Please, Master! - ești invitat la o expoziție homoerotică pe strada Sfinții Apostoli din București

Ana Tepșanu

Nonprincess
Share
Tweet
Please, master!

România rămâne o țară homofobă, dar asta nu-i oprește pe cei deschiși la minte și la suflet să apere drepturile persoanelor LGBT și să promoveze comunitatea lor ca fiind una absolut normală într-o societate civilizată.

După ce am discutat cu mai multe persoane homofobe din România, am înțeles cât de greu este să le schimbi modul de gândire și cât de aiurea și absurd li se pot duce ideile în cap.

Principalele lor griji sunt următoarele - adopția de către persoanele gay și faptul că cei mici vor deveni gay doar uitându-se la alte persoane gay, atât din realitate, cât și din filme.

E foarte greu ca genul ăsta de oameni să înțeleagă ce înseamnă să fii gay și cum acest lucru nu se dobândește de la un om la altul, ci pur și simplu te naști așa; sau îți place să experimentezi, ești o persoană foarte sexuală, iar, la fel, asta n-ar trebui să fie o problemă pentru cei din jur.

Mentalitățile astea învechite se extind și când vorbim despre artă, așa că abia aștept să aud reacții referitoare la expoziția Please, Master! din București.

Please, Master! este organizată de Mobius, în parteneriat cu ACCEPT și OC Art Project, și va cuprinde lucrări realizate de artiști anonimi.

Va fi deschisă în perioada 13 februarie-13 martie, într-un spațiu temporar, situat pe strada Sfinții Apostoli, #44, etajul 3, București.

Foto ilustrativ

Expoziția propune o selecție de lucrări fotografice care explorează experiențele adorației, celebrând o viziune a tandreței între persoane de același sex.

Vernisajul va avea loc marți, 13 februarie, începând cu ora 7 p.m. Evenimentul este organizat în cadrul Lunii Istoriei LGBT+.

"Adeziunea la tabu este în cel mai fericit caz doar un obicei mental, dar, în cel mai rău caz, devine o restricţionare impusă de mediul social, fără nicio justificare morală. Tabuurile nu merită acceptate, iar în unele cazuri încălcarea lor este chiar o datorie.

"Homo sum, nihil humani a me alienum puto" (Terentius).

Tabuul este o banalitate sau un fenomen dăunător sau o banalitate dăunătoare. Moralitatea nu are nimic de-a face cu dogma. Dogmele sunt diferite, însă moralitatea este aceeaşi pentru toţi oamenii care-şi folosesc raţiunea. Când le numim tabuuri, ele pot fi atacate în numele binelui comun şi al educaţiei.

Lucrările sunt explicite, însă nu obscene, dar nu mai puţin periculoase prin juxtapunerea intimităţii homoerotice cu un set de principii impus de autoritatea religioasă şi politică.

Imaginile, frizând extazul, celebrază tandreţea homoerotică, o adoraţie inocentă despre care se cuvine să vorbim numai în şoaptă.

Imaginile evocă culori şi forme organice, corpuri musculoase ce se contopesc cu formele mediului înconjurător, estompând graniţele dintre două perspective distincte. Principalele lor trăsături îşi au rădăcinile în formele tradiţionale.

Nuditatea este o chestiune ce ţine de convenţia artistică, un prim exemplu de rigoare socială.

Constructul social diferenţiază între nuditate şi goliciune, între modelele ideale şi omul de zi cu zi. Aici vedem omul în ambele sale ipostaze simultan, cea banală şi benignă, dar şi cea periculoasă, de neimaginat.

Artistul nu mai este interesat de ideal şi de tradiţiile trecutului, ci mai curând de confruntarea privitorului cu toată sexualitatea, disconfortul şi anxietatea pe care le poate exprima corpul uman, eliminând poate distincţia dintre nud şi goliciune.

Imaginea care strică armonia compoziţională a expoziţiei este cea în care puterea politică şi cea religioasă îşi arată ostentativ autoritatea cocoţate pe spinarea unui viţel de aur.

Viţelul face trimitere la Exodul 32:1-6. În vremea în care Moise primea legile divine, poporul, aşteptând la poalele muntelui, era din ce în ce mai neliniştit.

Crezându-l mort pe Moise, oamenii îi cer lui Aaron – liderul lor temporar – să le furnizeze un zeu la care să se închine. Aaron ia cerceii din aur aduşi din Egipt şi-i topeşte pentru a crea un idol.

Acesta ia forma unui viţel, dar Aaron îl numeşte Zeu.

Prezenţa viţelului din aur atrage atenţia asupra practicii contemporane, deopotrivă politice şi religioase, de inventare a unor zeităţi false sau de interpretare eronată a textelor sacre, în acord cu necesităţile politice ale momentului.

Să nu vă fie teamă de aceste compoziţii cromatice de intensitate. Ele alcătuiesc o declaraţie la fel de validă ca oricare alta, a spus Vera Albertino.

Ce zici, ne vedem acolo?

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile