De ce nu mai ies în cluburi la 25 de ani sau cum am atins menopauza socială

Share
132
Tweet
Foto ilustrativ

În mine s-a născut un party animal încă de la vârsta de vreo 17 ani.

Riscam să ies in cluburi fără ca ai mei să mă lase, deși eram pedepsită vreo 2 săptămâni după. Iubeam să socializez, să ascult muzică dată la maximum, să dansez și să torn alcool în mine ca o englezoaică după serviciu.

Nu se punea problema să ratez vreun after party, altfel aveam impresia că viața mea socială lua sfârșit! Apoi, într-o zi, totul a luat sfârșit.

Foto ilustrativ

M-am trezit uitându-mă, ca de pe o stâncă înaltă, la toate lucrurile pe care le făceam împreună cu anturajul meu și având tot felul de gânduri de genul - ce căcat e asta? Îmi pierd vremea, mi-e rău oricum a doua zi. De ce îmi fac una ca asta?

Treptat, la fiecare petrecere, din momentul în care ajungeam, mă gândeam doar la cum o să-mi chem un Uber cât mai repede, o să mă opresc la McDonalds să îmi iau o tonă de mâncare și o să fac binge watching la serialul pe care l-am mai văzut de 3 ori.

Am devenit antisocială? Îmi plăcea să cred că sunt sufletul petrecerii.

Oare are legătură cu maturitatea? Îmbatrânesc?? Ca orice millenial, am apelat la sfântul Google: "Am I antisocial or just getting old?"

Atunci am realizat ce se întâmplă! Într-un cuvânt (de fapt, două), am menopauză socială! Și da, chestia asta e chiar reală și descrie perfect ce simt!

Foto ilustrativ

Am pus câteva exemple într-o listă, ca să vezi dacă te regăsești și tu:

Alo, nu ne mai vedem azi. Trebuie să mă trezesc devreme mâine.

Când prietenii te sună să anuleze planuri, nu te mai superi, ci strigi de bucurie. În plus, ai motive: patul tău va fi bucuros să petreaca mai mult timp cu tine!

One tequila, two tequila, HOME

Dacă bei mai mult de 2 pahare, nu mai strigi "Let’s get the party started, bitches"! Nu că nu ai vrea, dar până să strigi party, te ia căscatul.

Hai că ne strângem mulți azi! Vino și tu, babo (moșule)!

Este primul simptom din care îți dai seama că ceva e ciudat. E enervant și înfricoșător în același timp. Începi să te îndoiești de tine. Te intrebi de ce e atat de greu sa te integrezi.

Menopauza socială nu are nimic de-a face cu a fi antisocial.

Partea bună este că-ți vei da curând seama că ai rămas aceeași persoană mișto, chiar dacă nu îți mai place să ieși în orice loc și nu simți neapărat nevoia să mai iei parte la toate discuțiile absolut inutile ale prietenilor tăi atunci când se îmbată.

Foto ilustrativ

Și apoi realizezi, din nou: nu ești bătrân(ă). Ești TU.

PS: Petrecerea ta începe când a altora se termina! Și privește partea bună: ai scăpat (cât de cât) de FOMO (nr. Fear Of Missing Out).

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile