride și mi-aș dori ca Bucureștiul să fie așa mereu

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
217
Tweet
Foto: Asociația Accept

Oamenii sunt ființe tare întortocheate!

La bază, toți ne dorim aceleași lucruri, dar metodele prin care vrem sau știm sau încercăm să ajungem la ele sunt complet diferite. Cine nu-și dorește să fie iubit? Cine nu-și dorește să fie fericit?

Întrebări simple, banale, cuvinte pe care le urezi cu orice ocazie pozitivă. Mă întreb uneori dacă nu ne-au intrat într-un automatism și nu mai știm ce înseamnă.

În România, de multe ori, te întrebi dacă omul de rând știe lucrurile astea de bază, dacă se gândește vreodată, în camera și singurătatea lui, dacă, într-adevăr, iubirea chiar poate face minuni.

Nu cred. Îl văd împovărat și frustrat și supărat și gândindu-se mai mult la viețile altor persoane, decât la propria lui viața. Îl văd și mi-e milă.

Îmi pare rău că n-a putut mai mult, nu l-au dus nici mintea, nici sufletul să iasă din ignoranță și din destinul care parcă-l obligă se se supună majorității.

Sunt tristă, pentru că nu cred că astfel de oameni sunt liberi.

Sunt tristă, pentru că România este plină de astfel de oameni.

Ziua de 9 iunie a fost una agitată în București.

Lăsăm mizeria din Piața Victoriei în spate și ne îndreptăm atenția spre marșul Bucharest Pride, eveniment anual în care reprezentanții comunității LGBTQI, alături de susținătorii acesteia, ies în stradă pentru a se bucura și a demonstra că toată lumea are nevoie de iubire.

A fost primul marș la care am participat, pentru că deși a ajuns la cea de-a 14-a ediție, niciodată n-am fost în oraș în același timp cu event-ul.

Întreaga demonstrație pașnică a avut un efect imediat asupra moralului meu.

Cum să nu te simți bine printre o groază de oameni mișto, colorat îmbrăcați, care dansează, râd și promovează mesaje de iubire pe stradă?

Am trăit un vibe atât de fericit și firesc, încât îmi imaginez cum ar arăta Bucureștiul dacă asta s-ar întâmpla mereu - dacă străzile sale ar fi pline de oameni veseli și oameni liberi.

Mă gândesc la cei care reproșează, jignesc și umilesc această comunitate - nu doar că nu înțeleg, dar nici nu vor să înțeleagă, așa că rămân proptiți în propriile frici și nesiguranțe.

Ei aleg să stagneze.

Nu vor să vadă cum alții ca ei își cer dreptul la iubire și își cer dreptul de a fi liberi într-o țară liberă. Oameni care judecă alți oameni pentru simplul fapt că nu-i înțeleg.

E un sentiment foarte nefericit să te gândești la asta și la sufletele care nu pot recunoaște cine sunt, de teama celor din jur.

Bucharest Pride a pus un văl peste toate aceste neliniști și ne-a demonstrat cât de simplă este bucuria de a fi alături unii de alții și cât de simplu este să trăim împreună și să ne acceptăm așa cum suntem.

Mii de oameni (de toate vârstele, culorile și formele) au fost prezenți la marș și este fantastic să vezi cât de mulți suntem cei care încurajăm diversitatea și dreptul la viață al fiecăruia. Poate nu îndeajuns, dar în niciun caz de ignorat.

Nu e un drum ușor și nu e simplu deloc. De la an la an străzile devin mai pline, iar fiecare ediție Bucharest Pride face încă un pas în direcția corectă.

Nu știu câți pași mai sunt de făcut până la destinația finală, dar știu sigur că nu se vor opri și nu vor fi parcurși în singurătate.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile